Miercuri, 3 Iunie, 2026 Sf. Mc. Luchilian, Ipatie și Paula fecioara (Harți) Romani 1 18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fără- delegea și nedreptatea oamenilor care țin adevărul în robia nedrep- tății. 19 Pentru că ceea ce se poate cu- noaște despre Dumnezeu este ară- tat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o: 20 Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui – adică veșnica Sa putere și dumnezeirea – prin cugetare se văd din făpturi; așa că ei n’au cuvânt de apărare ,1 21 căci deși L-au cunoscut pe Dum- nezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit și nici nu I-au mulțumit, ci’n cugetările lor s’au rătăcit și inima lor cea neînțelegătoare s’a întunecat. 22 Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni De vreme ce inteligența umană Îl poate percepe pe Dumnezeu din creația Sa, omul nu poate pretinde că n’a avut posibilitatea de a-L cunoaște și recu- noaște. 1 23 și slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al pa- trupedelor și al târâtoarelor. 24 De aceea Dumnezeu i-a predat necurăției , după poftele inimii lor, ca să-și necinstească trupurile ei între ei, 2 25 ca unii care au preschimbat ade- vărul lui Dumnezeu în minciună și s’au închinat și i-au slujit făpturii în locul Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin! 26 Pentru aceea Dumnezeu i-a pre- dat unor patimi de necinste; că și femeile lor au preschimbat legă- turile firești cu acelea împotriva firii; 27 asemenea și bărbații, părăsind fireasca legătură cu femeia, în pof- ta lor s’au aprins unii pentru alții, bărbați cu bărbați săvârșind ruși- nea și primind în ei înșiși răsplata = I-a lăsat pe seama păcatului. Păcatul poartă în el germenul pedepsei, iar una din pedepse este abandonarea omului de către Dumnezeu. 2 cuvenită rătăcirii lor .3 Matei 5 20 Că vă spun: Dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărtu- rarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. 21 Ați auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. 22 Eu însă vă spun: Oricine se mâ- nie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului .4 23 Deci, dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ți, 24 lasă-ți darul acolo, înaintea al- Cultivat până la exacerbare, păcatul înseamnă nu numai desfigurarea ordinii naturale rânduite de Dumnezeu, ci și degradarea morală a omului (vezi verse- tele următoare). 3 Gheena: vechea vale a lui Hinom, în care păgânii canaaneeni își ardeau copiii ca jertfă zeilor Baal și Moloh (Ir 32, 35). Situată la marginea Ierusalimului, în ea se depozitau și ardeau în permanență gunoaiele orașului. Metaforă pentru chi- nurile veșnice ale păcătoșilor. În textul de față: instanța ultimă și irevocabilă, după cea a judecătoriei simple și după aceea a sinedriului (tribunalul suprem). 4 tarului, mergi mai întâi și te îm- pacă cu fratele tău și numai după aceea întoarce-te și adu-ți darul. 25 Împacă-te cu pârâșul tău degra- bă, cât încă mai ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecăto- rul pe aceea a slujbașului și să fii aruncat în temniță; 26 adevăr îți spun: nu vei ieși de acolo până nu vei fi dat și cel din urmă ban. Tâlcuire „De nu va prisosi mai mult drepta- tea voastră decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra întru îm- părăția cerurilor.” Trăsătura cărturari- lor: cunoașterea legii fără silință de a trăi potrivit legii. Trăsătu- ra fariseilor: destoinicia purtării din afară fără vreo grijă deosebi- tă pentru îndreptarea simțirilor și cugetelor inimii. Amândouă aces- te stări duhovnicești sunt osândite a rămâne în afara împărăției ceru- rilor. Așadar, fiecare să primească de aici lecția de care are trebuință. De învățat legea evanghelică, e bi- ne s-o înveți; dar cu condiția să-ți rânduiești viața pe potriva cunoș- tințelor pe care le ai. În purtare caută să fii vrednic, dar vrednice să-ți fie și simțirile dimpreună cu stările lăuntrice ale inimii. Ai aflat ceva? Nu te opri la simpla cunoaș- tere, ci mergi mai departe și trage încheierea – ce te îndatorează să faci această cunoaștere și cu ce prilej și pune în cugetul tău ca negreșit să faci astfel; iar purtarea ta să fie în așa fel ca nu simțirile și stările tale sufletești să se ascundă în spatele faptelor din afară, ci faptele din afară să fie stârnite de simțirile și stările sufletești, oglin- dindu-le pe acestea cu limpezime. Rânduindu-ți în acest chip întoc- mirea lăuntrică, vei fi mai presus decât fariseii și cărturarii, iar ușile împărăției nu vor rămâne zăvorâte înaintea ta.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5