Astăzi, Miercuri, 1 Mai, 2024 Sfânta și Marea Miercuri (Denie) Sf. Proroc Ieremia; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie; Sf. Cuv. Isidora Iezechiel 2 3 Și mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la casa lui Israel, la cei ce s’au răzvrătit împotriva Mea; la ei, care s’au răzvrătit împotriva Mea, ei și părinții lor, până’n ziua de astăzi. 4 Și fiindcă ei sunt copii neobră- zați și cu inima împietrită, Eu te trimit la ei, iar tu le vei spune: Așa grăiește Domnul: 5 Doar-doar vor auzi ori se vor teme – fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiți1 – și vor cunoaște că profet ești tu între ei. 6 Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, și nici să te înspăi- mânți de fața lor – fiindcă ei își vor ieși din minți și se vor ridica împotrivă-ți de jur-împre- jur, iar tu locuiești în mijlocul scorpionilor –, de vorbele lor să nu te temi și de fața lor să nu te înspăimânți, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiți. 1 Literal: „o casă de răzvrătiți”. În limbajul biblic, prin „casă” se înțelege și familia, casnicii sau neamul. 7 Și tu le vei grăi cuvintele Mele; doar-doar vor auzi ori se vor teme, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiți. 8 Iar tu, fiul omului, ascultă-L pe Cel care-ți grăiește; tu să nu te răzvrătești, așa cum face ca- sa răzvrătirii; deschide-ți gura și mănâncă ce-ți dau Eu”. 9 Și m’am uitat; și, iată, o mână întinsă spre mine; și în ea, o carte făcută sul. 10 Și El a desfăcut-o în fața mea: era scrisă și pe dinlăuntru, și pe dinafară; și erau scrise în ea plângere și bocet și vai. Iezechiel 3 1 Și mi-a zis: „Fiul omului, mă- nâncă această carte și du-te și grăiește către fiii lui Israel!” 2 Astfel mi-a deschis el gura și m’a făcut să mănânc cartea. 3 Și mi-a zis: „Fiul omului, gura ta va mânca și pântecele tău se va sătura cu această carte care ți se dă!” Așa că am mâncat-o; și-n gura mea era dulce ca mierea. Ieșirea 2 11 Și a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la frații săi, fiii lui Israel, și le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre frații săi, dintre fiii lui Israel. 12 Uitându-se de jur-împrejur și văzând că nu-i nimeni prin preaj- mă, el l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 A doua zi a ieșit din nou și a văzut doi evrei certându-se și i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l bați tu pe aproapele tău?…”. 14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn și judecă- tor peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine așa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?” Și s’a spăimântat Moise și a zis: „Ieșit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?” 15 Faraon însă a aflat despre această faptă și căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de fața lui Faraon și s’a dus să lo- cuiască în țara Madian. Și dac’a sosit în țara Madian, s’a oprit la o fântână. 16 Preotul din Madian avea șapte fete, care pășteau oile tatălui lor, Ietro2. Și venind ele acolo, 2 Numele propriu al preotului din au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor. 17 Dar au venit păstorii și le-au alungat. Atunci Moise s’a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă și le-a adăpat oile. 18 Dar când ele au venit la Ra- guel, tatăl lor3, acesta le-a zis: „Cum de-ați venit voi astăzi atât de devreme?” 19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă și ne-a adăpat oile”. 20 Zis-a el către fiicele sale: „Un- de e? cum de l-ați lăsat așa? Chemați-l să mănânce!4” 21 Și a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soție. 22 Ea a zămislit și a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gher- șom, zicând: „Străin5 sunt eu în țară străină”. Și dac’a zămislit iarăși, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a Madian e redat aici numai de textul Septuagintei. 3 După toate probabilitățile, un al doilea nume al socrului lui Moise. Cert rămâne acela de Ietro. 4 Literal: „să mănânce pâine”. Ex- presie ebraică pentru „a lua masa”, „a prânzi”. 5 În sensul de „rezident”, „locuitor temporar”. fost ajutor și m’a scăpat din mâ- na lui Faraon”6. Iov 2 1 Și a fost că’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nfățișare înaintea Domnului7, venit-a și Diavolul în mijlocul lor să I se’nfățișeze Domnului. 2 Și Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?” Iar Diavolul a zis în fața Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer și hoinărind de-a lungul și de-a latul, iată c’am venit”. 3 Și Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihă- nit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Și măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-și piardă averile, el încă se ține statornic în neprihana lui!” 4 Și răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru co- joc!8 Că dacă-i vorba de viața 6 Această a doua jumătate a versetu- lui se află numai în unele versiuni ale Septuagintei (printre care și ediția de Frankfurt 1597), în acord cu 18, 4. 7 Versetele 1-6 alcătuiesc o paralelă destul de strânsă cu 1, 6-12. 8 Textual: „Piele pentru piele!” Ex- presie populară prin care Diavolul vrea să sugereze că legătura dintre om și lui, dă omul tot ce are. 5 Nu așa ne-a fost vorba! Dimpo- trivă, ia întinde-ți mâna și atin- ge-te de osul și de carnea lui, și vezi dacă nu te va blagoslovi’n obraz!…”. 