Astăzi, Joi, 22 Septembrie, 2022 †) Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăsti- rea Brazi, mitropolitul Moldovei Sf. Sfințit Mc. Foca, episcop de Sinope Efeseni 5 33 Dar și’n ceea ce vă privește, fiecare din voi să-și iubească fe- meia ca pe sine însuși, iar feme- ia spre bărbat să se’nfioare1. 1În versiunile curente românești: „iar femeia să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl traduce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, fo- losit și în cult (Apostolul de la Cu- nunie), provoacă reacții inconfortabile în mentalitatea socială modernă, iar aceasta din pricină că nu e înțeles și aplicat în interiorul analogiei Hristos- Biserică, adică iubire-supunere. Ceva mai sus (v. 21) se vorbește de „frica lui (față de) Hristos”; Celui ce iubește îi răspundem nu numai cu iubire, dar și cu teamă respectuoasă, ca Unuia ca- re o inspiră și o merită. Unii traducă- tori protestanți (KJV, RSV, TOB) pro- pun sintagma concesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e departe de sensul real, întrucât respectul față de cineva e un sentiment rece, distant, ne- angajant, lipsit de afectivitatea nece- sară într’o căsnicie. Mai nou, o seamă de filologi biblici (Morrish) au consta- tat că verbul fovéo este folosit uneori în Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngrijora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o anume persoană, Efeseni 6 1 Copii, ascultați întru Domnul de părinții voștri, căci așa este drept. 2 Cinstește pe tatăl tău și pe ma- ma ta; aceasta este cea dintâi poruncă urmată de făgăduință: 3 ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ. 4 Și voi, părinților, nu-i întărâ- tați pe copiii voștri spre mânie; dimpotrivă, creșteți-i întru învă- țătura și certarea Domnului. 5 Robilor, pe stăpânii voștri cei după trup2 ascultați-i cu frică și cu cutremur3 întru curăția ini- dar și în locul lui sévomai = „a onora”, „a venera”, cu nuanța că relația cu per- soana venerată are un pronunțat ca- racter afectiv, atrăgător și comuniant, într’un fel de uimire care înfioară, ase- menea relației dintre om și divinitate. Formularea de față așază textul și în concordanță cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecuvântare. 2= Stăpânii pământești. 3Expresie preluată din Vechiul Tes- tament, referitoare la respectul dato- Astăzi, Joi, 22 Septembrie, 2022 †) Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăsti- rea Brazi, mitropolitul Moldovei Sf. Sfințit Mc. Foca, episcop de Sinope Efeseni 5 33 Dar și’n ceea ce vă privește, fiecare din voi să-și iubească fe- meia ca pe sine însuși, iar feme- ia spre bărbat să se’nfioare1. 1În versiunile curente românești: „iar femeia să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl traduce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, fo- losit și în cult (Apostolul de la Cu- nunie), provoacă reacții inconfortabile în mentalitatea socială modernă, iar aceasta din pricină că nu e înțeles și aplicat în interiorul analogiei Hristos- Biserică, adică iubire-supunere. Ceva mai sus (v. 21) se vorbește de „frica lui (față de) Hristos”; Celui ce iubește îi răspundem nu numai cu iubire, dar și cu teamă respectuoasă, ca Unuia ca- re o inspiră și o merită. Unii traducă- tori protestanți (KJV, RSV, TOB) pro- pun sintagma concesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e departe de sensul real, întrucât respectul față de cineva e un sentiment rece, distant, ne- angajant, lipsit de afectivitatea nece- sară într’o căsnicie. Mai nou, o seamă de filologi biblici (Morrish) au consta- tat că verbul fovéo este folosit uneori în Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngrijora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o anume persoană, Efeseni 6 1 Copii, ascultați întru Domnul de părinții voștri, căci așa este drept. 2 Cinstește pe tatăl tău și pe ma- ma ta; aceasta este cea dintâi poruncă urmată de făgăduință: 3 ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ. 4 Și voi, părinților, nu-i întărâ- tați pe copiii voștri spre mânie; dimpotrivă, creșteți-i întru învă- țătura și certarea Domnului. 5 Robilor, pe stăpânii voștri cei după trup2 ascultați-i cu frică și cu cutremur3 întru curăția ini- dar și în locul lui sévomai = „a onora”, „a venera”, cu nuanța că relația cu per- soana venerată are un pronunțat ca- racter afectiv, atrăgător și comuniant, într’un fel de uimire care înfioară, ase- menea relației dintre om și divinitate. Formularea de față așază textul și în concordanță cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecuvântare. 2= Stăpânii pământești. 3Expresie preluată din Vechiul Tes- tament, referitoare la respectul dato- mii voastre, ca și pe Hristos, 6 nu cu slujire doar de ochii lu- mii, cu gândul de a plăcea oa- menilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, din suflet făcând voia lui Dumnezeu, 7 cu bunăvoință slujind ca și Domnului, și nu ca oamenilor, 8 știind că de va face cineva ceva bun, bunul acela îl va primi de la Domnul fiecare, ori că e rob, ori că e liber. 