Astăzi, Sâmbătă, 20 Aprilie, 2024 † Sf. Ier. Teotim, episcopul Tomisului Sf. Cuv. Teodor Trihina (Pomenirea morților) Evrei 9 24 Căci Hristos n’a intrat într’un altar făcut de mâini – închipui- rea celui adevărat –, ci în cerul însuși, pentru ca pentru noi să Se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu; 25 dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca arhie- reul care intră’n altar în fiecare an cu sânge străin; 26 altfel, ar fi trebuit ca de la’n- temeierea lumii să pătimească de mai multe ori; dar El o singură dată S’a arătat, acum, la sfârșitul veacurilor, pentru ca prin jertfa Sa să desființeze păcatul. 27 Și așa cum oamenilor le este rânduit ca o singură dată să moară – după care e judecata –, 28 tot astfel și Hristos, după ce o singură dată a fost adus jertfă ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat1 Se va arăta celor ce-L așteaptă spre mântuirea lor. 1 = Fără să mai fie încărcat cu păcatele oamenilor. Evrei 9 1 E adevărat că și cel dintâi avea rânduieli pentru sfintele slujbe, și altarul pământesc; 2 căci s’a pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul și masa și pâinile punerii-înainte2; acesta se numește sfânta. 3 Iar înapoia celei de a doua catapetesme3 era un cort numit sfânta-sfintelor, 4 având altarul de aur al tămâ- ierii și chivotul legământului4, peste tot ferecat cu aur. În chi- vot era urna de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron, cel ce odrăslise, și tablele Legii. 5 Deasupra chivotului erau He- ruvimii slavei, care umbreau al- 2 Literal: punerea’nainte a pâinilor; proaducerea; ofranda pentru jertfa de pâine. 3 Despre catapeteasmă vezi nota de la 6, 19. 4 = Al Testamentului. Simbol al legământului dintre Dumnezeu și po- porul lui Israel. Grecescul diathéke înseamnă și „legământ”, și „testament”, în funcție de context; vezi și nota de la Ir 31, 31. tarul împăcării5 – dar despre acestea nu putem vorbi acum cu de-amănuntul. 6 Astfel fiind întocmite lucruri- le, preoții intrau întotdeauna în primul cort, săvârșind sfintele slujbe; 7 în cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pen- tru sine însuși și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului. Marcu 8 27 Și au ieșit Iisus și ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre profeți”. 29 Și El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt?” Răspunzând Petru, I-a zis: „Tu ești Hristosul!” 30 Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bă- trâni, de arhierei și de cărturari 5 = Al împăcării printr’un ritual de purificare. Despre ilastérion vezi nota de la Rm 3, 25. și să fie omorât, iar după trei zile să învie. Luca 10 38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se che- ma Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m’a lăsat să slujesc sin- gură? Spune-i deci să mă ajute”. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijești și pen- tru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua”. Luca 11 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulți- me, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!” 28 Iar El a zis: „Într’adevăr, feri- ciți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc6”.7 Tâlcuire Domnul i-a între- bat pe Apostoli ce cred despre Dân- sul. Prin Sfântul Apostol Petru, ei au răspuns: „Tu ești Hristos”. Nu deodată s-a copt măr- turisirea aceasta, ci, pârguin- du-se, s-a sălășluit în adâncul inimii și a început să o cârmuias- că. Ea a fost întunecată, dar nu clătinată, de moartea Domnului și a înviat cu mai mare putere prin învierea Lui, făcându-i pe apostoli să propovăduiască toată viața întregii lumi. Este o clipă în viața fiecărui credincios când el strigă din toate puterile sale: „Tu ești Hristosul, Domnul și Mântuitorul meu. Tu ești mân- tuirea mea, lumina mea, puterea mea, mângâierea mea, nădejdea mea și viața veșnică”. Atunci se săvârșește un lucru ce-l face să 6 Iisus confirmă aserțiunea femeii și o generalizează, extinzând-o asupra tuturor celor ce, asemenea și după modelul maicii Sale, ascultă și înde- plinesc voia lui Dumnezeu („Fie mie după cuvântul tău”, Lc 1, 38). 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia strige dimpreună cu apostolul: „Cine mă va despărți de dragos- tea lui Hristos?” – și asemenea lui va începe să alerge după tot ce este plăcut lui Hristos Dom- nul, până ce va ajunge la măsura vârstei Lui.8 8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.