Astăzi, Joi, 16 Martie, 2023 Sf. Mc. Sabin Egipteanul Sf. Cuv. Hristodul din Patmos Isaia 11 10 Și’n ziua aceea va fi rădăcina lui Iesei, El, Cel ce Se va ridica să domnească peste neamuri; în El vor nădăjdui neamurile, și plină de slavă Îi va fi odihna. 11 Și’n ziua aceea va fi că Dom- nul Își va arăta iarăși mâna, ca să-Și arate râvna pentru rămă- șița rămasă a poporului Său, cea care va rămâne de la Asirieni și din Egipt și din Babilon și din Etiopia și de la Elamiți, de la Soare-Răsare și din Arabia. 12 Și semn va ridica întru nea- muri, și pe cei pierduți ai lui Israel îi va aduna și pe cei risi- piți ai lui Iuda îi va strânge din cele patru laturi ale pământu- lui. 13 Gelozia lui Efraim se va spul- bera, iar vrăjmașii lui Iuda vor pieri; Efraim nu-l va mai gelozi pe Iuda, iar Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim. 14 Și vor zbura pe corăbiile Fi- listenilor1 și’n același timp vor 1 Literal: „pe corăbiile celor de alt neam”; prin „cei de alt neam” se înțe- legeau, de obicei, Filistenii. prăda marea și pe cei ce vin de la Soare-Răsare și Idumeea; și-și vor întinde mâinile întâi asupra lui Moab, dar fiii lui Amon li se vor supune primii. 15 Și va pustii Domnul marea Egiptului2, și mâna peste Râu3 Și-o va pune cu vânt năprasnic și va lovi cele șapte brațe ale lui cât să fie trecute cu piciorul. 16 Și trecătoare va fi pentru po- porul Meu cel rămas în Egipt; lui Israel îi va fi, ca în ziua când a ieșit el din țara Egiptului. Isaia 12 1 Și’n ziua aceea vei zice:4 – Pe Tine Te voi binecuvânta, Doam- ne, că Te-ai mâniat pe mine, dar Ți-ai întors mânia și m’ai miluit. 2 Iată, Dumnezeul meu e Mân- tuitorul meu; în El voi nădăjdui și’ntru El mă voi mântui și nu mă voi teme, căci Domnul e sla- va mea și lauda mea și El mi S’a 2 „marea Egiptului” = Marea Roșie (aluzie la Iș 14, 16-30). 3 „Râu”: în context: Nilul. 4 Imn alcătuit după modelul Cântă- rii lui Moise din Iș 15, 1-18. Astăzi, Joi, 16 Martie, 2023 Sf. Mc. Sabin Egipteanul Sf. Cuv. Hristodul din Patmos Isaia 11 10 Și’n ziua aceea va fi rădăcina lui Iesei, El, Cel ce Se va ridica să domnească peste neamuri; în El vor nădăjdui neamurile, și plină de slavă Îi va fi odihna. 11 Și’n ziua aceea va fi că Dom- nul Își va arăta iarăși mâna, ca să-Și arate râvna pentru rămă- șița rămasă a poporului Său, cea care va rămâne de la Asirieni și din Egipt și din Babilon și din Etiopia și de la Elamiți, de la Soare-Răsare și din Arabia. 12 Și semn va ridica întru nea- muri, și pe cei pierduți ai lui Israel îi va aduna și pe cei risi- piți ai lui Iuda îi va strânge din cele patru laturi ale pământu- lui. 13 Gelozia lui Efraim se va spul- bera, iar vrăjmașii lui Iuda vor pieri; Efraim nu-l va mai gelozi pe Iuda, iar Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim. 14 Și vor zbura pe corăbiile Fi- listenilor1 și’n același timp vor 1 Literal: „pe corăbiile celor de alt neam”; prin „cei de alt neam” se înțe- legeau, de obicei, Filistenii. prăda marea și pe cei ce vin de la Soare-Răsare și Idumeea; și-și vor întinde mâinile întâi asupra lui Moab, dar fiii lui Amon li se vor supune primii. 15 Și va pustii Domnul marea Egiptului2, și mâna peste Râu3 Și-o va pune cu vânt năprasnic și va lovi cele șapte brațe ale lui cât să fie trecute cu piciorul. 16 Și trecătoare va fi pentru po- porul Meu cel rămas în Egipt; lui Israel îi va fi, ca în ziua când a ieșit el din țara Egiptului. Isaia 12 1 Și’n ziua aceea vei zice:4 – Pe Tine Te voi binecuvânta, Doam- ne, că Te-ai mâniat pe mine, dar Ți-ai întors mânia și m’ai miluit. 2 Iată, Dumnezeul meu e Mân- tuitorul meu; în El voi nădăjdui și’ntru El mă voi mântui și nu mă voi teme, căci Domnul e sla- va mea și lauda mea și El mi S’a 2 „marea Egiptului” = Marea Roșie (aluzie la Iș 14, 16-30). 3 „Râu”: în context: Nilul. 