Astăzi, Vineri, 26 Aprilie, 2024 Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei; Sf. Glafira; † Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă) Isaia 66 10 Veselește-te, Ierusalime, și voi, cei ce-l iubiți, faceți într’însul serbare obștească1; bucurați-vă cu bucurie’mpreună cu el, voi, toți, cei ce plângeți deasupră-i, 11 ca să fiți alăptați și să vă sătu- rați la pieptul mângâierilor lui, ca să fiți alăptați și să vă desfă- tați din revărsările slavei lui. 12 Că acestea zice Domnul: – Ia- tă, Eu voi abate pacea spre ei asemeni unui râu și slava neamu- rilor ca un șuvoi în revărsare;2 copiii lor vor fi purtați pe umeri și mângâiați cu fruntea pe ge- nunchi. 1 Verbul panegyrízo (folosit numai aici în V. T.) înseamnă „serbare na- țională” sau „serbare la care participă toată lumea”. 2 Sf. Ambrozie al Milanului: „Râul” nu e altceva decât Duhul Sfânt despre care Domnul Iisus vorbește în Evan- ghelia după Ioan: „râuri de apă vie vor curge din inima lui” (a celui ce crede’n Mine). De râul avântat al Duhului Sfânt vorbește și David în Psalmul 45, 4: „Avânturile râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu”. 13 Precum e cineva mângâiat de maica lui, așa veți fi voi mângâ- iați de Mine și în Ierusalim vă veți mângâia. 14 Și veți vedea și inima voastră se va veseli și oasele voastre ca iarba vor odrăsli și mâna Dom- nului le va fi cunoscută celor ce se tem de El, iar pe cei neascul- tători îi va amenința. 15 Că, iată, Domnul ca focul va veni și carele lui ca un vifor, să facă plată’ntru mânie și-a Lui mustrare cu pară de foc. 16 Căci cu focul Domnului fi-va judecat întreg pământul și cu sabia Lui tot trupul: mulți vor fi cei răniți de Domnul. 17 Cei ce se sfințesc pe ei înșiși și se curățesc prin grădini și mănâncă pe prispe carne de porc și scârboșenii și șoareci, aceia laolaltă vor pieri, zice Domnul. 18 Eu le cunosc faptele și gândul. Iată, aduna-voi toate neamurile și limbile; iar ele vor veni și slava Mea o vor vedea. 19 Și voi lăsa un semn asupra lor, iar pe cei mântuiți dintre ei îi vor trimite la neamuri, la Tarsis și la Put și la Lud și la Meșec și la Tubal și în Elada3 și în insu- lele cele de departe, la cei ce de numele Meu n’au auzit și slava Mea n’au văzut-o; și ei vor vesti slava Mea printre neamuri.4 20 Și pe frații voștri de prin toate neamurile îi vor aduce prinos Domnului, pe cai și în căruțe, în lectici purtate de asini cu umbrare, în sfânta cetate a Ie- rusalimului, zis-a Domnul, ca și cum fiii lui Israel Mi-ar aduce Mie jertfele lor, cu cântece de psalmi în casa Domnului. 21 Și voi lua dintre ei preoți și leviți, zice Domnul. 22 Că precum cerul cel nou și pământul cel nou, pe care Eu le fac, rămân în fața Mea, zice Domnul, așa va rămâne seminția voastră și numele vostru. 23 Și va fi că din lună’n lună și din zi de odihnă în zi de odihnă veni-va tot trupul să Mi se închi- ne în Ierusalim, zice Domnul. 3 După Teodoret al Cirului, numelor de mai sus le-ar corespunde: Tarsis = Cartagina; Put = Libia; Lud = Lidie- nii; Meșec = Capadocienii; Tubal = Ibericii (Spaniolii). Cât despre Elada, e numele primar al Greciei. 4 După Sfinții Părinți, profeție clară asupra apostolilor pe care Iisus îi va trimite să vestească Evanghelia la toate neamurile, sub „semnul” Crucii. 24 Și când vor ieși vor vedea stârvurile oamenilor care Mi-au călcat poruncile; că viermele lor nu va muri și focul lor nu se va stinge: ei pentru lumea’ntreagă priveliște vor fi.5 Facerea 49 33 Și dacă Iacob a sfârșit să le dea porunci fiilor săi, și-a’ntins picioarele în pat, și-a dat suflarea cea din urmă și s’a adăugat la poporul său. Facerea 50 1 Atunci Iosif, căzând pe fața ta- tălui său, l-a plâns și l-a sărutat. 