Astăzi, Duminică, 28 Iulie, 2024 Sf. Ap. și Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena; Sf. Cuv. Pavel de la Xiropotamu Duminica a V-a după Rusalii Romani 10 1 Fraților, bunăvoirea inimii mele și rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mân- tuiască. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoașterii1. 3 Deoarece, necunoscând ei drep- tatea lui Dumnezeu și căutând să-și statornicească propria lor dreptate, nu s’au supus dreptății lui Dumnezeu. 1 Fără ca această râvnă să fie lumina- tă de cunoașterea adevărului (cum era zelul lui Pavel de dinainte de convertire – vezi Ga 1, 14). 4 Că sfârșitul2 legii este Hristos, spre îndreptățire fiecăruia care crede. 5 Într’adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va’ndeplini, prin ea va trăi. 6 Dar dreptatea din credință spu- ne așa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? – adică să-L coboare pe Hristos; 7 sau: Cine se va coborî întru adânc? – adică să-L ridice pe Hristos din morți! 8 Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta și’n ini- ma ta – ceea ce’nseamnă cuvântul credinței pe care-l propovăduim. 9 Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, și’n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morți, te vei mântui. 10 Căci cu inima crezi în vederea 2 Grecescul télos înseamnă nu numai sfârșit, ci și țintă, finalitate, scop, termen final, plinire, realizare, rezultat, conse- cință, plenitudine, culminație, corolar, desăvârșire, sensuri pe care gândirea teologică a lui Pavel le încorporează, pe toate, în unul și același cuvânt și le fructifică în ideea fundamentală că Legea Veche a luat sfârșit în Iisus Hristos tocmai pentru că El reprezintă plenitudinea ei. Într’o rugăciune litur- gică ortodoxă, Hristos este definit drept „plinirea legii și a profeților”. Lectura textului de față făo ca și cum ai citi: Sfârșitul seminței este planta. îndreptățirii, iar cu gura mărturi- sești în vederea mântuirii3. Matei 8 28 Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte și atât de înfricoșători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 29 Și iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă și Ție4, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinu- iești?” 30 Și la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păștea. 31 Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci”. 32 Și El le-a zis: „Duceți-vă!” Iar ei, ieșind, s’au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare și a pierit în apă. 33 Iar păzitorii au fugit și, ducân- du-se în cetate, au spus totul, și 3 Paralelă sinonimică distributivă: în- trucât îndreptățirea (în fața lui Dum- nezeu) este aproape echivalentă cu mântuirea (în Dumnezeu), credința prin inimă și mărturisirea prin grai sunt două căi care duc spre aceeași țintă. 4 Expresie ebraică cu înțelesul: Ce ai cu noi?; ce vrei să faci cu noi?; de ce te amesteci în treburile noastre? În fapt, e vocea demonilor. despre cele întâmplate cu demo- nizații. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, vă- zându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Matei 9 1 Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace și a venit în cetatea Sa5.6 Tâlcuire Gadarenii au văzut străina minune să- vârșită de Domnul prin izgonirea le- giunii de demoni și, totuși, au ieșit – toată cetatea – și L-au rugat pe Domnul „să plece din hotarele lor”. Nu se vede să se fi purtat față de El cu dușmănie, dar nici de credință n-au dat dovadă. I-a cuprins o frică nelămurită, care-i făcea să dorească doar atât: „Pleacă unde știi, doar lasă-ne în pace”. Acesta este chipul oamenilor care trăiesc liniștiți în avutul lor. În jurul lor, lucrurile s-au rânduit nu prea 5 Capernaum, orașul Său de reședin- ță, unde venea acum din Gadara. 6 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia rău; ei s-au obișnuit cu această rânduială; nu au nici gând, nici trebuință s-o schimbe, ori s-o în- locuiască și se tem să facă vreun pas nou. Simțind totuși că dacă va veni poruncă de sus, frica de Dumnezeu și conștiința îi vor sili să lepede cele vechi și să primeas- că cele noi, ei fug din răsputeri de astfel de prilejuri, așa încât, luând ca îndreptățire neștiința, să poată viețui liniștiți cu vechile lor obiceiuri. Așa sunt cei care se tem să citească Evanghelia și cărțile Sfinților Părinți, precum și să poarte convorbiri duhovni- cești, de frică să nu-și zgândăre conștiința, care dacă se va trezi, va începe să-i silească a lepăda unele și a primi altele.7 7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.