9 Și voi, stăpânilor, faceți tot așa față de ei; lăsați deoparte ame- nințarea, știind că Domnul lor și al vostru este în ceruri și că la El nu există părtinire. Luca 4 16 Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S’a ridicat să citeas- că. 17 Și I s’a dat cartea profetului Isaia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18 Duhul Domnului e peste Mi- ne, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săraci- lor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc liber- rat lui Dumnezeu și celor sfinte (vezi 1 Co 2, 3 și nota). tate și orbilor vedere, pe cei asu- priți să-i trimit în libertate 19 și să vestesc anul bineprimit al Domnului4. 20 Și închizând cartea și dând- o slujitorului, a șezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupră-I. 21 Și a început să le spună: „As- tăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre”. 22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Io- sif?…”.5 4Vremea când Dumnezeu Își revar- să mila, îndurarea și harurile Sale pes- te poporul care le primește cu bucurie. 5Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată şi ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania mii voastre, ca și pe Hristos, 6 nu cu slujire doar de ochii lu- mii, cu gândul de a plăcea oa- menilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, din suflet făcând voia lui Dumnezeu, 7 cu bunăvoință slujind ca și Domnului, și nu ca oamenilor, 8 știind că de va face cineva ceva bun, bunul acela îl va primi de la Domnul fiecare, ori că e rob, ori că e liber. 9 Și voi, stăpânilor, faceți tot așa față de ei; lăsați deoparte ame- nințarea, știind că Domnul lor și al vostru este în ceruri și că la El nu există părtinire. Luca 4 16 Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S’a ridicat să citeas- că. 17 Și I s’a dat cartea profetului Isaia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18 Duhul Domnului e peste Mi- ne, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săraci- lor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc liber- rat lui Dumnezeu și celor sfinte (vezi 1 Co 2, 3 și nota). tate și orbilor vedere, pe cei asu- priți să-i trimit în libertate 19 și să vestesc anul bineprimit al Domnului4. 20 Și închizând cartea și dând- o slujitorului, a șezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupră-I. 21 Și a început să le spună: „As- tăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre”. 22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Io- sif?…”.5 4Vremea când Dumnezeu Își revar- să mila, îndurarea și harurile Sale pes- te poporul care le primește cu bucurie. 5Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată şi ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania Tâlcuire Domnul nu doar vesteș- te anul cel plăcut (al Domnului), ci îl și aduce. Dar unde este el? în sufletele cre- dincioșilor. Pământul nu va fi niciodată prefăcut în rai, atâta vreme cât va ființa rânduiala de acum a lucrurilor; însă el este și va fi stadionul de pregătire pentru viața din rai. Începutul ei se pune în suflet; putința de a pune acest început este în harul lui Dumnezeu, iar harul l-a adus Domnul nostru Iisus Hristos - prin urmare, a adus sufletelor anul cel plăcut (al Domnului). Cel ce ascultă de Domnul și pli- nește toate poruncile Lui, acela primește harul și prin puterea Lui se îndulcește de anul cel plăcut (al Domnului). Acest lu- cru se săvârșește în toți cei care cred cu adevărat și lucrează după îndreptarul credinței. Nu prin gânduri vei umple sufletul de plăcerea acestui an; trebuie să făptuiești și plăcerea va veni de la sine. Nu poți nădăjdui nicicum la tihna din afară, ci doar la cea lăuntrică; însă aceasta este nedespărțită de Hristos. Oricum, îndată ce se înstăpânește tihna lăuntrică, necazurile din afară nu mai sunt grele și amare, înseamnă că și din această latură este anul cel plăcut (al Domnului); numai din afară el pare iarnă rece6.7 6Joc de cuvinte: leto înseamnă în slavonă „an”, iar în rusă „vară” - n. tr. 7Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. Tâlcuire Domnul nu doar vesteș- te anul cel plăcut (al Domnului), ci îl și aduce. Dar unde este el? în sufletele cre- dincioșilor. Pământul nu va fi niciodată prefăcut în rai, atâta vreme cât va ființa rânduiala de acum a lucrurilor; însă el este și va fi stadionul de pregătire pentru viața din rai. Începutul ei se pune în suflet; putința de a pune acest început este în harul lui Dumnezeu, iar harul l-a adus Domnul nostru Iisus Hristos - prin urmare, a adus sufletelor anul cel plăcut (al Domnului). Cel ce ascultă de Domnul și pli- nește toate poruncile Lui, acela primește harul și prin puterea Lui se îndulcește de anul cel plăcut (al Domnului). Acest lu- cru se săvârșește în toți cei care cred cu adevărat și lucrează după îndreptarul credinței. Nu prin gânduri vei umple sufletul de plăcerea acestui an; trebuie să făptuiești și plăcerea va veni de la sine. Nu poți nădăjdui nicicum la tihna din afară, ci doar la cea lăuntrică; însă aceasta este nedespărțită de Hristos. Oricum, îndată ce se înstăpânește tihna lăuntrică, necazurile din afară nu mai sunt grele și amare, înseamnă că și din această latură este anul cel plăcut (al Domnului); numai din afară el pare iarnă rece6.7 6Joc de cuvinte: leto înseamnă în slavonă „an”, iar în rusă „vară” - n. tr. 7Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.