Astăzi, Joi, 24 Noiembrie, 2022 Sf. Sfințiți Mc. Clement, episcopul Romei, și Petru, episcopul Alexandriei Evrei 10 35 Așadar, nu vă lepădați încre- derea1, aceasta având o mare răsplată. 36 Fiindcă nevoie aveți de răb- dare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucurați de fă- găduință2. 37 Că încă puțin, foarte puțin, și Cel ce va să vină va veni și nu va’ntârzia; 38 cel drept al Meu din credință va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el. 39 Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului. Evrei 11 1 Or, credința e ființarea celor nădăjduite3, dovada lucrurilor 1 = Încrederea de a îndrăzni întru Cel ce-Și ține făgăduințele. 2 Literal: să primiți făgăduința (în roadele ei). 3 Foarte literal: substanța (hypósta- sis) celor nădăjduite. În clipa’n care crezi (total) în obiectul speranței tale, acesta devine deja o realitate, capătă celor nevăzute4. 2 Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie5. 3 Prin credință înțelegem noi că printr’un cuvânt al lui Dumne- zeu întemeiatu-s’au lumile6, cele ce se văd alcătuindu-se astfel substanță; virtualul se convertește în real. Compară cu textul din Mc 11, 24 (credința’n rugăciune, care transfor- mă obiectul cererii în realitate imedi- ată). 4 = Argumentul (palpabil) al re- alităților invizibile. Întregul verset reprezintă un text dificil și cunoaște peste 15 variante de traducere. El nu e construit, totuși, pe principiul paralelismului sinonimic, așa cum îl tratează unii traducători. Primul ter- men vizează evenimente viitoare (ca obiect al nădejdii), pe când cel de al doilea se referă la entități deja exis- tente și inaccesibile simțurilor, care devin „palpabile” prin „argumentul” credinței. 5 = Atestare din partea lui Dumne- zeu. 6 Vezi nota de la 1, 2: același cu- vânt grecesc înseamnă și „veacuri”, și „lumi”. Cele două noțiuni sunt, totuși, inseparabile, de vreme ce odată cu cre- area materiei (prin definiție, mișcare) a fost creat și timpul. Introducere la seria exemplelor ce urmează, din Vechiul Testament. Astăzi, Joi, 24 Noiembrie, 2022 Sf. Snțiți Mc. Clement, episcopul Romei, și Petru, episcopul Alexandriei Evrei 10 35 Așadar, nu vă lepădați încre- derea1, aceasta având o mare răsplată. 36 Fiindcă nevoie aveți de răb- dare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucurați de fă- găduință2. 37 Că încă puțin, foarte puțin, și Cel ce va să vină va veni și nu va’ntârzia; 38 cel drept al Meu din credință va trăi; dar dacă se dă deoparte, suetul Meu nu va binevoi întru el. 39 Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea suetului. Evrei 11 1 Or, credința e ințarea celor nădăjduite3, dovada lucrurilor 1= Încrederea de a îndrăzni întru Cel ce-Și ține făgăduințele. 2Literal: să primiți făgăduința (în roadele ei). 3Foarte literal: substanța (hypósta- sis) celor nădăjduite. În clipa’n care crezi (total) în obiectul speranței tale, acesta devine deja o realitate, capătă celor nevăzute4. 2 Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie5. 3 Prin credință înțelegem noi că printr’un cuvânt al lui Dumne- zeu întemeiatu-s’au lumile6, cele ce se văd alcătuindu-se astfel substanță; virtualul se convertește în real. Compară cu textul din Mc 11, 24 (credința’n rugăciune, care transfor- mă obiectul cererii în realitate imedi- ată). 4= Argumentul (palpabil) al re- alităților invizibile. Întregul verset reprezintă un text dicil și cunoaște peste 15 variante de traducere. El nu e construit, totuși, pe principiul paralelismului sinonimic, așa cum îl tratează unii traducători. Primul ter- men vizează evenimente viitoare (ca obiect al nădejdii), pe când cel de al doilea se referă la entități deja exis- tente și inaccesibile simțurilor, care devin „palpabile” prin „argumentul” credinței. 5= Atestare din partea lui Dumne- zeu. 6Vezi nota de la 1, 2: același cu- vânt grecesc înseamnă și „veacuri”, și „lumi”. Cele două noțiuni sunt, totuși, inseparabile, de vreme ce odată cu cre- area materiei (prin deniție, mișcare) a fost creat și timpul. Introducere la seria exemplelor ce urmează, din Vechiul Testament. din cele ce nu par7. 4 Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuși Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, și prin ea el încă vorbește, deși a murit. 5 Prin credință a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea și n’a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai’nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu. 6 Or, fără credință nu-i cu pu- tință să fim bineplăcuți; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătitor Se face celor ce-L caută. 