Astăzi, Sâmbătă, 27 Iulie, 2024 † Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon Romani 8 14 Fiindcă toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Pentru că n’ați primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeți, ci Duhul înfierii L-ați primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte1! 16 Însuși Duhul mărturisește îm- preună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moșteni- tori cu Hristos, dacă într’adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca’mpreună cu El să ne și slăvim. 18 Într’adevăr, eu socotesc că su- ferințele din vremea de acum nu au nici o însemnătate față de mă- rirea care ni se va descoperi. 19 Fiindcă nerăbdătorul dor al făp- turii cu nerăbdare așteaptă des- 1 Aramaicul abba înseamnă părinte. Cuvântul a intrat în limba română prin grafia greacă avva, folosit și astăzi în limbajul monahal. Expresia a intrat în cultul liturgic al primilor creștini; ea le amintea că Însuși Iisus a folosit-o în rugăciunea din grădina Ghetsimani (Mc 14, 36). coperirea fiilor lui Dumnezeu2. 20 Căci făptura a fost supusă de- șertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă 21 că și ea, făptura însăși, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumne- zeu. Matei 9 9 Și trecând Iisus de acolo, a vă- zut un om care ședea la vamă3, cu numele Matei, și i-a zis: „Vino după Mine!” Și, ridicându-se, a mers după El. 10 Și pe când ședea El la masă în casa acestuia, iată mulți vameși și păcătoși4 au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu 2 Aici și în următoarele trei versete: Solidară cu omul prin căderea acestuia, creația aspiră la propria ei restaura- re prin restaurarea omului întru Iisus Hristos. 3 În calitate de vameș, funcționar public pentru colectarea taxelor și im- pozitelor. 4 Păcătoși publici, rău famați prin moravuri sau profesie, declasați ai so- cietății, considerați drept ființe impure care, printre altele, nu respectau regulile impuse de Lege cu privire la mâncăruri. ucenicii Săi. 11 Și văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?” 12 Și auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Așadar, mergeți și învățați-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n’am venit să-i chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși”.5 Tâlcuire Cui i s-a deșteptat, prin lucrarea fricii de Dumnezeu și a imboldurilor con- științei, simțul tre- buințelor duhov- nicești, acela capă- tă un simț aparte, prin care ghicește tâlcul spuselor privitoare la duhovnicie, chiar dacă acestea ar fi înveșmântate în straiul parabolei. Parabola nu ascunde adevărul de asemenea oameni, ci îl descoperă și mai limpede. Cel ce nu are o astfel de întocmire sufletească nu pricepe nimic atunci când aude o parabo- 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia lă privitoare la cele duhovnicești; și chiar dacă i s-ar vorbi despre aceste lucruri pe șleau, el ar prin- de numai cuvintele, nu și miezul lucrurilor; acesta, venind împo- triva tuturor concepțiilor sale, i s-ar părea o neghiobie de care nu ar întârzia să-și bată joc. Tocmai aceasta este pricina pentru care Domnul vorbea poporului în pil- de. Cel cu înclinare către duhov- nicie va înțelege și pilda, iar celui lipsit de această înclinare degea- ba îi vorbești. „Pentru că văzând, nu văd, și auzind, nu aud, nici nu înțeleg... Căci inima acestui popor s-a învârtoșat” (Mt. 13, 12-15). Însă pe cei în stare să întrezăreas- că adevărul ascuns, pilda i-a zidit după cuviință. „Celui ce are, i se va da și-i va prisosi.”6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.