Astăzi, Luni, 28 Noiembrie, 2022 Sf. Cuv. Mc. Ștefan cel Nou Sf. Mc. Irinarh 1 Timotei 5 1 Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe frați; 2 pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe su- rori, în toată curăția. 3 Pe văduve cinstește-le, pe cele cu adevărat văduve. 4 Iar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să se învețe mai întâi să-și dovedească evlavia față de propria lor familie1 și să-și răs- plătească părinții, fiindcă bun este lucrul acesta și primit îna- intea lui Dumnezeu. 5 Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură și-a pus nădej- dea’n Dumnezeu și stăruiește’n cereri și’n rugăciuni noaptea și ziua; 6 iar cea care trăiește’n desfă- tări, deși trăiește, e moartă. 7 Poruncește-le și aceasta, pen- 1  Literal: față de propria lor casă. În limbajul Noului Testament, „casă” în- seamnă totalitatea membrilor familiei (vezi nota de la 1 Co 1, 16). tru ca ele2 să fie la adăpost de orice învinuire. 8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de cei din casa lui, acela s’a lepădat de credință și e mai rău decât un necredincios. 9 Pentru ca o văduvă să fie în- scrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puțin șaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat, 10 să aibă mărturie pentru fap- tele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospețit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei strâmtorați, dacă s’a dăruit pe sine întregii fapte bune. Luca 17 20 Și fiind întrebat de farisei: când va veni împărăția lui Dum- nezeu?, El le-a răspuns: „Împă- răția lui Dumnezeu nu vine în 2  Ele: adevăratele văduve (cele care merită cinstire și sprijin material). Pavel stabilește criteriile vizibile pen- tru determinarea celor două categorii: felul lor de viață. Astăzi, Luni, 28 Noiembrie, 2022 Sf. Cuv. Mc. Ștefan cel Nou Sf. Mc. Irinarh 1 Timotei 5 1 Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe frați; 2 pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe su- rori, în toată curăția. 3 Pe văduve cinstește-le, pe cele cu adevărat văduve. 4 Iar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să se învețe mai întâi să-și dovedească evlavia față de propria lor familie1 și să-și răs- plătească părinții, fiindcă bun este lucrul acesta și primit îna- intea lui Dumnezeu. 5 Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură și-a pus nădej- dea’n Dumnezeu și stăruiește’n cereri și’n rugăciuni noaptea și ziua; 6 iar cea care trăiește’n desfă- tări, deși trăiește, e moartă. 7 Poruncește-le și aceasta, pen- 1  Literal: față de propria lor casă. În limbajul Noului Testament, „casă” în- seamnă totalitatea membrilor familiei (vezi nota de la 1 Co 1, 16). tru ca ele2 să fie la adăpost de orice învinuire. 8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de cei din casa lui, acela s’a lepădat de credință și e mai rău decât un necredincios. 9 Pentru ca o văduvă să fie în- scrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puțin șaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat, 10 să aibă mărturie pentru fap- tele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospețit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei strâmtorați, dacă s’a dăruit pe sine întregii fapte bune. Luca 17 20 Și fiind întrebat de farisei: când va veni împărăția lui Dum- nezeu?, El le-a răspuns: „Împă- răția lui Dumnezeu nu vine în 2  Ele: adevăratele văduve (cele care merită cinstire și sprijin material). Pavel stabilește criteriile vizibile pen- tru determinarea celor două categorii: felul lor de viață. chip văzut.3 21 Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împă- răția lui Dumnezeu este înlăun- trul vostru”. 22 Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului și n’o veți vedea. 23 Și vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceți și nu vă luați după ei. 24 Că după cum fulgerul, fulge- rând dintr’o parte de sub cer lu- minează pân’la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe și să fie lepă- dat de neamul acesta.4 3  Adică precedată sau însoțită de semne exterioare, perceptibile, la care făceau aluzie fariseii. Instalarea îm- părăției lui Dumnezeu e un proces interior, al inimii (vezi versetul urmă- tor). 