Astăzi, Marți, 31 Ianuarie, 2023 Sf. Mc. doctori fără de arginți Chir și Ioan 1 Petru 3 10 Fiindcă cel ce vrea să iubească viața și să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug; 11 să se îndepărteze de rău și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze; 12 căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre ru- găciunile lor; dar fața Domnului este’mpotriva celor ce fac rele. 13 Și cine vă va face vouă rău dacă voi sunteți râvnitori ai bi- nelui? 14 Dar chiar dacă veți suferi de dragul dreptății, fericiți veți fi. De frica lor nu vă temeți și nici vă tulburați, 15 ci sfințiți-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, și’n- totdeauna fiți gata să răspun- deți oricui vă cere socoteală des- pre nădejdea voastră, 16 dar cu blândețe și teamă, având o conștiință curată, pen- tru ca în chiar ceea ce sunteți voi defăimați1 să se facă de rușine 1 Exact: calomniați. Cunoaștem și cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. 17 Că-i mai bine să suferiți pen- tru facere de bine, dacă așa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău. 18 Că și Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei ne- drepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, 19 întru care [duh] pogorându- Se, le-a propovăduit și duhurilor ținute’n închisoare2, 20 celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când în- din alte surse că primii creștini erau ținta unor numeroase calomnii, până într’acolo încât erau acuzați de an- tropofagie, ca unii care „mâncau” și „beau” trupul și sângele lui Hristos. 2 Text care fundamentează teologia „pogorârii în iad” a lui Hristos, eve- niment cu care, de fapt, „a început învierea” (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Dom- nului, aceea care-L înfățișează „sfărâ- mând porțile iadului” și „dezlegându-i pe cei legați din veac”. Astăzi, Marți, 31 Ianuarie, 2023 Sf. Mc. doctori fără de arginți Chir și Ioan 1 Petru 3 10 Fiindcă cel ce vrea să iubească viața și să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug; 11 să se îndepărteze de rău și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze; 12 căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre ru- găciunile lor; dar fața Domnului este’mpotriva celor ce fac rele. 13 Și cine vă va face vouă rău dacă voi sunteți râvnitori ai bi- nelui? 14 Dar chiar dacă veți suferi de dragul dreptății, fericiți veți fi. De frica lor nu vă temeți și nici vă tulburați, 15 ci sfințiți-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, și’n- totdeauna fiți gata să răspun- deți oricui vă cere socoteală des- pre nădejdea voastră, 16 dar cu blândețe și teamă, având o conștiință curată, pen- tru ca în chiar ceea ce sunteți voi defăimați1 să se facă de rușine 1 Exact: calomniați. Cunoaștem și cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. 17 Că-i mai bine să suferiți pen- tru facere de bine, dacă așa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău. 18 Că și Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei ne- drepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, 19 întru care [duh] pogorându- Se, le-a propovăduit și duhurilor ținute’n închisoare2, 20 celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când în- din alte surse că primii creștini erau ținta unor numeroase calomnii, până într’acolo încât erau acuzați de an- tropofagie, ca unii care „mâncau” și „beau” trupul și sângele lui Hristos. 2 Text care fundamentează teologia „pogorârii în iad” a lui Hristos, eve- niment cu care, de fapt, „a început învierea” (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Dom- nului, aceea care-L înfățișează „sfărâ- mând porțile iadului” și „dezlegându-i pe cei legați din veac”. delunga-răbdare a lui Dumne- zeu aștepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puține suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă. 21 Aceasta era prefigurarea bo- tezului care vă mântuiește și pe voi astăzi: el nu e o ștergere a necurăției trupului, ci făgădui- rea3 către Dumnezeu a conștiin- ței celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos, 22 Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se supun îngerii și Stăpâniile și Puterile. Marcu 12 18 Și au venit la El saducheii, care spun că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: 19 „Învățătorule, Moise ne-a lă- sat scris că dacă moare fratele cuiva și-și va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s’o ia fratele său și să-i ridice urmaș fratelui mort. 20 Și erau șapte frați. Și cel din- tâi și-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaș; 21 și a luat-o cel de-al doilea și a murit fără să lase urmaș; tot așa și al treilea; 22 și au luat-o toți șapte și n’au lăsat urmaș. În urma tuturor a 3 = Angajarea. murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toți șapte au avut-o de soție”. 24 Și le-a zis Iisus: „Oare nu ră- tăciți voi din pricina aceasta, că nu știți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți, că vor învia, n’ați citit oare în cartea lui Mo- ise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug4, zicând: Eu sunt Dumne- zeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? 