4 Imn alcătuit după modelul Cântă- rii lui Moise din Iș 15, 1-18. făcut mie spre mântuire. Facerea 7 11 În anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a do- uăzeci și șaptea a lunii, în chiar ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare5 și jgheaburile6 cerului s’au des- chis; 12 și a plouat pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 13 În chiar ziua aceea a intrat Noe în corabie, precum și Sem, Ham și Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe și cele trei femei ale fiilor săi. 14 Și toate fiarele după fel și toate dobitoacele după fel și toa- te târâtoarele ce se târăsc pe pământ după fel și toate înari- patele după fel 15 au intrat la Noe în corabie, două câte două din tot trupul 5 Adâncul: genunea (abisul) din 1, 2. E vorba de apele subterane care țâșnesc din adâncuri în întâmpinarea celor ce se prăvălesc din cer. Totul su- gerează refacerea hăului primordial; dacă la’nceput Dumnezeu despărțise apele de ape, acum ele se împreunează din nou, clocotind. 6 Textual: cataractele. Imaginea este aceea a morarului care deschide scocul pentru ca apa acestuia să se prăvălească’n cupele roții. care are’n el suflare de viață. 16 Și cele ce-au intrat – o parte bărbătească și-o parte femeiască din tot trupul – au intrat pre- cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Și Domnul Dumnezeu i-a închis corabia pe dinafară. 17 Și a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zile și pa- truzeci de nopți; și apele au cres- cut și au ridicat corabia și ea s’a înălțat deasupra pământului. 18 Și s’au înstăpânit apele și-au tot crescut pe pământ; și corabia se purta pe deasupra apelor. 19 Și-atât de mult s’au înstăpâ- nit apele pe pământ, încât toți munții cei înalți care erau sub cer s’au acoperit; 20 cu cincisprezece coți s’a ridicat apa deasupră-le și toți munții cei înalți s’au acoperit. 21 Și a murit tot trupul ce se mișca pe pământ: păsările, dobi- toacele, fiarele, toate vietățile ce mișună pe pământ, și toți oame- nii; 22 toate cele ce aveau în nări suflare de viață, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit. 23 Și s’a stins toată ființa ce se afla pe fața’ntregului pământ, de la om pân’ la dobitoc și pân’ la târâtoare și pân’ la păsările cerului, toate s’au stins de pe făcut mie spre mântuire. Facerea 7 11 În anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a do- uăzeci și șaptea a lunii, în chiar ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare5 și jgheaburile6 cerului s’au des- chis; 12 și a plouat pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 13 În chiar ziua aceea a intrat Noe în corabie, precum și Sem, Ham și Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe și cele trei femei ale fiilor săi. 14 Și toate fiarele după fel și toate dobitoacele după fel și toa- te târâtoarele ce se târăsc pe pământ după fel și toate înari- patele după fel 15 au intrat la Noe în corabie, două câte două din tot trupul 5 Adâncul: genunea (abisul) din 1, 2. E vorba de apele subterane care țâșnesc din adâncuri în întâmpinarea celor ce se prăvălesc din cer. Totul su- gerează refacerea hăului primordial; dacă la’nceput Dumnezeu despărțise apele de ape, acum ele se împreunează din nou, clocotind. 6 Textual: cataractele. Imaginea este aceea a morarului care deschide scocul pentru ca apa acestuia să se prăvălească’n cupele roții. care are’n el suflare de viață. 16 Și cele ce-au intrat – o parte bărbătească și-o parte femeiască din tot trupul – au intrat pre- cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Și Domnul Dumnezeu i-a închis corabia pe dinafară. 17 Și a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zile și pa- truzeci de nopți; și apele au cres- cut și au ridicat corabia și ea s’a înălțat deasupra pământului. 18 Și s’au înstăpânit apele și-au tot crescut pe pământ; și corabia se purta pe deasupra apelor. 19 Și-atât de mult s’au înstăpâ- nit apele pe pământ, încât toți munții cei înalți care erau sub cer s’au acoperit; 20 cu cincisprezece coți s’a ridicat apa deasupră-le și toți munții cei înalți s’au acoperit. 21 Și a murit tot trupul ce se mișca pe pământ: păsările, dobi- toacele, fiarele, toate vietățile ce mișună pe pământ, și toți oame- nii; 22 toate cele ce aveau în nări suflare de viață, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit. 23 Și s’a stins toată ființa ce se afla pe fața’ntregului pământ, de la om pân’ la dobitoc și pân’ la târâtoare și pân’ la păsările cerului, toate s’au stins de pe pământ; și n’a rămas decât Noe și ce era cu el în corabie. 