4  Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire Spunând că Fiul Omului va apă- rea ca fulge- rul în ziua Sa, luminând într-o clipă întreaga lume de sub cer, Domnul a adăugat: „Mai înainte, El trebuie să su- fere multe și să fie lepădat de neamul acesta”. Din logica fra- zei se vede că acest „trebuie să sufere multe” premerge venirea Domnului întru slavă. Prin ur- mare, toată vremea ce se va scurge până în acea zi e pentru Domnul vreme de pătimiri. În trupul Său a pătimit la o vreme anume; după aceea, pătimirile Sale au continuat în credincioșii Săi - durerile nașterii credincio- șilor, a creșterii lor în duh și a păzirii lor de lucrările vrăjma- șului, lăuntrice și din afară, căci legătura acestora cu Domnul nu este doar gândită și morală, ci legătură vie, care face ca tot ce-i atinge pe ei să Îl atingă și pe El, Care e Capul lor. Pornind de la acest gând, nu putem să nu bă- găm de seamă că Domnul suferă mult. Cele mai mari dureri ale Lui sunt căderile credincioșilor; încă și mai dureroase sunt că- derile din credință. Acestea însă nu-s decât loviturile cele mai în- chip văzut.3 21 Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împă- răția lui Dumnezeu este înlăun- trul vostru”. 22 Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului și n’o veți vedea. 23 Și vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceți și nu vă luați după ei. 24 Că după cum fulgerul, fulge- rând dintr’o parte de sub cer lu- minează pân’la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe și să fie lepă- dat de neamul acesta.4 3  Adică precedată sau însoțită de semne exterioare, perceptibile, la care făceau aluzie fariseii. Instalarea îm- părăției lui Dumnezeu e un proces interior, al inimii (vezi versetul urmă- tor). 4  Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire Spunând că Fiul Omului va apă- rea ca fulge- rul în ziua Sa, luminând într-o clipă întreaga lume de sub cer, Domnul a adăugat: „Mai înainte, El trebuie să su- fere multe și să fie lepădat de neamul acesta”. Din logica fra- zei se vede că acest „trebuie să sufere multe” premerge venirea Domnului întru slavă. Prin ur- mare, toată vremea ce se va scurge până în acea zi e pentru Domnul vreme de pătimiri. În trupul Său a pătimit la o vreme anume; după aceea, pătimirile Sale au continuat în credincioșii Săi - durerile nașterii credincio- șilor, a creșterii lor în duh și a păzirii lor de lucrările vrăjma- șului, lăuntrice și din afară, căci legătura acestora cu Domnul nu este doar gândită și morală, ci legătură vie, care face ca tot ce-i atinge pe ei să Îl atingă și pe El, Care e Capul lor. Pornind de la acest gând, nu putem să nu bă- găm de seamă că Domnul suferă mult. Cele mai mari dureri ale Lui sunt căderile credincioșilor; încă și mai dureroase sunt că- derile din credință. Acestea însă nu-s decât loviturile cele mai în- semnate; dar e rănit necontenit de necazurile și de smintelile lor, precum și de clătinarea cre- dinței lor de către necredință. Cuvintele și scrierile care îm- prăștie necredința sunt săgeți aprinse ale celui viclean. În vre- mea de acum, acesta a pus pe picioare multe făurarii din care scoate asemenea săgeți. Inimile credincioșilor se tem, fiind lovite de către ele și văzându-i și pe alții răniți; împreună cu ei su- feră și Domnul. Dar se va arăta ziua slavei Domnului și atunci se vor descoperi cele ascunse în întuneric, iar cei ce pătimesc se vor veseli dimpreună cu Dom- nul. Până atunci însă trebuie să răbdăm și să ne rugăm.5 5  Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.semnate; dar e rănit necontenit de necazurile și de smintelile lor, precum și de clătinarea cre- dinței lor de către necredință. Cuvintele și scrierile care îm- prăștie necredința sunt săgeți aprinse ale celui viclean. În vre- mea de acum, acesta a pus pe picioare multe făurarii din care scoate asemenea săgeți. Inimile credincioșilor se tem, fiind lovite de către ele și văzându-i și pe alții răniți; împreună cu ei su- feră și Domnul. Dar se va arăta ziua slavei Domnului și atunci se vor descoperi cele ascunse în întuneric, iar cei ce pătimesc se vor veseli dimpreună cu Dom- nul. Până atunci însă trebuie să răbdăm și să ne rugăm.5 5  Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.