Astăzi, Joi, 18 Aprilie, 2024 Sf. Cuv. Ioan, ucenicul Sfântului Cuv. Grigorie Decapolitul Isaia 42 5 Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și i-a dat așezare, Cel ce a întărit pământul și tot ce e pe el și poporului de pe el îi dă suflare și duh celor ce umblă pe el: 6 Eu, Domnul Dumnezeu, Eu Te-am chemat întru dreptate și de mână Te voi ține și Te voi întări; unui neam Te-am dat spre legământ și neamurilor spre lu- minare1, 7 ca să deschizi ochii orbilor, să-i scoți din legături pe cei legați și din adâncul temniței pe cei ce stau în întuneric. 1 „unui neam”: cuvântul gènos poa- te însemna „familie”, „trib”, „rasă”, „neam” (de același sânge, cu des- cendență comună); „spre luminare… neamurilor”: éthnos are înțelesuri ase- mănătoare, dar în limbajul biblic, folosit la plural, înseamnă „neamuri” altele decât Evreii și, în general, „pă- gânii”. Așadar: prin legământul dintre Dumnezeu și poporul ales (Fc 15, 18; 17, 2; 17, 4; Iș 2, 24; 19, 5 etc.), iconomia mântuirii lucrează înlăuntrul unui singur neam; dar prin Iisus Hris- tos, „Lumina lumii”, ea se deschide spre universalitate. 8 Eu sunt Domnul Dumnezeu: acesta-Mi este numele; slava Mea nu i-o voi trece altuia, nici lau- dele Mele chipurilor cioplite. 9 Iată, cele dintru’nceput au ve- nit, precum și cele noi pe care Eu le vestesc; mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s’au arătat. 10 Cântați-I Domnului cântare no- uă, voi, cei ce sunteți stăpânia Lui2; din marginile pământului măriți-I numele, voi, cei ce co- borâți la mare și navigați pe ea, voi, insule, și cei ce locuiți în ele. 11 Veselește-te, pustie, și satele din tine, colibele și cei ce lo- cuiesc în Chedar3; veseli-se-vor cei ce locuiesc în stâncă și din coama munților vor striga. 12 Ei Îi vor da slavă lui Dumne- zeu, laudele Lui în insule le vor vesti. 13 Domnul Dumnezeul puterilor va ieși și războiul îl va sfărâma; râvna o va stârni și cu tărie va 2 „stăpânia” Lui: proprietatea Lui; ti- tlu de noblețe pentru oameni. 3 Chedar (Kedar): al doilea fiu al lui Ismael (Fc 25, 13); ținuturile deșer- turilor arabe unde locuiau, ca triburi nomade, descendenții săi, chedariții. striga’mpotriva vrăjmașilor Săi. 14 Dintotdeauna4 am tăcut; oare și de-acum înainte voi tăcea și voi răbda? Am îndurat ca o fe- meie ce naște; acum dintr’o dată voi smulge și voi usca. 15 Munți și dealuri voi pustii, iar- ba lor o voi usca; râurile le voi face insule și bălțile le voi seca. 16 Și voi aduce orbii pe o cale pe care n’o știau și-i voi face să umble pe cărări pe care nu le-au cunoscut; întunericul lor îl voi face lumină și pe cele colțuroase le voi face netede. Acestea-s lu- crurile pe care le voi face și pe ei nu-i voi părăsi. Facerea 18 20 Și a zis Domnul: „Mare-i stri- garea’mpotriva Sodomei și Go- morei, și mari fără margini sunt păcatele lor. 21 Așadar, Mă voi pogorî și voi vedea dacă faptele lor se potri- vesc cu strigarea care’mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să știu”5. 22 Oamenii6 au plecat de acolo și 4 „Dintotdeauna” nu se află în toate manuscrisele grecești. 5 Dumnezeu pedepsește numai după dreptate și în cunoștință de cauză, și niciodată din ignoranță sau capriciu. 6 În context: Din cei trei „Oameni”, numai doi au plecat spre Sodoma, „în- mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului. 23 Și apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? și-i va fi oare celui drept ca și cum ar fi păcătos? 24 Presupunând că’n cetatea ace- ea sunt cincizeci de drepți, îi vei face să piară? Oare nu vei cruța tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepți ce se află’n cetate? 25 Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos și să-i fie celui drept ca și cum ar fi păcă- tos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?” 26 Zis-a Domnul: „Dacă la Sodo- ma găsesc cincizeci de drepți în sânul cetății, de dragul lor voi cruța tot locul”. 27 Și răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pul- bere și cenușă! 28 Să presupunem că din cei cin- cizeci de drepți lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oa- re toată cetatea?” El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci și cinci, nu o voi pierde”. gerii” de care va fi vorba în 19, 1-22. 29 Și din nou I-a grăit [Avraam] și I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?” Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde”. 30 Și a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?” Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde”. 31 Și a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde”. 32 Și [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?” Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde”. 33 Și dacă Domnul Și-a isprăvit vorba cu Avraam, S’a dus; iar Avraam s’a întors la locul său. Proverbele lui Solomon 16 16 Cuiburile înțelepciunii sunt mai alese decât aurul și cuiburile cunoașterii sunt mai alese decât argintul. 