24 Iar apa a tot crescut pe pă- mânt vreme de o sută cincizeci de zile. Facerea 8 1 Și Dumnezeu Și-a adus amin- te de Noe și de toate fiarele și de toate dobitoacele și de toa- te păsările și de toate vietățile mișcătoare câte erau cu el în co- rabie; și a adus Dumnezeu vânt pe pământ și apele s’au potolit; 2 izvoarele adâncului și jgheabu- rile cerului s’au închis și ploaia din cer a încetat. 3 Și apa scădea treptat de pe pământ și după o sută cincizeci de zile apele s’au micșorat. Proverbele lui Solomon 10 1 Fiul înțelept își înveselește ta- tăl, iar fiul nebun își întristează mama. 2 Nelegiuiții nu se vor folosi de averi, dar dreptatea va izbăvi din moarte. 3 Domnul nu va ucide cu foame sufletul celui drept, dar viața celor necredincioși o va surpa. 4 Sărăcia îl umilește pe om, dar mâinile celor îndemânatici7 se îmbogățesc. 5 Fiul școlit va fi înțelept și pe cel neșcolit îl va avea slugă. 6 Fiul grijuliu scapă de zăduf, dar fiul nelegiuit8 se vatămă în spulberul secerișului. 7 Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura ne- credincioșilor acoperită va fi cu plângere timpurie. 8 Pomenirea drepților e cu lau- de, dar numele necredincioșilor se stinge. 9 Cel înțelept la inimă primește poruncile, dar cel ce nu-și păzeș- te buzele se’mpiedică și cade. 10 Cel ce umblă drept, umblă cu încredere, dar cel ce-și strâmbă căile va fi astfel cunoscut. 11 Cel ce face semne cu ochi viclean, întristare le adună oa- menilor, dar cel ce mustră cu îndrăznire e făcător de pace. 12 Izvor de viață este în mâna dreptului, dar gura necredincio- șilor va fi acoperită de nimicni- cie. 13 Ura stârnește gâlceavă, dar 7 Literal: „celor bărbați”; celor vân- joși, întreprinzători. 8 „Nelegiuit” aici îl desemnează pe omul care nu are o normă de conduită, criterii de a se conduce în viață; în opoziție cu omul „grijuliu” (prudent, prevăzător, cu judecată). pământ; și n’a rămas decât Noe și ce era cu el în corabie. 24 Iar apa a tot crescut pe pă- mânt vreme de o sută cincizeci de zile. Facerea 8 1 Și Dumnezeu Și-a adus amin- te de Noe și de toate fiarele și de toate dobitoacele și de toa- te păsările și de toate vietățile mișcătoare câte erau cu el în co- rabie; și a adus Dumnezeu vânt pe pământ și apele s’au potolit; 2 izvoarele adâncului și jgheabu- rile cerului s’au închis și ploaia din cer a încetat. 3 Și apa scădea treptat de pe pământ și după o sută cincizeci de zile apele s’au micșorat. Proverbele lui Solomon 10 1 Fiul înțelept își înveselește ta- tăl, iar fiul nebun își întristează mama. 2 Nelegiuiții nu se vor folosi de averi, dar dreptatea va izbăvi din moarte. 3 Domnul nu va ucide cu foame sufletul celui drept, dar viața celor necredincioși o va surpa. 4 Sărăcia îl umilește pe om, dar mâinile celor îndemânatici7 se îmbogățesc. 5 Fiul școlit va fi înțelept și pe cel neșcolit îl va avea slugă. 6 Fiul grijuliu scapă de zăduf, dar fiul nelegiuit8 se vatămă în spulberul secerișului. 7 Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura ne- credincioșilor acoperită va fi cu plângere timpurie. 8 Pomenirea drepților e cu lau- de, dar numele necredincioșilor se stinge. 9 Cel înțelept la inimă primește poruncile, dar cel ce nu-și păzeș- te buzele se’mpiedică și cade. 10 Cel ce umblă drept, umblă cu încredere, dar cel ce-și strâmbă căile va fi astfel cunoscut. 11 Cel ce face semne cu ochi viclean, întristare le adună oa- menilor, dar cel ce mustră cu îndrăznire e făcător de pace. 12 Izvor de viață este în mâna dreptului, dar gura necredincio- șilor va fi acoperită de nimicni- cie. 13 Ura stârnește gâlceavă, dar 7 Literal: „celor bărbați”; celor vân- joși, întreprinzători. 8 „Nelegiuit” aici îl desemnează pe omul care nu are o normă de conduită, criterii de a se conduce în viață; în opoziție cu omul „grijuliu” (prudent, prevăzător, cu judecată). iubirea îi acoperă pe toți cei ce nu iubesc gâlceava. 14 Cel ce scoate înțelepciune din buze îl bate cu toiag pe cel lipsit de inimă. 