Astăzi, Marți, 19 Martie, 2024 Sf. Mc. Hrisant și Daria, Claudiu și Ilaria Sf. Mc. Marian diaconul (Zi aliturgică. Canonul Mare) Isaia 1 19 și de veți vrea și-Mi veți da ascultare, bunătățile pământului veți mânca. 20 Dar de nu veți vrea și nu-Mi veți da ascultare, de sabie veți mâncați; căci gura Domnului a grăit acestea. 21 Cum a ajuns ea desfrânată, cetatea cea plină de credincioșie, Sionul1, plină cândva de judeca- tă2, în care sălășluia dreptatea, iar acum… ucigașii! 22 Argintul tău n’are nici un preț, cârciumarii tăi pun apă’n vin;3 23 mai-marii tăi sunt răzvrătiți mână’n mână cu hoții, se dau în vânt după mită și umblă după 1 T. M. omite „Sionul”. 2 Potrivit Sfântului Ioan Hrisostom, „plină de judecată” înseamnă „plină de dreptate”. 3 După Teodoret al Cirului, Eusebiu de Cezareea și Chiril al Alexandriei, acest verset se cere interpretat ale- goric: argintarii și cârciumarii sunt dascălii corupți ai Evreilor, care strică legea dumnezeiască, amestecând-o cu propriile lor tradiții sau interese. foloase; orfanului nu le iau apă- rarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă. 24 Drept aceea, așa zice Stăpânul, Domnul Atotțiitorul: Vai vouă, puternici ai lui Israel, că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici și judecată voi face asupra vrăjmașilor Mei; 25 și mâna Mi-o voi aduce peste tine și ca prin foc te voi curăți; pe cei răzvrătiți îi voi da pieirii, pe nelegiuiți îi voi alunga de la tine și pe toți trufașii îi voi smeri; 26 pe judecătorii tăi îi voi așeza ca mai’nainte, și pe sfetnicii tăi ca la’nceput. După toate acestea vei numită Cetatea Dreptății, credincioasa cetate-mamă, Sion. 27 Căci robimea ei va mântuită cu judecată și cu milă.4 28 Dar nelegiuiții și păcătoșii îm- preună vor zdrobiți, iar cei ce 4 Dumnezeu a îndulcit dreptatea prin milă. Chiar dacă i-a pedepsit pe cei păcătoși și apoi i-a iertat în urma po- căinței lor, mântuirea nu e rezultatul unei simple compensații, ci al milei dumnezeiești. L-au părăsit pe Domnul vor fi și ei nimiciți. 29 Că se vor rușina de idolii lor în care le-a fost voia și le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta. 30 Că vor ca un molid5 în des- frunzire și ca o grădină lipsită de apă; 31 tăria lor va ca puzderiile de câlți, lucrările lor ca scânteile focului, și vor arde nelegiuiții laolaltă cu păcătoșii, și nu va cine să-i stingă. Isaia 2 1 Cuvântul care s’a făcut către Isaia, ul lui Amos, despre Iude- ea și despre Ierusalim. 2 Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu – la vedere pe culmea munților și se va înălța deasupra colinelor și toate neamurile vor veni la el. 3 Și multe neamuri vor merge 5 „molid”; textual: „terebint” = ar- bore rășinos din care se extrage terebentina, frumos și măreț când în- orește, dar foarte urât când îi cade frunza. Următorul termen de compara- ție, „grădinile”, îl conrmă pe primul, în contextul versetului precedent, care face o aluzie transparentă la idolatria temporară a Israeliților, după modelul păgân, practicată în grădini și crânguri sacre. și vor zice: Veniți să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieși Legea și din Ierusalim cuvântul Domnului. Facerea 1 14 Și a zis Dumnezeu: „Să fie ’n- tru tăria cerului luminători care să lumineze pământul6, să des- partă ziua de noapte și să fie ei spre semne7 și spre anotimpuri și spre zile și spre ani, 15 și să fie ei întru tăria cerului luminători să lumineze pămân- tul!” Și a fost așa: 16 Dumnezeu i-a făcut pe cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei și luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopții, și stelele. 17 Și le-a pus Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pă- mântul, 18 să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întune- 6 Sintagma „care să lumineze pă- mântul” (literal: „spre luminare pe pământ”) se află numai în Septuaginta. 7 „spre semne” pare a avea o semnicație astrologică. Corelează cu „semnele” astrelor (Is 7, 11), care vor preceda sfârșitul lumii (Mt 24, 3, 29). Următoarele nalități se referă la xarea calendarului. ric. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 19 Și a fost seară și a fost dimi- neață: ziua a patra. 20 Și a zis Dumnezeu: „Puiască apele puiță de ințe vii8; și păsări să zboare peste pământ în largul tăriei cerului!” Și a fost așa: 21 A făcut Dumnezeu înotătoare- le cele mari9 și toate ințele vii care mișună, și pe care apele le puiesc10 după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 22 Și le-a binecuvântat Dumnezeu și le-a zis: „Creșteți și înmul- țiți-vă și umpleți apele mărilor!; și păsările să se înmulțească pe pământ!” 23 Și a fost seară și a fost dimi- neață: ziua a cincea. 8 Ideea generală: ințe din speciile inferioare (moluște, reptile), care se în- mulțesc cu mare repeziciune. Oricum, viața apare mai întâi în apă, apoi se extinde în aer și pe uscat. 9 Literal: chiții cei mari. Ideea exac- tă: monștrii marini; uriașe reptile sau mamifere acvatice. 