Astăzi, Vineri, 19 Decembrie, 2025 Sf. Mc. Bonifatie; Sf. Aglaia Sf. Ier. Grichentie, episcopul Etiopiei Tit 1 15 Toate sunt curate pentru cei curați. Dar pentru cei întinați și necredincioși nimic nu e curat; dimpotrivă, lor li s’au întinat și mintea, și conștiința. 16 Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, ne- supuși și netrebnici pentru toată lucrarea cea bună. Tit 2 1 Tu însă grăiește ceea ce i se cu- vine învățăturii sănătoase. 2 Bătrânii să fie treji la minte, cumpătați, sănătoși în credință, în iubire, în răbdare; 3 bătrânele, de asemenea, să fie cu’nfățișare de sfântă cuviință, nu clevetitoare, nu robite vinului mult; să învețe ce e bine, 4 ca să le’ndrumeze pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iu- bească copiii 5 și să fie cuminți, curate, gospo- dine, bune, plecate bărbaților lor, așa încât cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defăimat .1 6 De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminți, 7 întru toate arătându-te pe tine însuți pildă de fapte bune: curăție în învățătură, cuviință, 8 cuvânt sănătos, de nelovit , pen- tru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău de noi. 2 9 Robii să li se supună’ntru toate stăpânilor lor; să fie plăcuți, să nu întoarcă vorba, 10 să nu dosească ceva, ci să ara- te’ntreaga lor bunăcredință, pen- tru ca’ntru toate să-i facă cinste învățăturii Mântuitorului nostru Dumnezeu. Luca 20 19 Și cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; = Doctrina creștină să nu fie com- promisă prin abateri de la propria ei morală. 1 = Inatacabil, prin soliditate intrin- secă. 2 că înțeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. 20 Și, pândindu-L, au trimis isco- ditori care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a puterii guvernatorului. 21 Și L-au întrebat, zicând: „Învă- țătorule, știm că drept vorbești și înveți și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dum- nezeu. 22 Se cuvine să dăm dajdie cezaru- lui, sau nu?” 23 Iar El, pricepându-le vicleșugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiți? 24 Arătați-Mi un dinar! A cui efigie și a cui inscripție le are pe el?” Iar ei au zis: „Ale cezarului”. 25 Și El a zis către ei: „Atunci, dați-i cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!” 26 Și nu L-au putut prinde în cu- vânt în fața poporului; și mirân- du-se de răspunsul Lui, au tăcut.3 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 Tâlcuire „Dați cezarului cele ce sunt ale cezaru- lui, și lui Dum- nezeu, cele ale lui Dumnezeu”; asta înseamnă a da fie- căruia ce-i al lui. În vremea noastră, în loc de „cele ce sunt ale cezarului” avem „cele lumești” și problema se pune așa: cele lumești, la vremea lor, cele dumnezeiești, la vremea lor; dar oamenii s-au năpustit asupra celor lumești, iar cele dum- nezeiești sunt lăsate deoparte. Ca atare, acestea din urmă nu numai că nu sunt pe locul cuvenit lor, adică pe primul plan, așa cum se cuvine, ci au căzut cu totul în uitare. Ca urmare a acestei uitări, aparent neintenționate, pomeni- rea lor se întunecă în conștiință, iar apoi devin tulburi și conținu- tul, și temeiurile lor. De aici iau naștere slăbiciunea convingerilor și șubrezenia credinței, iar apoi înstrăinarea de ea și clătinarea în bătaia vânturilor tuturor învăță- turilor mincinoase. Această cale o străbate oricine dă dovadă de ne- păsare față de cele dumnezeiești; și tot această cale o străbate și so- cietatea atunci când în rânduielile sale începe să nu mai ia aminte la cerințele lui Dumnezeu. Atunci când cele dumnezeiești trec pe ul- timul plan, în societate începe să se înstăpânească emanciparea față de cerințele lui Dumnezeu – în plan intelectual, moral și estetic –, iar secularizarea (slujirea duhului acestei vremi) în politică, obice- iuri, distracții, iar apoi în educație și în toate instituțiile. În ziua de azi, despre cele dumnezeiești nu gândește, nu vorbește, nu scrie nimeni și nici măcar prin minte nu le trece oamenilor să le aibă în vedere în întreprinderile lor. Mai trebuie, atunci, să ne minunăm că învățăturile potrivnice credinței sunt primite în societate și că so- cietatea înclină către o necredință generală?4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 4