17 Cărările vieții abat de la rău, iar căile dreptății sunt lungime de viață. 18 Cel ce primește învățătură va fi plin de bunătăți, iar cel ce pă- zește mustrările se va înțelepți. 19 Cel care-și ține căile își păzeș- te sufletul, iar cel care-și iubește viața își oprește gura. 20 Mândria merge înaintea nimi- cirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău. 21 Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru. 22 Istețul în tot ce face își află bunătăți, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit. 23 Unii îi numesc răi pe cei înțe- lepți și pe cei pricepuți, dar cei cu vorbe dulci își vor auzi mai multe. 24 Cugetarea e un izvor de viață pentru cei ce o au, dar învățătu- ra nebunilor este rea. 25 Inima înțeleptului cunoaște ce- ea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaștere. 26 Fagure de miere sunt cuvinte- le bune și vindecare sufletului e dulceața lor. 27 Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. 28 Omul care muncește, pentru el muncește și-și alungă propria sa prăbușire, dar omul sucit7 își 7 „Sucit” (skoliòs) e omul cu sufletul întortocheat, pe care niciodată nu știi poartă pieirea în propria sa gură. 29 Omul fără minte își sapă luiși răul și foc își adună pe buze. 30 Omul sucit răspândește răul și făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte. 31 Omul nelegiuit își înșală prie- tenii și-i îndrumă pe căi care nu sunt bune. 32 Cel ce se uită țintă plănuiește blestemății și dacă-și mușcă bu- zele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutății. 33 Bătrânețea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptății. 34 Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic,8 iar cel care-și stăpânește firea e mai bun decât cel ce stăpânește o cetate. 35 Celor nedrepți le vin toate din lăuntrul lor, dar toate cele drepte vin de la Domnul. Proverbele lui Solomon 17 1 Mai bun e un dumicat cu plăce- re și’n pace decât o casă doldora de bunătăți și jertfe nedrepte, cu vrajbă. cum să-l iei sau de unde să-l apuci; omul nestatornic, pe care nu poți pune temei. 8 Codicii Alexandrinus și Sinaiticus intercalează aici: „iar omul înțelept (e mai bun) decât o moșie întinsă”; zicerea însă se află la 24, 5. 2 Servul grijuliu își stăpânește stăpânii nemintoși și el le împar- te fraților părțile. 3 Așa cum aurul și argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel ini- mile cele alese, lângă Domnul. 4 Omul rău ascultă de limba ne- legiuiților, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. 5 Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. 6 Copiii copiilor sunt cununa bă- trânilor, iar părinții lor sunt lau- da copiilor. Cel credincios are’n- treaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuț. 7 Cel fără minte nu-și apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase. 8 Învățătura e bună răsplată ce- lor ce se țin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun. 9 Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăște ascunzișul desparte prieteni și casnici. 10 Amenințarea sfărâmă inima în- țeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte. 11 Omul rău scornește certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne’ndurător.9 12 Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele. 13 Din casa celui ce plătește cu rău pentru bine răul nu se va muta. 14 O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta și vrajba aduc după ele sărăcia. 15 Cel ce hotărăște că ce-i drept e strâmb și că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este și urâciune în fața lui Dumnezeu. 16 De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înțelepciune!10 9 Îngerii trimiși de Dumnezeu au uneori misiunea de a-i pedepsi pe oa- meni pentru păcatele lor, cum e cazul celor ce au mers în Sodoma și Gomora (vezi Fc 19, 1-25). 10 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire „Înaintea căderii merge cugetarea la rele” (Pilde 16, 18). Asta înseam- nă că dacă nu vei îngădui gân- durile rele, n-ai a te teme de cădere. Și, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gândurile. Oamenii le îngăduie să flecărească cum și cât vor și nici nu se gândesc să le astâmpere, ori să le îndrepte spre îndeletniciri raționale. Și în această învălmășeală lăuntrică se furișează vrăjmașul, strecoară în inimă răul, o amăgește și o plea- că spre acest rău. Și omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul. Nu îi rămâne decât fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte. Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu face alegerea aceasta din urmă, ci toți urmează răului de parcă ar fi duși legați.11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.