Miercuri, 6 Mai, 2026 Înjumătățirea Cincizecimii; Sf. și Drep- tul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar (Dezlegare la pește) Faptele Apostolilor 14 6 ei și-au dat seama și au fugit în cetățile Licaoniei, la Listra și Derbe și’n ținutul dimprejur; 7 și binevesteau acolo. 8 Și în Listra era șezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale și care nu umblase niciodată. 9 El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el și văzând că are credință să fie vindecat, 10 a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept pe picioarele tale!” Și el a sărit și a umblat. 11 Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, și-au ridicat glasul în limba licaonă , zicând: „Z eii, luând chip de oameni, s’au coborât la noi…”. 1 12 Și pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el Limba obișnuită a localnicilor. Al- tfel, limba oficială era latina, în timp ce cărturarii și oamenii de afaceri foloseau greaca. 1 era purtătorul cuvântului .2 13 Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în fața cetății, a adus la porți tauri și cununi și împreu- nă cu mulțimile voia să le aducă jertfă. 14 Și auzind apostolii Barnaba și Pavel, și-au rupt veșmintele și au sărit în mulțime, strigând 15 și zicând: „Bărbaților, de ce fa- ceți asta?… Și noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca și voi , care însă vă binevestim vouă ca de la deșertăciunile acestea să vă în- toarceți către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într’în- sele 3 16 și Care’n veacurile trecute a lă- Hermes era zeul elocinței și purtăto- rul de cuvânt al zeilor. Mărturie că Pavel impunea prin marele său talent oratoric. De notat că localnicii vor fi păstrat în memorie mitul potrivit căruia Zeus și Hermes, sub înfățișare omenească, i-au vizitat pe Baucis și Filimon și le-au răsplătit ospitalitatea. 2 = De aceeași natură.3 sat ca toate neamurile să meargă’n căile lor, 17 deși El pe Sine nu S’a lă- sat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană și de bucurie”. 18 Și acestea zicând, de-abia au potolit mulțimile să nu le aducă jertfă. Ioan 7 14 Iar la jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu și învăța. 15 Și Iudeii se mirau, zicând: „Cum știe acesta carte fără să fi învățat?” 16 Atunci Iisus le-a răspuns, zi- când: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis. 17 De voiește cineva să-I facă vo- ia, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă ea este de la Dumne- zeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. 18 Cel care grăiește de la sine își caută propria lui slavă; dar Cel Ca- re caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, și nedreptate într’Însul nu se află. 19 Oare nu Moise v’a dat legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să Mă ucideți?…”. 20 Și mulțimea a răspuns: „Ai de- mon. Cine caută să te ucidă?…”. 21 Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut și toți vă mirați.4 22 De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinți – și-i faceți omului tăierea’mprejur sâmbăta. 23 Dacă sâmbăta primește omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâ- niați pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg?5 24 Nu judecați după înfățișare, ci judecată dreaptă judecați!” 25 Deci ziceau unii dintre Ierusali- miteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? 26 Și iată că vorbește pe față, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpe- teniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; 27 numai că pe el îl știm de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde e”. 28 Atunci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: „Voi, voi Mă știți pe Mine!… și știți de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce Vindecarea paraliticului în zi de sâmbătă (In 5, 1-16). 4 = Dacă binele poate fi operat asupra unei părți din întreg, cu atât mai mult asupra întregului. 5 M’a trimis, pe Care voi nu-L știți; 29 Eu, Eu Îl știu, căci de la El sunt, și El M’a trimis!” 30 Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.6 Tâlcuire La înjumătățirea praz- nicului se aude che- marea din partea Domnului: „Cel ce însetează să vi- nă la Mine și să bea” (In. 7, 37). Da- că așa stau lucrurile, să mergem cu toții la Dânsul! De orice ar înseta cineva – numai să nu fie un lucru potrivnic du- hului Domnului – va fi negreșit îndestulat. Cei însetați de cunoaș- tere mergeți la Domnul, căci El e Lumina cea neasemuită, Care luminează pe tot omul care vine în lume! Cei însetați după cură- țirea de păcate și potolirea văpăii conștiinței, mergeți la Domnul, căci El a purtat pe lemnul cru- cii păcatele întregii lumi, ștergând zapisul lor. Cei însetați de tihna inimii, mergeți la Domnul, căci El Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 e Vistieria a cărei stăpânire vă va face să uitați toate lipsurile și să treceți cu vederea toate bunătățile, pentru a-L stăpâni numai pe El. Îi trebuie cuiva putere? La El este toată puterea. Vrea cineva slavă? La El este slava cea mai presus de lume. Are cineva trebuință de libertate? El e dăruitorul libertății celei adevărate. El va dezlega toa- te nedumeririle noastre, va rupe legăturile patimilor, va risipi toate necazurile și întristările, va da pu- tere spre biruirea tuturor piedici- lor, ispitelor și curselor vrăjmașu- lui și va netezi calea vieții noastre duhovnicești. Deci, să mergem cu toții la Domnul!7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7