10 Metonimie: expresia nu înseamnă că apele erau înzestrate cu facultatea de a produce ințe vii, ci că ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu. Proverbele lui Solomon 1 20 Înțelepciunea prin răspântii își înalță glasul și pe ulițe vorbește deschis, 21 pe coamele zidurilor își face vestirea, la porțile celor puternici se așază și la porțile cetății cu îndrăznire grăiește: 22 – Atâta timp cât nevinovații vor ține de mână dreptatea, ei nu vor rușinați; dar nemintoșii poftitori de batjocură, necredin- cioși făcându-se, au urât pricepe- rea 23 și vinovați s’au făcut spre mus- trare. Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi și am să vă învăț cuvintele mele. 24 Că am strigat și nu m’ați as- cultat, și v’am întins cuvinte și nu ați luat aminte; 25 ci sfaturile mele le-ați defăimat și mustrările mele nu le-ați luat în seamă. 26 De aceea și eu voi râde la ni- micirea voastră și mă voi veseli când vă va veni pieirea 27 și când fără de veste va da peste voi huietul și când ca un vifor se va’ntâmpla surparea sau când vor da peste voi necaz și împresurare, sau când cu vuiet veți pieri. 28 Atunci voi mă veți chema și eu nu voi auzi, cei răi mă vor căuta și nu vor da de mine; 29 pentru că ei au urât înțelep- ciunea, iar frica de Dumnezeu nu și-au ales-o, 30 nici la sfaturile mele n’au vrut să ia aminte, iar mustrările mele le-au batjocorit. 31 De aceea mânca-vor ei din roa- dele purtării lor și de necurăția lor vor sătui; 32 strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide și proba de foc11 îi va nimici pe cei necurați. 33 Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălășlui și fără spaima răului va avea odihnă. Matei 6 1 Luați aminte ca milostenia12 voastră să nu o faceți în fața oa- menilor, ca să vadă ei; altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii13 prin sinagogi și pe 11 „Proba de foc”: cercetare amă- nunțită, exhaustivă, la capătul căreia se rostesc probele zdrobitoare asupra vinovăției. 12 În traducere literală: dreptatea voastră (adică practicarea faptelor bu- ne, prin care omul devine drept înain- tea lui Dumnezeu). 13 Ipocriți, oameni care afișează o pietate falsă, fără acoperire lăuntrică; ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, că lor le place să-și facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi și prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare. 7 Iar când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor ascultați. 8 Deci nu vă asemănați lor, că Tatăl vostru știe de ce aveți tre- buință, mai înainte de a cere voi de la El. 9 Așadar, voi așa să vă rugați: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, snțească-se numele Tău; 10 vină împărăția Ta; facă-se vo- în mod curent, termenul se referă la cei din secta fariseilor. ia Ta precum în cer așa și pe pământ. 11 Pâinea noastră cea de toate zilele14 dă-ne-o nouă astăzi; 12 și ne iartă nouă greșalele15 noastre precum și noi iertăm greșiților noștri; 13 și nu ne duce pe noi în ispi- tă16, ci ne izbăvește de Cel-Rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.17 14 Hrana noastră zilnică I-o datorăm în primul rând lui Dumnezeu, și de la El se cade s’o cerem. „Cea spre ință”, expresie folosită în unele versiuni, nu traduce exact cuvântul original, dar nici nu constituie o erezie; Snții Părinți i-au imprimat și o dimensiune duhovnicească, euharistică. 15 Limba impune o diferențiere se- mantică a acestui plural. Spre deosebire de greșeli, care sunt simple erori sau abateri de la normă, greșalele înseam- nă încălcarea datoriilor morale pe care oamenii le contractează nu numai față de Dumnezeu, ci și de semenii lor, atât prin răul pe care-l fac, cât și prin binele pe care nu-l fac. 16 În înțelesul de „nu ne lăsa să cădem în ispită” sau „ferește-ne de prilejul ispitei”. De altfel, ispita nu e o cădere propriu-zisă, ci o încercare sau un examen prin care cineva poate să cadă; o probă de foc. 17 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Se citește despre zi- dire, despre sta- rea cea dintâi de cădere și despre făgăduința mân- tuirii în Domnul nostru Iisus Hris- tos. Ia aminte și în- vață! Cazi la Domnul – și El îți va da lumină care va lumina în- tunericul păcatelor tale, așezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează și dorințele inimii tale iubitoare de păcat – hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit și neabătut, va întocmi uscatul și marea, va așeza ecare lucru la locul său. Atunci, vei începe să odrăslești mai întâi verdeață, ierburi și copaci – începutul virtuților, iar apoi și făpturi cu viață – fapte cu desăvârșire duhovnicești și plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor refăcute în tine chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ți le va face ție Domnul în aceste șase zile ale zidirii duhovnicești, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare-aminte, cu evlavie și cu inimă înfrântă.18 18 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru ecare zi din an.