Astăzi, Joi, 14 Septembrie, 2023 (†) Înălțarea Sfintei Cruci (Post) Psalmul 98 5 Înălțați-L pe Domnul, Dum- nezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este!1 1 Evident, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul omului spre „a Se înăl- ța”. De altfel, expresia „a-L înălța pe Dumnezeu” înseamnă a-I înălța Psalmul 98 1 Domnul S’a împărățit: să se mânie popoarele2; El șade pe imne de laudă și preamărire; astfel „înălțându-L” pe Dumnezeu, omul își acordă sieși șansa de a se înălța. 2 Fer. Augustin observă că trei sunt psalmii care încep cu cuvintele: „Domnul S’a împărățit”: 92, 96 și 98, heruvimi: să tremure pămân- tul3. 1 Corinteni 1 18 Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pen- tru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Că scris este: Pierde-voi înțe- lepciunea înțelepților și deșteptă- ciunea celor deștepți o voi ascun- de. 20 Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este în- trebătorul acestui veac? Oare dar ceea ce urmează imediat e diferit, și nu fără o anumită noimă. În pri- mul caz: Domnul „întru podoabă S’a îmbrăcat”, ceea ce exprimă măreția Sa de creator al întregii lumi; în al doilea: „să se bucure pământul”, ceea ce înseamnă bucuria celor ce cred în El și-I urmează căile; în cazul de față: „să se mânie popoarele” exprimă starea de spirit a celor ce, la sfârșitul veacurilor, își vor vedea necredința și tăgada contrazise de evidența lui Iisus Hristos și a judecății pe care El urmează s’o facă. 3 Nu e vorba de un cutremur de pământ, ci de o tremurare a lui, adi- că de tot ceea ce e pământesc în noi și care nu poate fi vindecat dacă nu tremură. De îndată ce e tulburat și scuturat, își redobândește sănătatea (Fer. Ieronim). Tremurul înainte de vindecare ar fi ca efectele imediate și deseori neplăcute, tulburătoare, ale unui vaccin. n’a arătat Dumnezeu drept ne- bună înțelepciunea lumii aces- teia? 21 Că de vreme ce prin înțelep- ciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru’nțelepciu- nea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumne- zeu să-i mântuiască prin nebu- nia propovăduirii. 22 Și’n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune, 23 noi Îl propovăduim pe Hris- tos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; 24 dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea- lui-Dumnezeu-și-Înțelepciunea- lui-Dumnezeu. Ioan 19 6 Când L-au văzut atunci arhi- ereii și slujitorii, au strigat, zi- când: „Răstignește-l!, răstigneș- te-l!…”. Zisu-le-a Pilat: „Luați-l voi și răstigniți-l, că eu nici o vină nu găsesc în el”. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi le- ge avem, și după legea noastră trebuie să moară, pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumne- zeu”. 8 Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s’a temut. 9 Și din nou a intrat în pretoriu și i-a zis lui Iisus: „De unde ești Tu?…”.4 Dar Iisus nu i-a răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că pu- tere am să te eliberez și putere am să te răstignesc?” 11 Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ți-ar fi fost dat de sus. De ace- ea, cel care M’a dat în mâna ta, mai mare păcat are”. […] 13 Atunci Pilat, auzind cuvin- tele acestea, L-a dus pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardo- sit-cu-pietre, iar evreiește Gab- bata. 14 Și era Vinerea Paștilor, ca la al șaselea ceas5; și le-a zis Iu- deilor: „Iată, împăratul vostru!” 4 Întrebarea nu se referă la locul de naștere sau la domiciliul lui Iisus, ci la originea Acestuia. E rândul lui Pilat să intuiască misterul lui Iisus (tema centrală a Evangheliei după Ioan). 5 Asupra zilei de Vinerea Paștilor vezi nota de la Mc 15, 42. Cam pe la ceasul al șaselea, adică spre amiază, când din casele Evreilor se îndepăr- tau toate alimentele fermentate, spre a le face loc azimelor. 15 Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstignește-l!…”. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?” Arhiereii au răs- puns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…”. 