15 Înțelepții își tăinuiesc price- perea, dar gura celui nesocotit se apropie de pustiire. 16 Averea celor bogați e cetate tare, dar sărăcia e pustiirea ne- credincioșilor.9 17 Faptele celor drepți sunt fă- cătoare de viață; dar roadele necredincioșilor, de păcate. 18 Învățătura păzește dreptele căi ale vieții, dar învățătura lip- sită de mustrare se rătăcește. 19 Buzele drepte acoperă gâlcea- va, iar cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiți de minte. 20 Din vorba multă nu vei scăpa de păcat, dar cel ce-și reține bu- zele va fi prevăzător. 21 Argint lămurit este limba dreptului, dar inima necredin- ciosului se va stinge. 22 Buzele drepților știu lucruri înalte, dar cei fără minte mor în sărăcie.10 9 Bunăstarea materială e pusă pe seama prosperității morale. 10 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire „Din vorba mul- tă nu vei scăpa de păcat” (Pilde 10, 20). Crești- nii trezvitori nu- mesc toate sim- țurile ferestre ale sufletului, prin care, dacă le deschizi, fuge toată căl- dura lăuntrică. Cea mai cuprin- zătoare deschizătură, o ușă larg deschisă, care lasă această căl- dură să se scurgă în valuri este limba, căreia i se dă voie să vorbească ce și cât vrea. Multa vorbire aduce tot atâta vătăma- re trezviei și rânduielii lăuntrice cât toate celelalte simțuri dim- preună, căci ea se leagă de obiec- tele tuturor simțurilor și silește sufletul să vadă chiar și când nu vede, să audă chiar și când nu aude, să pipăie chiar și când nu pipăie. Ceea ce este visarea între cele lăuntrice, este multa vorbire între cele din afară; însă aceasta din urmă e mai păgu- bitoare, fiindcă ține de real și, ca atare, lasă urme mai adânci. Pe deasupra, de ea sunt strâns legate părerea de sine, obrăzni- cia și idioritmie - aceste furtuni ce nimicesc buna rânduială cea dinlăuntru, lăsând în urma lor nesimțire și orbire. După toate acestea, cum poate scăpa de pă- iubirea îi acoperă pe toți cei ce nu iubesc gâlceava. 14 Cel ce scoate înțelepciune din buze îl bate cu toiag pe cel lipsit de inimă. 15 Înțelepții își tăinuiesc price- perea, dar gura celui nesocotit se apropie de pustiire. 16 Averea celor bogați e cetate tare, dar sărăcia e pustiirea ne- credincioșilor.9 17 Faptele celor drepți sunt fă- cătoare de viață; dar roadele necredincioșilor, de păcate. 18 Învățătura păzește dreptele căi ale vieții, dar învățătura lip- sită de mustrare se rătăcește. 19 Buzele drepte acoperă gâlcea- va, iar cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiți de minte. 20 Din vorba multă nu vei scăpa de păcat, dar cel ce-și reține bu- zele va fi prevăzător. 21 Argint lămurit este limba dreptului, dar inima necredin- ciosului se va stinge. 22 Buzele drepților știu lucruri înalte, dar cei fără minte mor în sărăcie.10 9 Bunăstarea materială e pusă pe seama prosperității morale. 10 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire „Din vorba mul- tă nu vei scăpa de păcat” (Pilde 10, 20). Crești- nii trezvitori nu- mesc toate sim- țurile ferestre ale sufletului, prin care, dacă le deschizi, fuge toată căl- dura lăuntrică. Cea mai cuprin- zătoare deschizătură, o ușă larg deschisă, care lasă această căl- dură să se scurgă în valuri este limba, căreia i se dă voie să vorbească ce și cât vrea. Multa vorbire aduce tot atâta vătăma- re trezviei și rânduielii lăuntrice cât toate celelalte simțuri dim- preună, căci ea se leagă de obiec- tele tuturor simțurilor și silește sufletul să vadă chiar și când nu vede, să audă chiar și când nu aude, să pipăie chiar și când nu pipăie. Ceea ce este visarea între cele lăuntrice, este multa vorbire între cele din afară; însă aceasta din urmă e mai păgu- bitoare, fiindcă ține de real și, ca atare, lasă urme mai adânci. Pe deasupra, de ea sunt strâns legate părerea de sine, obrăzni- cia și idioritmie - aceste furtuni ce nimicesc buna rânduială cea dinlăuntru, lăsând în urma lor nesimțire și orbire. După toate acestea, cum poate scăpa de pă- cat cel ce vorbește mult?!11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. cat cel ce vorbește mult?!11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.