Marți, 4 August, 2026 Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil 1 Corinteni 15 29 Altminteri, ce vor face aceia ca- re se botează pentru morți ? Dacă morții nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei? 1 30 Și noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia’n tot ceasul? 31 Eu mor în fiecare zi!; v’o jur, fraților, pe lauda’ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru! 32 Dacă’n planul omenesc m’am luptat eu cu fiarele’n Efes , ca- re-mi e folosul? Dacă morții nu învie, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!… 2 33 Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășii- le rele strică obiceiurile bune ”.3 Aceasta e singura informație asupra obiceiului unor creștini de a se boteza în numele celor dragi care muriseră, probabil, în stare de catehumenat, adică înainte de a fi primit botezul, crezând că prin aceasta le-ar putea fi întrucâtva de folos. Argument suplimentar al lui Pavel. 1 Probabil, o metaforă în relație cu o experiență a lui Pavel pe care n’o cunoaștem din alte izvoare. 2 Vers din poetul Menandru, devenit zicală populară (în proverbele românești: 3 34 Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii n’au cunoș- tință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră. 35 Dar va zice careva: Cum învie morții? și cu ce trup vin ?4 36 Nebun ce ești! Ceea ce semeni tu nu capătă viață dacă nu moare. 37 Și ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluț, fie de grâu, fie de alt- ceva din celelalte; 38 iar Dumnezeu îi dă un trup așa cum vrea El, fiecărei semințe un trup. „merele putrede le strică pe cele bune”). În versetele 35-44, terminologia paulină trebuie citită și înțeleasă ast- fel:a) „trup carnal” (sárx): carnea, natura materiei care alcătuiește trupul;b) „trup” (sóma): forma organizată, cu chip spe- cific, a materiei carnale;c) „trup firesc” (psyhikós): trupul înzestrat cu suflet viu, dar care trăiește doar la nivelul afectelor și pasiunilor, pradă labilității psihologi- ce;d) „trup duhovnicesc” (pneumatikós): trupul transfigurat prin înviere, asemă- nător cu trupul înviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci și de labilitatea psihologică, dominat de propriul său duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit capabil să participe la slava lui Dumnezeu. 4 Matei 21 23 Și venind El în templu, în timp ce învăța s’au apropiat de El ar- hiereii și bătrânii poporului și I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Și cine ți-a dat această putere?” 24 Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veți răspunde la el, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aces- tea: 25 Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 26 iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toți îl au pe Ioan ca profet”. 27 Și ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu știm”. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5 Tâlcuire La întrebarea Dom- nului privitoare la Ioan Botezătorul, arhiereii și bătrâ- nii cugetau: „Ori- ce răspuns am da, nu picăm bine”; ca atare, au hotărât că e mai bine să se ascundă în spatele neștiinței. Interesul le-a legat lim- ba, nelăsându-i să mărturisească adevărul. Dacă ar fi iubit adevă- rul mai mult decât pe sine, ar fi fost altceva. Interesul propriu a ascuns adevărul și nu l-a lăsat să pătrundă în inimă, a împiedicat nașterea unei convingeri sincere și a făcut inima nepăsătoare fa- ță de acest adevăr. Și totdeauna este așa: pornirile egoiste sunt dușmanii declarați ai adevărului. Toți ceilalți vrăjmași ai lui merg în urma acestora și lucrează prin mijlocirea lor. Dacă am sta să cer- cetăm cum au luat naștere toate rătăcirile și eresurile, am vedea că izvorul lor, al tuturor, este tocmai acesta. În teorie, adevărul rămâne adevăr; în practică, însă: „Ade- vărul ne stingherește în cutare și cutare privință; trebuie să-l înlă- turăm și în locul lui să punem minciuna care ne convine nouă”. De ce au apărut, de pildă, mate- rialiștii-nihiliști? Pentru că ideea de Dumnezeu Ziditor, Proniator și Judecător, dimpreună cu ideea că sufletul este duh, îi împiedică să trăiască mai în largul lor, după înclinările lor; ca atare, le înlătură. Faptul că nu adevărul îi călăuzește pe nihiliști se poate vedea din nimicnicia temeiurilor pe care ei se reazemă: ar vrea să fie așa cum socot ei, și orice iluzie care oglin- dește gândirea lor li se înfățișează ca martor al adevărului. Dacă s-ar deștepta măcar puțin, și-ar vedea îndată amăgirea; dar își cruță iu- birea de sine, drept care și rămân așa cum sunt.6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 6