16 Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Și L-au luat pe Iisus și L-au dus. 17 Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă Al-Căpă- țânii, căruia pe evreiește i se zice Golgota, 18 unde L-au răstignit; și îm- preună cu El pe alți doi, de-o parte și de alta, iar la mijloc pe Iisus. 19 Iar Pilat a scris și titlu6 și l-a pus pe cruce. Și era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. 20 Deci mulți dintre Iudei au ci- tit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Și era scris în evre- iește, latinește și grecește. […] 25 Și lângă crucea lui Iisus stă- teau mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Ma- ria Magdalena. 6 Inscripție pe o placă de lemn, cu numele condamnatului. Evident, placa nu a fost scrisă de însuși Pilat, ci din ordinul lui (ca și biciuirea din versetul 1 al acestui capitol). 26 Atunci Iisus, văzând pe ma- ma Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis ma- mei Sale: „Femeie7, iată, fiul tău!” 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine8. 28 După aceea, știind Iisus că de-acum toate s’au săvârșit, ca să se plinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. […] 30 Deci, când a luat oțetul, Iisus a zis: „Săvârșitu-s’a!…”. Și, ple- cându-Și capul, Și-a dat duhul. 31 Apoi Iudeii, fiindcă era vi- neri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era ma- re ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor9 și să-i ridi- ce. 7 Pentru această adresare vezi nota de la In 2, 4. 8 Dispoziție testamentară consem- nată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s’o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adăuga cea duhovnicească, prin care Maria, „Eva cea nouă”, devine Maica tuturor cre- dincioșilor. 9 Mijloc prin care era grăbită moar- tea crucificaților agonici. 32 Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și pe ale celuilalt, care erau răs- tigniți împreună cu El. 33 Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, 34 ci unul din ostași cu sulița coasta I-a împuns-o și îndată a ieșit sânge și apă10. 35 Și cel ce a văzut11 a mărturi- sit, și adevărată este mărturia lui; și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.12 10 Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului. Dincolo de aspectul fizio- logic, Sfinții Părinți atestă dimensiu- nea spirituală a momentului: apa e simbolul Botezului prin Sfântul Duh, sângele e simbolul Euharistiei. În ritualul liturgic al Bisericii, ambele elemente fac parte din materia euha- ristică. 11 Evanghelistul Ioan însuși. 12 Sfânta Scriptură versiune dior- tosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire În Postul Mare se scoate spre în- chinare cinstita cruce, spre a-i însufleți pe cei care s-au oste- nit cu postirea să rabde până la capăt în nevoința pe care și-au luat-o asupră-le. Dar în septembrie de ce se face asta? Din întâmpla- re? La înțelepciunea proniatoa- re, Care toate bine le rânduieș- te, nimic nu este la întâmplare. Iată care e rostul acestei rându- ieli bisericești: în septembrie se culeg holdele, cel puțin la noi. Așadar, pentru ca unii dintre creștini să nu zică: „suflete! Ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani: odihnește-te, mănân- că, bea, veselește-te!”, iar alții să nu cadă cu duhul din pricina sărăciei, este înfățișată tuturor crucea, pentru a aminti celor dintâi că reazemul bunăstării nu e avutul, ci purtarea lăuntri- că a crucii atunci când cele din afară, prin bunătatea lui Dum- nezeu, merg bine; iar celorlalți li se insuflă să-și dobândească întru răbdare sufletele lor, în- suflețindu-i prin încredințarea că de pe cruce vor merge de-a dreptul în rai. Ca atare, aceștia să rabde, așteptând să mear- gă pe drum bătut în împărăția Cerurilor, iar cei dintâi să gus- te cu frică din desfătările din afară, ca să nu-și îngrădească drumul către cer.13 13 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcu- iri din Sfânta Scriptură pentru fieca- re zi din an.