Luni, 29 Iunie, 2026 (†) Sf. Ap. Petru și Pavel 2 Corinteni 11 21 O spun spre rușinea noastră, ca și cum noi am fi fost slabi… Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni și eu!: 22 Sunt ei Evrei?: și eu sunt! sunt ei Israeliți?: și eu sunt! sunt ei sămânța lui Avraam?: și eu sunt!; 23 slujitori ai lui Hristos? – ne- bunește vorbesc –: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori. 24 De cinci ori am primit de la Iu- dei cele patruzeci de lovituri fără una ;1 25 de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroșcat cu pietre ; de trei ori s’a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în prăpastia mării; 2 26 în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâl- hari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii’n cetăți, primejdii’n pustiu, primej- dii pe mare, primejdii’ntre frații cei mincinoși! 27 În osteneală și’n trudă, deseori în privegheri, în foame și’n sete, deseori în posturi, în frig și’n go- lătate. 28 Lăsându-le deoparte pe cele din afară, ceea ce zilnic mă’mpresoară e grija pentru Bisericile toate. 29 Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard? 30 Dacă trebuie să mă laud, cu slă- biciunile mele mă voi lăuda. Într’o biciuire se aplicau exact trei- zeci și nouă de lovituri, spre a nu fi depășit numărul maxim de patruzeci, prescris în Dt 25, 3. 1 = Lapidat.2 2 Corinteni 12 1 Trebuie să mă laud; asta nu-mi folosește, dar voi veni la vedenii și la descoperiri ale Domnului. 2 Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani – dac’a fost în trup, nu știu; dac’a fost în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe – omul acesta a fost răpit până la al treilea cer . 3 4 3 Și-l știu pe acest om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe – 4 că a fost în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngă- duit omului să le grăiască .5 5 Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciu- nile mele. 6 Că dac’aș vrea să mă laud, nu voi fi nebun, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, pentru ca nu cumva cineva să mă Epistola a fost scrisă în anul 57, ceea ce înseamnă că extazul lui Pavel a avut loc în anul 43, pe când el se afla în Cilicia sau în Antiohia, înainte de prima sa călătorie misionară. 3 În limbaj simbolic: până’n adâncul cel mai înalt al cerului. 4 Cuvinte inefabile; nu numai că nu pot fi transpuse în limbaj omenesc, dar sunt și mult prea sfinte față de nevred- nicia omului. 5 creadă mai presus de ceea ce vede la mine sau decât aude de la mine. 7 Și pentru ca să nu mă trufesc cu bogăția descoperirilor, da- tu-mi-s’a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc . 6 7 8 Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l îndepăr- teze de la mine; 9 și mi-a zis: De-ajuns îți este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârșește! Așadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca’ntru mine să locuiască puterea lui Hristos. Matei 16 13 Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” 14 Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Iere- mia sau unul dintre profeți”.8 Termenul cuprinde atât numărul, cât și valoarea excepțională (a revelațiilor). 6 E vorba de o suferință ascunsă care, în ciuda nenumăratelor ipoteze și spe- culații ale comentatorilor, continuă să ne rămână necunoscută. 7 În mentalitatea iudaică a vremii, apa- riția unui nou profet însemna, de fapt, reactualizarea unui precursor. Profetis- 8 15 Și le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt?” 16 Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dum- nezeu-Cel-Viu!” 17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descope- rit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. 18 Și Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu9 mul este o obsesie a așteptării mesianice; Ioan este luat drept Ilie, Iisus drept Ioan. Deși Iisus nu-Și revendică dimen- siunea profetică, poporul Îl recunoaște ca atare. Întrebarea lui Iisus provoacă o delimitare, mărturisită mai întâi de Petru și demonstrată apoi de El Însuși prin schimbarea la față, eveniment ce se va petrece în viitorul imediat (17, 1-8). Relația semantică Petru-piatră din acest verset este următoarea: În limba greacă, primul termen este substantiv de gen masculin: o pétros și înseamnă „piatră” în sens generic, materie pietroa- să, simbol al durității („tare ca piatra”) sau al insensibilității („inimă de piatră”), dar piatră mobilă, cu dimensiuni între pietricică și pietroi; al doilea termen e substantiv de gen feminin: e pétra și înseamnă eminamente „stâncă”, aceasta fiind și simbol al imobilității („neclintit ca o stâncă”) sau al inflexibilității („voință de stâncă”). Așadar, traducerea riguros exactă a textului este: „tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi Biserica Mea”, dar, în acest caz, ea nu mai poate repro- 9 o vor birui. 19 Și-ți voi da cheile împărăției ce- rurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri”.  10 11 duce jocul de cuvinte în virtutea căruia Iisus i-a schimbat lui Simon numele în Petru. Consecința exegetică este aceea că expresia „pe această piatră” (epitávte té pétra) nu se referă la persoana lui Petru, ci la mărturisirea acestuia din versetul 16, ca temelie a Bisericii lui Hristos. De altfel, adresându-i-Se lui Petru, Iisus fusese cât se poate de limpede: „pe această piatră (stâncă) voi zidi Biserica Mea”, nu: Biserica ta. Întrebarea li se adresase tuturor ucenicilor, iar Petru este purtătorul lor de cuvânt; Iisus pare a-i răspunde nu- mai lui pentru că vrea să-i folosească numele (Petru = piatră) spre a defini soliditatea temeliei apostolice. Că pute- rea extraordinară de a lega și dezlega pe pământ și în ceruri le-a fost dată tuturor apostolilor o arată explicit textul din 18, 18 ca și altele (In 20, 23). Ea se exercită în și prin Biserica întemeiată de Hristos ca segment temporal al împărăției ceru- rilor. 10 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 11