27 Dumnezeu nu este Dumneze- ul celor morți, ci al celor vii. Prin urmare, mult rătăciți voi!”5 4 Trimitere la momentul relatat în Iș 3, 2-6, când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din lumina unui rug care ardea fără să se mistuie. 5 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania delunga-răbdare a lui Dumne- zeu aștepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puține suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă. 21 Aceasta era prefigurarea bo- tezului care vă mântuiește și pe voi astăzi: el nu e o ștergere a necurăției trupului, ci făgădui- rea3 către Dumnezeu a conștiin- ței celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos, 22 Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se supun îngerii și Stăpâniile și Puterile. Marcu 12 18 Și au venit la El saducheii, care spun că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: 19 „Învățătorule, Moise ne-a lă- sat scris că dacă moare fratele cuiva și-și va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s’o ia fratele său și să-i ridice urmaș fratelui mort. 20 Și erau șapte frați. Și cel din- tâi și-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaș; 21 și a luat-o cel de-al doilea și a murit fără să lase urmaș; tot așa și al treilea; 22 și au luat-o toți șapte și n’au lăsat urmaș. În urma tuturor a 3 = Angajarea. murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toți șapte au avut-o de soție”. 24 Și le-a zis Iisus: „Oare nu ră- tăciți voi din pricina aceasta, că nu știți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți, că vor învia, n’ați citit oare în cartea lui Mo- ise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug4, zicând: Eu sunt Dumne- zeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? 27 Dumnezeu nu este Dumneze- ul celor morți, ci al celor vii. Prin urmare, mult rătăciți voi!”5 4 Trimitere la momentul relatat în Iș 3, 2-6, când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din lumina unui rug care ardea fără să se mistuie. 5 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire „Sfințiți pe Dom- nul Dumnezeu în inimile voastre.” Sfințirea Dom- nului în inimă este sufletul și duhul omului ce- lui tainic al inimii pe care l-am zugrăvit mai înainte. Așa cum Dumnezeu, zidind din- tru început, din părticele de ță- rână, trupul omului, a suflat în el duh de viață și a devenit omul așa cum se cuvenea să fie, tot așa și omul cel tainic al inimii, zidit lăuntric din virtuțile ară- tate mai înainte, se va arăta cu adevărat om duhovnicesc doar atunci când această inimă îl va sfinți pe Domnul Dumnezeu, după cum citim și în Rugăciunea domnească: „sfințească-se nu- mele Tău”. Dacă aceasta nu se va întâmpla, atunci omul plăs- muit din virtuțile amintite va ieși ca un copil născut mort, fără duh de viață. Să afle aceasta cei care cred că se pot descurca doar cu oarecare virtuți, fără legătu- ra cu Dumnezeu! Dar ce înseam- nă a-l sfinți pe Dumnezeu în inimă? Înseamnă a sta pururea cu evlavie înaintea Lui, purtând totdeauna în minte gândul că El este pretutindenea; înseamnă a râvni cu toată osârdia spre a fi întotdeauna bineplăcuți înain- tea Lui și a ne păzi cu toată frica de oricare lucru care-I este urât; și, mai ales, înseamnă a ne în- credința toată viața, cea vremel- nică și cea veșnică, părinteștii Lui purtări de grijă și a primi tot ce ni se întâmplă cu smerenie, cu supunere și cu recunoștință, ca și cum ar veni de-a dreptul din mâna Lui.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. Tâlcuire „Sfințiți pe Dom- nul Dumnezeu în inimile voastre.” Sfințirea Dom- nului în inimă este sufletul și duhul omului ce- lui tainic al inimii pe care l-am zugrăvit mai înainte. Așa cum Dumnezeu, zidind din- tru început, din părticele de ță- rână, trupul omului, a suflat în el duh de viață și a devenit omul așa cum se cuvenea să fie, tot așa și omul cel tainic al inimii, zidit lăuntric din virtuțile ară- tate mai înainte, se va arăta cu adevărat om duhovnicesc doar atunci când această inimă îl va sfinți pe Domnul Dumnezeu, după cum citim și în Rugăciunea domnească: „sfințească-se nu- mele Tău”. Dacă aceasta nu se va întâmpla, atunci omul plăs- muit din virtuțile amintite va ieși ca un copil născut mort, fără duh de viață. Să afle aceasta cei care cred că se pot descurca doar cu oarecare virtuți, fără legătu- ra cu Dumnezeu! Dar ce înseam- nă a-l sfinți pe Dumnezeu în inimă? Înseamnă a sta pururea cu evlavie înaintea Lui, purtând totdeauna în minte gândul că El este pretutindenea; înseamnă a râvni cu toată osârdia spre a fi întotdeauna bineplăcuți înain- tea Lui și a ne păzi cu toată frica de oricare lucru care-I este urât; și, mai ales, înseamnă a ne în- credința toată viața, cea vremel- nică și cea veșnică, părinteștii Lui purtări de grijă și a primi tot ce ni se întâmplă cu smerenie, cu supunere și cu recunoștință, ca și cum ar veni de-a dreptul din mâna Lui.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.