2 Iosif le-a poruncit apoi docto- rilor care erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său; și doc- torii l-au îmbălsămat pe Israel6. 3 După ce s’au împlinit patruzeci de zile – că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare – l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile. 4 Iar dacă au trecut zilele plân- gerii, le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon7: „Dac’am aflat eu har în 5 Versetele 22-24: Final cu dimensiu- ne eshatologică (așa cum va fi întâlnit și în Mt 25, 46): durată veșnică, închinare veșnică, pedeapsă veșnică. 6 Îmbălsămarea – prin care un ca- davru devenea mumie – era o veche practică a Egiptenilor. 7 Iosif nu s’a dus el însuși la Faraon ochii voștri, spuneți-i din partea mea lui Faraon: 5 – Înainte de a muri, tatăl meu m’a pus să-i jur, zicându-mi: În mormântul pe care mi l-am să- pat eu în țara Canaanului, acolo să mă’ngropi… Așadar, lasă-mă acum să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl meu, și mă voi întoarce”. 6 Iar Faraon a răspuns: „Suie-te și-l îngroapă pe tatăl tău, așa cum te-a jurat el”. 7 Și s’a suit Iosif să-l îngroape pe tatăl său; și’mpreună cu el s’au suit toți slujitorii lui Faraon și bătrânii casei sale și toți bătrânii din țara Egiptului 8 și toată familia lui Iosif, frații săi și toată familia tatălui său și neamul lui. Nu și-au lăsat în ținutul Goșen decât copiii, oile și vitele. 9 Cu el au plecat, de asemenea, căruțe și călăreți: caravana deve- nise uriașă. 10 Și ajungând ei la aria lui Atad, de dincolo de Iordan, au plâns acolo cu mare plângere tângui- toare; și l-a jelit Iosif pe tatăl său timp de șapte zile. 11 Văzând plângerea de la aria lui Atad, Canaaneenii, locuitorii acelui ținut, au zis: „Amarnică e plângerea aceasta la Egipteni”. din cauza impurității pe care o implica starea de doliu. Deaceea i s’a dat locului ace- luia numele Abel-Mițraim, adică Plângerea-Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. 12 Așa au făcut fiii lui [Iacob] cu el, după cum le poruncise: 13 l-au dus fiii săi în țara Canaa- nului și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care Avraam o cum- părase, cu țarină cu tot, de la Efron Heteul, ca loc de veci. 14 Iosif s’a întors apoi în Egipt, el și frații lui și toți cei ce se suiseră cu el să-și îngroape tatăl. 15 Când însă frații lui Iosif au văzut că tatăl lor e mort, au zis: „S’ar putea ca Iosif să-și aducă aminte de nelegiuirea noastră și să-și răzbune răul pe care noi i l-am făcut…”. 16 Și i-au trimis vorbă lui Iosif, zicându-i: „Înainte de a muri, ta- tăl tău a dat o strașnică poruncă: 17 – Așa să-i spuneți lui Iosif: Iartă-le [fraților tăi] greșala și păcatul, că rău ți-au făcut ei ție… Iartă deci greșala celor ce sunt robii Dumnezeului tatălui tău!” Și a plâns Iosif când i s’au spus acestea. 18 Și venind ei înșiși la el, au zis: „Noi suntem, iată, robii tăi”. 19 Dar Iosif le-a zis: „Nu vă te- meți, fiindcă și eu sunt al lui Dumnezeu.20 Voi mi-ați vrut mie răul, dar Dumnezeu mi-a vrut binele, așa ca El să plinească ceea ce se’n- tâmplă acum: să țină’n viață un popor numeros”. 21 Și le-a mai zis: „Nu vă temeți! Eu vă voi hrăni pân’la capăt, pe voi și pe copiii voștri”. Și i-a mângâiat și le-a vorbit pe inima lor. 22 Iosif a locuit în Egipt, el și frații săi și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani. 23 Și i-a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam; iar copiii lui Machir, fiul lui Ma- nase, s’au născut pe genunchii lui Iosif8. 