Astăzi, Vineri, 29 Noiembrie, 2024 Sf. Mc. Paramon și Filumen; Sf. Cuv. Pitirun Iacob 2 1 Frații mei, nu întru părtinire să vă aveți voi credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul sla- vei. 1 2 Că dacă’n adunarea voastră va intra un om cu inel de aur și’n haină strălucită, și va intra și un om sărac în haină murdară, 3 dar voi vă uitați la cel ce poartă haina strălucită și-i ziceți: Așa- ză-te aici, în locul cel bun!, iar săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare!, sau: Tu așază-te jos, la picioarele mele!, 4 oare’n gândul vostru n’ați făcut voi deosebire între unul și altul, și nu v’ați făcut voi judecători cu gânduri viclene? 5 Ascultați, iubiții mei frați: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii pentru ca să fie ei bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care El a făgăduit-o celor ce-L iubesc? Preferința pentru o persoană sau alta în funcție de poziția ei socială, ceea ce de multe ori înseamnă o răsturnare a valorilor și o viciere a credinței în Dumnezeu „la Care nu există părtinire” (Rm 2, 11). 1 6 Iar voi, voi l-ați necinstit pe cel sărac!… Oare nu bogații vă asu- presc pe voi, și nu ei vă târăsc în judecăți? 7 Nu ei sunt cei ce blasfemiază numele cel bun care-a fost chemat asupră-vă ?2 8 Dacă într’adevăr împliniți legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți; 9 dar dacă cu părtinire cătați la fața omului, faceți păcat, și legea vă osândește ca pe niște călcători de lege. 10 Fiindcă cel ce va păzi toată legea, dar o va călca într’un singur loc, față de toate s’a făcut vinovat .3 11 Pentru că Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter!, a zis și: Să nu ucizi! Și dacă nu săvârșești adulter dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Numele lui Iisus Hristos, invocat la botez asupra noului creștin. 2 Legea lui Dumnezeu nu e o colecție de porunci diverse, independente una față de celelalte, ci o singură lege, unita- ră, omogenă și indivizibilă, sub semnul suprem al iubirii față de Dumnezeu și de aproapele. 3 12 Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care va să fiți judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata e fără milă pentru cel ce n’a făcut milă; dar mila e biruitoare asupra judecății !4 Marcu 10 23 Și Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bo- gății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!” 24 Iar ucenicii erau uimiți de cu- vintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumne- zeu! 25 Mai lesne îi este cămilei să5 Judecata, aici, în sensul de condam- nare. Accentul textului original e mai puternic: pusă’n fața unei sentințe de condamnare a omului, mila (ca fruct al iubirii de aproapele) e atât de puternică, încât o privește de sus, o disprețuiește, își râde de ea. 4 O seamă de preoți și teologi din zilele noastre încă mai discută pe seama acestui cuvânt, în sensul că n’ar fi vorba de cămilă, ci de odgon. Confuzia vine de acolo că în greaca veche există două cu- vinte învecinate care uneori se pronunță la fel: kámilos – kámilos, dar se scriu diferit: kámelos = cămilă și kámylos = odgon. Firește, orice hiperbolă abso- lutizează imaginea și implică absurdul, dar tocmai în aceasta constă puterea ei: 5 treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu!” 26 Iar ei, mai mult uimindu-se, zi- ceau unii către alții: „Și cine poate să se mântuiască?…”. 27 Iisus, privind la ei cu lua- re-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putință”. 28 Și a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat și Ți-am urmat Ție”. 29 Iisus a răspuns: „Adevăr vă gră- iesc: Nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie 30 și să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigo- niri – case și frați și surori și mame și copii și țarine; iar în veacul ce va să vină, viață veșnică. 31 Și mulți din cei dintâi vor fi la urmă, și cei din urmă, întâi”. 32 Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, și Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți: și cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Și iarăși luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cămila, pe lângă toate celelalte, are și cocoașă. cele ce aveau să I se întâmple:6 Tâlcuire Auzind cuvântul Domnului privitor la greutatea cu ca- re intră bogații în împărăția Ceruri- lor, ucenicii gân- deau: „Dar atunci cine poate să se mân- tuiască?”. Domnul a răspuns: „Ce- ea ce nu este cu putință la oameni, este cu putință la Dumnezeu”. Este cu neputință a ne lepăda de lăco- mie fără înrâurirea harului asupra inimii; este cu neputință, fără ha- rul lui Dumnezeu, a termina și cu oricare altă împătimire și cu orice păcat care trăiește în noi și cu toa- te odraslele acestor păcate. Harul lui Dumnezeu se dă după credin- ța în Domnul, în Tainele Sfintei Biserici. Așadar, ține-te strâns de Sfânta Biserică a lui Dumnezeu și de toate rânduielile ei și puterea lui Dumnezeu, care ajută la tot binele, va fi întotdeauna cu tine. Totdeauna să-ți amintești însă că aceste rânduieli luminătoare și cu- rățitoare sunt doar un mijloc, iar nu un țel; drept aceea, străbate-le Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 numai pentru a înnoi și întări, prin lucrarea lor, puterile harice din tine și pentru a ieși apoi la lucrarea ta ca un bărbat puternic, gata de orice lucru bun. Dacă vei ține sub obroc ceea ce ai primit și nu îți vei folosi darurile pentru fapte bune, te vei arăta nedrept, la fel ca cel ce se îndepărtează cu totul de Biserică. Din pricina râvnitorilor nedrepți ai cucerni- ciei, însăși rânduiala cucerniciei este supusă defăimării. Dar asta nu răpește însemnătatea acestei rânduieli și nu-i îndreptățește pe „filozofii” care se îndepărtează de ea numai pe acest temei.7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7