Astăzi, Sâmbătă, 1 Noiembrie, 2025 Sf. doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Asia (Sâmbăta morților – Moșii de toamnă) 2 Corinteni 3 12 Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăznire, 13 și nu ca Moise, care-și punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu vadă sfârșitul a ceea ce era trecător… 14 Dar mințile lor s’au învârtoșat; că până’n ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, același văl rămâne fără să se ridice, fiindcă el prin Hristos se desființează; 15 ci până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor; 16 dar când se vor întoarce la Dom- nul, vălul se va ridica. 17 Domnul însă este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toți, cei ce cu fața des- coperită privim ca’n oglindă slava Domnului, întru aceeași icoană ne schimbăm din slavă’n slavă, ca de la Duhul Domnului .1 Ființa reflectată care-și atrage pro-1 Luca 6 1 Și a fost că într’o sâmbătă – a doua după Paști – El trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice și le mâncau frecându-le’n palme. 2 Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu se cuvine a face sâmbăta?” 3 Și Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n’ați citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumne- zeu și a luat pâinile punerii-înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții”. pria-i imagine. Text fundamental refe- ritor la îndumnezeirea treptată a omului prin contemplație. Cuvântul „icoană” îl traduce pe eikón = chip, imagine, portret, reprezentare, chip reflectat în oglindă; verbul metamorfóo = a (se) schimba, a (se) transforma, a (se) tran- sfigura, este același cu cel folosit în Mc 9, 2 pentru schimbarea la față a Domnului. 5 Și le spunea: „Fiul Omului este Domn și al sâmbetei!” 6 Și a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă și învăța. Și se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7 Iar cărturarii și fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. 8 El însă le știa gândurile și i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!” El s’a ridicat și a stat. 9 Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cu- vine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuiești un suflet, sau să-l pierzi?” 10 Și privindu-i pe toți de jur-îm- prejur, i-a zis: „Întinde-ți mâna!” Iar el a făcut așa, și mâna i s’a făcut sănătoasă.2 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 2 Tâlcuire Ucenicii Domnului rup spice, le frea- că în mâini și le mănâncă. Lu- cru foarte mărunt și la arătare, și ca însemnătate lăun- trică; și totuși, fariseii n-au suferit și i-au mustrat. Ce i-a făcut să stârnească vorbă pentru asta? S-ar părea că o râvnă lip- sită de dreaptă socotință, însă de fapt, duhul osândirii. Acest duh se leagă de orice, înfățișând toate faptele celorlalți în culorile întu- necate ale nelegiuirii și pierzării. Această neputință se află, într-o măsură mai mică sau mai mare, cam la toți oamenii care nu iau aminte la sine. Nu toți își vădesc prin cuvânt gândurile de osândire, însă arareori se înfrânează cine- va de la aceste gânduri. E ceva anume care stă pe lângă inimă și o ațâță să osândească, iar inima începe să reverse osândirile din ea. În același timp însă, și cel ce osândește e gata să facă fapte rele dacă nu-l vede nimeni și negreșit că este în neregulă cel puțin într-o privință; parcă judecă și osândește pentru a satisface simțul dreptă- ții, pe care l-a jignit și înăbușit în sine însuși, acuzând pe alții – chiar dacă pe nedrept. Omul care iubește dreptatea și care stă întru dreptate, știind ce greu își îndreaptă omul faptele și cu atât mai mult simțirile, niciodată nu va judeca; mai degrabă va fi gata să acopere cu pogorământ nu numai o greșeală mică, ci chiar și una mare a aproapelui. Domnul nu i-a judecat pe fariseii cei osânditori, ci doar i-a lămurit cu pogorământ că ucenicii săi au săvârșit o faptă pe care oricine, judecând cum se cade, poate s-o dezvinovățească. Și așa se întâmplă mai totdeauna: cugetă la fapta aproapelui și vei vedea că nu este nicicum însem- nată și înspăimântătoare, precum ți s-a părut la început.3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 3