24 Iosif le-a vorbit așa fraților săi: „Eu mor, dar pe voi vă va cerce- ta Dumnezeu și vă va strămuta din pământul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit Dumnezeu părinților noștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacob”. 25 Și i-a jurat Iosif pe fiii lui Israel zicând: „Atunci, când vă va cerceta Dumnezeu, amintiți-vă de osemintele mele și duceți-le cu voi!” 26 Și a murit Iosif, în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într’un sicriu, în Egipt. 8 Literal: „pe coapsele”. Vezi nota de la 48, 12. Proverbele lui Solomon 31 8 Deschide-ți gura cu cuvântul lui Dumnezeu și pe toți judecă-i după cuviință. 9 Deschide-ți gura și judecă drept și pune la inimă pricina celui sărac și slab. 10 Cine va afla o femeie vredni- că? fiindcă una ca aceasta e mai prețioasă decât nestematele. 11 Inima bărbatului ei are încre- dere într’însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri, 12 căci ea lucrează toată viața spre binele bărbatului ei. 13 Adunând lână și in, ea cu mâi- nile ei le face de folos. 14 Ea e ca o corabie neguțătorind de departe: așa își agonisește traiul. 15 Și se scoală de-noapte și le dă casnicilor de mâncare și slujnice- lor de lucru. 16 Ea vede o moșie și o cumpără și cu roada mânilor ei sădește stăpânire. 17 Își strânge cingătoarea pe mij- loc și brațul și-l întărește pentru lucru. 18 Din deprindere știe că bine este a lucra și lampa ei nu se stinge toată noaptea. 19 Brațele și le întinde spre ceea ce e de trebuință și mâinile și le îndeamnă spre fus. 20 Mâinile i le deschide nevoiașu- lui și hrană îi întinde săracului. 21 Când bărbatul ei întârzie un- deva, departe, el nu duce grijă de cele de acasă, căci toți ai ei sunt îmbrăcați. 22 Soțului ei îi face haine cu țe- sătură deasă, iar ea e îmbrăcată în vison și porfiră. 23 Bărbatul ei devine om de cin- ste în cetate când stă în adunare cu bătrânii ținutului. 24 Ea face pânzeturi subțiri și le vinde Fenicienilor9 și cingători Canaaneenilor. 25 Gura și-o deschide cu grijă și măsură și rânduială-i pune gurii sale. 26 Ea se îmbracă în putere și cinste și’n zilele ei de pe urmă se veselește. 27 Deprinderile casnicilor ei sunt pline de grijă, iar ea nu-și mă- nâncă pâinea în trândăvie. 28 Iar gura și-o deschide cu în- țelepciune și după rânduială. În bunătate și-a crescut copiii și i-a îmbogățit, iar soțul ei o laudă: 29 „Multe fete au dobândit bogă- ție, multe au înfăptuit putere, dar tu le-ai întrecut și le-ai covârșit 9 „Fenicienilor”: mențiune în Codex Sinaiticus, fragment al unui manuscris minuscul. pe toate”. 30 Farmecele sunt mincinoase, de- șartă-i frumusețea femeii, căci femeia înțeleaptă va fi binecu- vântată, și ea să laude frica de Domnul. 31 Dați-i din roada mâinilor sale și lăudat în cetate să-i fie bărba- tul!10 Tâlcuire S-au sfârșit zilele Sfintelor Păresimi! Acum să stea fie- care și să cuge- te urmările: ce-a fost la început și ce este acuma? A fost vreme de negoț: e vreun câștig cât de mic? Am ie- șit în stadion: am alergat oare? Și dacă am alergat, am ajuns, oare, la sosire? A fost declarat război: ne-am înarmat, ne-am luptat? Și dacă ne-am luptat, am căzut sau am biruit? Postitorii trezvitori și priveghetori, care s-au ostenit cu inimă înfrântă și smerită, firește, privind înapoi, nu pot să nu se bucure; iar noi, cei nepăsători și robiți trupului, care ne îngrijim numai de desfătări și dezmier- 10 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia dări, ne rămâne pururea numai rușinarea feței, sau nici măcar atât. Unii sunt bătuți și nu-i doa- re, fiindcă au fruntea de aramă și grumazul de fier.11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.