7 Prin credință, luând Noe dum- nezeiască înștiințare despre cele ce încă nu se vedeau, cu ev- lavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; și prin ea a osândit el lumea și a deve- nit moștenitor al dreptății celei după credință. 7 = Crearea lumii din nimic, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și organiza- rea ei în forme vizibile dintr’o primă materie amorfă. Nu poate fi vorba de o materie preexistentă creației, ci de lumea ca realitate într’un Dumnezeu Care, practic, nu cunoaște virtualita- tea, Cel ce „pe cele ce nu sunt le cheamă ca și cum ar fi” (vezi Rm 4, 17 și nota). Marcu 9 10 Iar ei au păzit cuvântul8, întrebându-se între ei: „Ce în- seamnă a învia din morți?…”. 11 Și L-au întrebat pe El, zicând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12 Iar El le-a răspuns: „Într’a- devăr, Ilie vine mai întâi și pe toate le va așeza din nou. Și cum este scris despre Fiul Omului?: că va să pătimească multe și să fie defăimat? 13 Dar vă spun Eu vouă că Ilie a și venit, și ei i-au făcut toate câte-au vrut, așa cum s’a scris despre el9”. 14 Și venind ei la ucenici, au văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari luându-se la întrebări cu ei. 15 Și de’ndată ce L-a văzut, mul- țimea a fremătat și a alergat să I se închine. 16 Și El i-a întrebat pe cărturari: „Despre ce vă luați la întrebări 8 Înțeles mai cuprinzător: pe de o parte, ucenicii au reținut porunca lui Iisus, n’au dat-o uitării; pe de alta, au respectat-o, în sensul că n’au divulgat taina ce li se încredințase pe un anu- me termen. 9 Este vorba de profeția lui Maleahi (4, 4), pe care Iisus o raportează la Sine Însuși. din cele ce nu par7. 4 Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuși Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, și prin ea el încă vorbește, deși a murit. 5 Prin credință a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea și n’a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai’nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu. 6 Or, fără credință nu-i cu pu- tință să m bineplăcuți; indcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătitor Se face celor ce-L caută. 7 Prin credință, luând Noe dum- nezeiască înștiințare despre cele ce încă nu se vedeau, cu ev- lavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; și prin ea a osândit el lumea și a deve- nit moștenitor al dreptății celei după credință. 7= Crearea lumii din nimic, prin Cuvântul lui Dumnezeu, și organiza- rea ei în forme vizibile dintr’o primă materie amorfă. Nu poate vorba de o materie preexistentă creației, ci de lumea ca realitate într’un Dumnezeu Care, practic, nu cunoaște virtualita- tea, Cel ce „pe cele ce nu sunt le cheamă ca și cum ar ” (vezi Rm 4, 17 și nota). Marcu 9 10 Iar ei au păzit cuvântul8, întrebându-se între ei: „Ce în- seamnă a învia din morți?…”. 11 Și L-au întrebat pe El, zicând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12 Iar El le-a răspuns: „Într’a- devăr, Ilie vine mai întâi și pe toate le va așeza din nou. Și cum este scris despre Fiul Omului?: că va să pătimească multe și să e defăimat? 13 Dar vă spun Eu vouă că Ilie a și venit, și ei i-au făcut toate câte-au vrut, așa cum s’a scris despre el9”. 14 Și venind ei la ucenici, au văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari luându-se la întrebări cu ei. 15 Și de’ndată ce L-a văzut, mul- țimea a fremătat și a alergat să I se închine. 16 Și El i-a întrebat pe cărturari: „Despre ce vă luați la întrebări 8Înțeles mai cuprinzător: pe de o parte, ucenicii au reținut porunca lui Iisus, n’au dat-o uitării; pe de alta, au respectat-o, în sensul că n’au divulgat taina ce li se încredințase pe un anu- me termen. 