Astăzi, Marți, 17 Martie, 2026 Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu Isaia 25 1 Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te voi preamări, numelui Tău îi voi cânta, că Tu ai făcut lucruri minunate, chiar și sfatul dintru’nceput și adevărat; așa să fie, Doamne! 2 Că Tu ai prefăcut cetăți în țărâ- nă, chiar cetăți anume întărite așa ca temeliile lor să dureze; cetatea necredincioșilor în veac nu se va zidi. 3 De aceea Te va binecuvânta po- porul cel sărac și cetățile oameni- lor năpăstuiți Te vor binecuvânta. 4 Că ajutor Te-ai făcut în toată cetatea smerită și adăpost celor descurajați de lipsuri; Tu îi vei scăpa de oameni răi; adăpost Te-ai făcut celor însetați și dulce adiere oamenilor necăjiți. 5 Te vom binecuvânta ca niște oa- meni cu inima săracă, însetați în Sion din pricina necredincioșilor pe mâna cărora ne-ai dat.1 6 Ospăț va face Domnul Atotții- torul pentru toate neamurile; pe Teodoret al Cirului: Cuvinte rostite parcă de corul apostolilor. 1 muntele acesta vor bea veselie, vin vor bea; 7 cu mir se vor unge în muntele acesta. Pe toate acestea împarte-le neamurilor, căci sfatul acesta-i mai presus de neamurile toate. 8 Moartea a biruit și om a’nghițit, dar iarăși a luat Dumnezeu toată lacrima de pe toată fața. Ocara poporului Său a luat-o de pe tot pământul, căci gura Domnului a grăit acestea. 2 9 Și’n ziua aceea vor zice: „Iată-L pe Dumnezeul nostru în Care am Sf. Irineu: Trupul rămâne capabil de stricăciune, dar și de nestricăciune; el e hărăzit morții, dar și vieții. Moartea și viața își fac loc una alteia sau se alungă una pe cealaltă, ele neputând fi amândo- uă la un loc. Așadar, dacă moartea pune stăpânire pe om, ea alungă viața din el, dar dacă viața este aceea care se înstăpâ- nește asupră-i, moartea e alungată. Viața ca viață e suflare, dar viața care alungă moartea e un rod al Duhului. (Textul Masoretic, diferit, cunoaște traduceri precum: „El (Dumnezeu) întru biruință va înghiți moartea” (KJV); „El pe’ntot- deauna va înghiți moartea” (RSV); „El a făcut ca moartea să piară pentru tot- deauna” (BJ); „El va face moartea să piară pentru totdeauna” (TOB); „El va nimici moartea pentru totdeauna” (OSTY); „El va înlătura moartea pe vecie” (MIRON). 2 nădăjduit, și El ne va mântui; Acesta este Domnul, noi L-am aș- teptat, noi ne-am bucurat și’ntru mântuirea noastră ne vom veseli”. Facerea 9 8 Și i-a grăit Dumnezeu lui Noe și fiilor săi care erau cu el, zicând: 9 „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmașii voștri de după voi 3 10 și cu toate ființele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele și cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieșit din corabie; 11 cu voi închei acest legământ: nici un trup nu va mai pieri de apele potopului și nici un potop nu va mai fi să pustiască pământul”. 12 Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi și cu toată ființa vie care este cu voi, din neam în neam și de-a pururi: 13 curcubeul Meu îl așez în nor, ca să fie el semn al legământului dintre Mine și pământ. 14 Și fi-va că ori de câte ori voi Legământ: alianță, învoială, acord, făgăduință, testament. Legământul lui Dumnezeu cu Noe va fi urmat de acela cu Avraam (capitolele 15 și 17) și de acela cu poporul lui Israel (Iș 24). 3 aduna nor deasupra pământului și curcubeul Meu se va arăta în nor, 15 Îmi voi aduce aminte de legă- mântul Meu pe care l-am încheiat cu voi și cu toată ființa vie a oricărui trup, și apele nu vor mai deveni potop ca să nimicească tot trupul. 16 Fi-va curcubeul Meu în nor și Eu îl voi vedea și-Mi voi aduce aminte de legământul veșnic din- tre Mine și toată ființa vie din tot trupul care este pe pământ!” 17 Și a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care Eu l-am încheiat între Mine și tot trupul care este pe pământ.” Proverbele lui Solomon 12 8 Gura cunoscătorului o laudă omul, dar pe cel împietrit la inimă îl ia în derâdere. 9 Mai bun e omul umil care mun- cește pentru el decât cel ce se cinstește pe sine și umblă după pâine. 10 Omului drept îi e milă de ani- malele lui, dar inima necredincio- șilor e lipsită de milă. 11 Cel ce-și lucrează pământul se va îndestula de pâine, dar cei ce umblă după deșertăciuni sunt lip- siți de minte. 12 Cel ce se veselește’n petreceri cu vin necinste va lăsa în propria lui fortăreață. 13 Dorințele necredincioșilor sunt rele, dar rădăcinile credincioșilor sunt bine înfipte. 14 Păcătosul cade în laț din pricina păcatelor buzelor sale, dar dreptul scapă din el. Cel ce privește lin va afla milă, dar cel ce se hlizește pe la porți necăjește suflete. 15 Din roadele gurii sale se va um- ple sufletul omului de bunătăți și răsplata buzelor lui i se va da. 16 În ochii nebunilor, căile lor sunt drepte, dar înțeleptul ascultă de sfaturi. 17 Nebunul în aceeași zi își arată mânia, dar omul isteț își ascunde disprețul. 18 Omul drept va vesti credința temeinică, dar mărturia celor ne- drepți e înșelătoare. 19 Sunt unii care, atunci când vor- besc, parcă rănesc cu sabia, dar limbile înțelepților vindecă. 20 Buzele adevărate fac mărturia dreaptă, dar martorul grabnic are limbă nedreaptă. 21 Vicleșug este în inima celui ce meșterește răul, iar cei ce voiesc pace se vor veseli. 22 Dreptului nu-i place nimic din ceea ce e strâmb, dar cei necre- dincioși se vor umple de rele.4 Tâlcuire Potrivit Apostolului Petru, botezul este „făgăduința cu- getului bun că- tre Dumnezeu” (I Ptr. 3, 21). Cel ca- re se botează făgă- duiește să-și trăiască restul vieții cu conștiință curată, ținând toate poruncile Domnului, pe care le primește în conștiința sa. Curăția sufletească este o trăsătu- ră a celui botezat. Apostolul Pavel asemuiește strălucirea vieții lui cu strălucirea Domnului înviat: „Că precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, să umblam și noi întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 4). Prin botez, omul cel vechi, iubitor de păcat, moare, și învie om nou, râvnitor către fapte bune. „Așa și voi”, cei botezați, „socotiți-vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, întru Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă su- puneți poftelor lui; nici să puneți 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 4 Potrivit traducerii ruse – n. tr.5 mădularele voastre ca arme ale nedreptății în slujba păcatului, ci înfățișați-vă pe voi lui Dumnezeu ca vii, sculați din morți, și mădu- larele voastre ca arme ale dreptății lui Dumnezeu. Păcatul nu trebuie să aibă stăpânire asupra voastră” (Rom. 6, 11-14).6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 6