Astăzi, Vineri, 23 Februarie, 2024 Sf. Snțit Mc. Policarp, episcopul Smirnei Sf. Gorgonia 2 Petru 1 1 Simeon1 Petru, rob și apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră: 2 Har vouă și pace!, înmulțeas- că-vi-se ele întru cunoașterea2 lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru! 3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și evlavie, făcându-ne să-L cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă și prin vârtutea3 Sa, 4 prin care ne-a dăruit prețioase și foarte mari făgăduințe pentru ca, scăpați ind voi de stri- căciunea poftei care e’n lume, 1 Simeon: o altă formă a numelui Simon. Vezi și FA 15, 14. 2 Termenul implică nu cunoașterea teoretică, sistematică, discursivă, ci cunoașterea directă, de la persoană la persoană. 3 Vârtute: însușirea de a excela în tot ceea ce e bun, frumos și adevărat. Cuvânt românesc vechi, intrat în lim- bajul liturgic. să deveniți părtași ai rii celei dumnezeiești. 5 Pentru aceasta, punându-vă în- treaga sârguință, credinței voas- tre adăugați-i vârtutea; vârtuții, cunoștința; 6 cunoștinței, înfrânarea; înfrână- rii, răbdarea; răbdării, evlavia; 7 evlaviei, prietenia frățească; prieteniei frățești, iubirea. 8 Că dacă acestea sunt în voi și sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi și nici fără roadă în cu- noașterea Domnului nostru Iisus Hristos. 9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă4, care-a dat uitării curățirea păca- telor lui de-odinioară. 10 De aceea, fraților, cu atât mai mult străduiți-vă să vă faceți chemarea temeinică și alegerea, căci făcând aceasta nu veți greși niciodată. Marcu 13 1 Și pe când ieșea El din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: 4 = Miop. „Privește, Învățătorule, ce pie- tre!, ce zidiri!…5”. 2 Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri mărețe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească”. 3 Și șezând El pe Muntele Măs- linilor, în fața templului, Petru, Iacob, Ioan și Andrei L-au între- bat numai ei între ei: 4 „Spune-ne când vor acestea? Și care va semnul când toate acestea va să se plinească?” 5 Iar Iisus a început să le spună: „Luați aminte, să nu vă amă- gească cineva. 6 Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, și pe mulți îi vor amăgi. 7 Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci ele trebuie să e; dar încă nu va sfârșitul. 8 Și neam peste neam se va ridica și împărăție peste împără- ție; cutremure vor pe alocuri, și foamete și tulburări vor . Acestea sunt începutul durerilor 5 Splendidele clădiri din incinta tem- plului, cărora Iisus le prevestise dărâ- marea (ceea ce se va întâmpla în anul 70). nașterii6.7 Tâlcuire Înșirând virtuțile pentru care se cu- vine să avem toa- tă silința după primirea puteri- lor harice, Apos- tolul grăiește și ne îndeamnă: „Dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cu- noașterea Domnului nostru Iisus Hristos” (II Ptr. 1, 8). Care sunt aceste virtuți, am arătat luni. Acum vom adăuga doar că aces- te virtuți trebuie lucrate nu doar o dată, ci trebuie să facem în așa fel ca ele să rămână pururea în noi, să fie înrădăcinate în noi și astfel ind, să nu rămână la aceeași treaptă, ci să sporească din ce în ce mai mult, crescând 6 Vezi nota de la Mt 24, 8. Cata- clismele umane și cosmice preced nu numai sfârșitul lumii, ci și nașterea ei din nou (cf. Mt 19, 28). În felul acesta, ele ies de sub incidența absurdului și capătă o nalitate, așa cum durerile femeii însărcinate capătă sens prin bucuria de a se naște un om pe lume (In 16, 21). 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia în putere și rodnicie. Doar astfel, vrea să spună Apostolul, nu vei rămâne trândav și neroditor „în cunoștința Domnului nostru Iisus Hristos”. Intră întru cunoștința Domnului cel care crede în El și îl mărturisește. Zici că ai credin- ță? Ia seama să nu faci această credință deșartă și neroditoare. „Dar ce trebuie să fac ca să nu e așa credința mea?” Trebuie să sporești în toată virtutea. Unde sunt cei care spun: „Crede doar și e de-ajuns; nu e nevoie de nimic mai mult”?! Cel care crede așa ceva este orb (II Ptr. 1, 8, 9).8 8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru ecare zi din an.