9Este vorba de profeția lui Maleahi (4, 4), pe care Iisus o raportează la Sine Însuși. cu ei?”10 Tâlcuire Istoria își urmea- ză cursul și hotă- răște implacabil, s-ar părea, eve- nimentele parti- culare. Cât n-a pregătit Dumne- zeu omenirea pentru primirea Mântuitorului!... Până la urmă, a venit cel mai apro- piat dintre cei ce L-au prooro- cit, Ioan, și ce-a ieșit? Cu Ioan „au făcut ce-au vrut”; și Fiul Omului a fost batjocorit și chi- nuit. Cursul evenimentelor nu a putut fi întrerupt: el și-a luat dreptul său. Așa trage mereu toate după sine cursul istoriei. Acum se pune întrebarea: „Unde e libertatea? Și ce fel de liber- tate este asta, dacă lucrurile decurg în acest fel? Nu e decât o iluzie”. Așa gândesc de obicei fataliștii; însă această curgere a evenimentelor nu este dirijată decât în aparență; în realitate, toate evenimentele din lumea omenească, atât generale cât și particulare, sunt rodul acțiuni- lor libere ale omului. Starea 10 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania generală decurge astfel fiindcă așa vrea majoritatea, iar starea particulară intră în acord cu ma- joritatea, fiindcă așa vor cutare și cutare individ. Avem dovada în față: în sânul unei stări gene- rale rele putem afla aspecte par- ticulare bune, și în sânul unui rău general putem afla aspecte particulare rele. Și mai mult: în sânul unei stări generale te- meinic închegate a lucrurilor se nasc aspecte particulare care, crescând și întărindu-se din ce în ce mai mult, răstoarnă starea generală de mai înainte și îi iau locul. Aceste aspecte particulare sunt însă rodul libertății. Ce are creștinismul în comun cu carac- terul general al vremii în care s-a născut? El a fost semănat de o mână de oameni care nu erau ieșiți din cursul implacabil al istoriei; i-a atras pe cei care l-au dorit, s-a întărit și a devenit o problemă generală a omenirii de atunci. Și totuși, el a fost rodul libertății. La fel și în direcția cea rea: cum s-a pervertit Apusul? Singur, de voia lui, s-a pervertit: în locul Evangheliei au început să învețe cele ale păgânilor și să împrumute obiceiurile lor și așa s-au pervertit. La fel va fi și la noi: am început să luăm lecții de la Apusul care a apostat de la Hristos Domnul și am adus la noi duhul lui. Totul se va cu ei?”10 Tâlcuire Istoria își urmea- ză cursul și hotă- răște implacabil, s-ar părea, eve- nimentele parti- culare. Cât n-a pregătit Dumne- zeu omenirea pentru primirea Mântuitorului!... Până la urmă, a venit cel mai apro- piat dintre cei ce L-au prooro- cit, Ioan, și ce-a ieșit? Cu Ioan „au făcut ce-au vrut”; și Fiul Omului a fost batjocorit și chi- nuit. Cursul evenimentelor nu a putut întrerupt: el și-a luat dreptul său. Așa trage mereu toate după sine cursul istoriei. Acum se pune întrebarea: „Unde e libertatea? Și ce fel de liber- tate este asta, dacă lucrurile decurg în acest fel? Nu e decât o iluzie”. Așa gândesc de obicei fataliștii; însă această curgere a evenimentelor nu este dirijată decât în aparență; în realitate, toate evenimentele din lumea omenească, atât generale cât și particulare, sunt rodul acțiuni- lor libere ale omului. Starea 10Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania generală decurge astfel indcă așa vrea majoritatea, iar starea particulară intră în acord cu ma- joritatea, indcă așa vor cutare și cutare individ. Avem dovada în față: în sânul unei stări gene- rale rele putem aa aspecte par- ticulare bune, și în sânul unui rău general putem aa aspecte particulare rele. Și mai mult: în sânul unei stări generale te- meinic închegate a lucrurilor se nasc aspecte particulare care, crescând și întărindu-se din ce în ce mai mult, răstoarnă starea generală de mai înainte și îi iau locul. Aceste aspecte particulare sunt însă rodul libertății. Ce are creștinismul în comun cu carac- terul general al vremii în care s-a născut? El a fost semănat de o mână de oameni care nu erau ieșiți din cursul implacabil al istoriei; i-a atras pe cei care l-au dorit, s-a întărit și a devenit o problemă generală a omenirii de atunci. Și totuși, el a fost rodul libertății. La fel și în direcția cea rea: cum s-a pervertit Apusul? Singur, de voia lui, s-a pervertit: în locul Evangheliei au început să învețe cele ale păgânilor și să împrumute obiceiurile lor și așa s-au pervertit. La fel va și la noi: am început să luăm lecții de la Apusul care a apostat de la Hristos Domnul și am adus la noi duhul lui. Totul se va sfârși prin aceea că vom cădea, asemenea lui, din adevăratul creștinism. Dar toate acestea nu împiedică în nici un fel lucrarea libertății: dacă vom vrea, vom goni întunericul venit din Apus; dacă nu, firește că ne vom scu- funda în el.11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. sfârși prin aceea că vom cădea, asemenea lui, din adevăratul creștinism. Dar toate acestea nu împiedică în nici un fel lucrarea libertății: dacă vom vrea, vom goni întunericul venit din Apus; dacă nu, rește că ne vom scu- funda în el.11 11Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru ecare zi din an.