Astăzi, Duminică, 18 Ianuarie, 2026 † Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei; Sf. Cuv. Hristofor Papoulakos Sf. Cuv. Alexie Șușania; Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor 10 leproși) Coloseni 1 12 cu bucurie mulțumind Tatălui, Celui ce v’a învrednicit să luați parte la moștenirea sfinților întru lumină, 13 Cel ce ne-a scos de sub stăpâni- rea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului iubirii Sale, 14 întru Care prin sângele Său avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. 15 El este chipul nevăzutului Dum- nezeu, Întâi-Născut a toată zidi- rea ,1 = Fiul născut din Tatăl înaintea oricărei făpturi. Atributul Unul-Născut (monogenés) (In 1, 14, 18 ș. a.) indică unicitatea Fiului în raport cu Sfânta Treime, ca singur născut din Tatăl, pe când acela de Întâi-Născut (protótokos) din textul de față indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii. Acest verset luminează, o dată mai mult, sensul exact al textului din Lc 2, 7: așa cum aici Fiul nu este „cap de serie” al făpturilor, nici acolo Iisus, Fiul Mariei, nu este „cap de serie” al unor „frați” mai mici. 1 16 pentru că’ntru El au fost zidite toate, cele din ceruri și de pe pă- mânt, cele văzute și cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Înce- pătorii, fie Stăpânii . Toate prin El și pentru El s’au zidit 2 17 și El este mai înainte decât toate, și toate’ntru El se țin împreună. 18 Și El este Capul trupului, al Bisericii, El, Care este Începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate. Luca 17 12 intrând într’un sat, L-au întâm- pinat zece bărbați leproși care au stat departe. 13 Și ei și-au ridicat glasul, zi- când: „Iisuse, Învățătorule, milu- iește-ne!” 14 Și văzându-i, El le-a zis: „Mer- geți și arătați-vă preoților”. Și a Privitor la numele și ierarhia pute- rilor cerești, ca și la intenția textului paulin, vezi nota de la Ef 1, 21. 2 fost că’n timp ce ei mergeau, s’au curățit. 15 Iar unul din ei, văzând că s’a vindecat, s’a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. 16 Și a căzut la picioarele Lui, cu fața la pământ, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. 17 Și răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s’au curățit? Cei nouă un- de sunt? 18 Nu s’a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât nu- mai acesta, care e de alt neam?” 19 Și i-a zis: „Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit”.3 Tâlcuire Au fost tămăduiți zece leproși, dar numai unul singur s-a întors să-I mulțu- mească Domnu- lui. Oare nu aces- ta este, îndeobște, procentul celor recu- noscători dintre oamenii care au primit binefaceri de la Domnul? Cine n-a căpătat de la Domnul lucruri bune sau, mai bine zis, Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 ce n-a făcut El bun în noi și în jurul nostru? Dar toți sunt, oare, recunoscători lui Dumnezeu și toți îi dau mulțumită pen- tru toate? Unii își îngăduie chiar să întrebe: „Pentru ce ne-a dat Dumnezeu viață? Ar fi fost mai bine să nu fim”. Dumnezeu ți-a dat viață ca să ai parte de fericirea veșnică; te-a adus la ființă fără să urmărească vreun câștig, tot fără să urmărească vreun câștig te-a înzestrat și cu toate mijloacele de a ajunge la fericirea veșnică; totul ține de tine: nu trebuie decât să te ostenești puțin pentru asta. Tu spui: „Dar n-am parte decât de amărăciuni, de necazuri, de sufe- rințe, de nevoi”. Păi cum, și astea sunt mijloace de a dobândi veșnica fericire, rabdă. Toată viața ta nu e nici cât o clipă față de veșnicie. Chiar dacă ar trebui să pătimești viața întreagă, fără curmare, asta tot nu înseamnă nimic înaintea veșniciei, dar tu ai și clipe de mân- gâiere. Nu te uita la cele de acum, ci la cele care ți se gătesc în viitor; îngrijește-te să te faci vrednic de acest viitor și atunci nu vei mai băga în seamă amărăciunile: toate vor fi înghițite de nădejdea ne- îndoielnică a desfătărilor veșnice, și recunoștința nu va înceta să se vădească pe buzele tale.4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi 4 din an.