6 Domnul i-a zis Diavolului: „Ia- tă, ți-l dau ție pe mână; numai de viața lui să nu te-atingi!” 7 Diavolul a plecat de dinaintea Domnului și l-a lovit pe Iov cu bubă rea9 din tălpi până’n creș- tet. 8 Și a luat Iov un ciob ca să-și radă puroaiele și s’a așezat pe gunoi, în afara cetății.10 9 Și dac’a trecut o vreme și înc’o Dumnezeu e un fel de târg în folosul celui mai abil: dacă Iov, prin resem- nare, izbutește să scape cu viață și cu trupul întreg, tot ceea ce pierduse se poate reface. 9 Nu e vorba de lepră, ca în unele traduceri, ci de boala care constitui- se a șasea plagă a Egiptului (Iș 9, 9-11), termenul grecesc fiind același și desemnând o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată supra- fața corpului uman. 10 În afara orașului se afla un loc în care se depozitau gunoaiele, cărora, din când în când, li se dădea foc. Așa se face că Textul Ebraic îl așază pe Iov „în mijlocul cenușii” sau „printre cenuși”. Deși nu erau lepră, bubele puteau indica un început al acestei boli, ceea ce presupunea izolarea su- ferindului, evitându-se astfel posibila contaminare. vreme11, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răb- da, zicând: – Iată, încă puțin să mai aștept întru nădejdea mân- tuirii mele!?… Că iată, amintirea ta s’a șters de pe pământ, și chiar aceea a feciorilor tăi și a fiicelor tale, pe care’n dureri și chinuri i-am purtat în pântece și pentru care’n zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemișcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică și umblu din loc în loc și din casă’n ca- să, așteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile și de durerile ce mă cuprind acum… Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, și mori!”12 10 Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbești tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda și pe cele rele?…”. Și’n toate aceste întâmplări ce s’au petrecut asupră-i, nimic n’a greșit Iov cu buzele sale’n fața lui Dumnezeu. 11 Literal: „Și trecând vreme multă”. Nuanță proprie Septuagintei: izolarea lui Iov se consumă nu numai în spațiu, ci și în timp. 12 În Versiunea Masoretică versetul 9 sună astfel: „Femeia lui i-a zis: – Încă te mai încăpățânezi în neclintirea ta? Blesteamă-L pe Dumnezeu și mori!” Dezvoltarea îi e proprie Septuagintei, iar ediția Rahlfs o notează cu 9a-9c. Matei 26 6 Și fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, au murmu- rat: „Pentru ce risipa aceasta?, 9 că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săra- cilor”. 10 Dar Iisus, știindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceți supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; 11 că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea13. 12 Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. 13 Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. 14 Atunci unul din cei doispreze- ce, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei 13 Între fapta bună ca pomană și fap- ta bună ca expresie concretă a iubirii de aproapele (printre altele, îngroparea celor morți), ultima îi este superioară celei dintâi. În inima ei, femeia își presimțea rolul de mironosiță. 15 le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și eu vi-l voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci de arginți. 16 Și de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. Luca 22 1 Și se apropia sărbătoarea Azi- melor, care se cheamă Paști. 2 Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor. 3 Și-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Și el s’a dus și a stat de vor- bă cu arhiereii și cu căpeteniile oastei14, cum să-L dea în mâinile lor. 5 Și ei s’au bucurat și s’au învoit să-i dea bani; 6 iar el a primit și căuta să li-L dea în mână la adăpost de mul- țime15. 7 Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile. 8 Și i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm”. 14 Aici e vorba de ofițerii din garda templului, care erau evrei și se recru- tau dintre leviți. 15 Literal: „fără mulțime”; adică în- tr’un moment când Iisus nu e în contact cu poporul. 9 Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?” 10 Și El le-a zis: „Iată, când veți intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11 și spuneți-i stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia în care să mănânc Paștile cu ucenicii Mei? 12 Iar el vă va arăta un foișor ma- re, așternut; acolo să pregătiți”. 13 Iar ei, ducându-se, au aflat așa cum le spusese El și au pregătit Paștile. 14 Și când a sosit ceasul, S’a așe- zat la masă, și apostolii cu El. 15 Și le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. 16 Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăția lui Dumnezeu”. 17 Și luând paharul, mulțumind, le-a zis: „Luați-l și împărțiți-l în- tre voi; 18 că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viței până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu”. 19 Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea Mea!” 20 Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar es- te Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. 21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. 22 Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!” 23 Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. 24 Și s’a făcut între ei și o neînțe- legere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare?16 25 Iar El le-a zis: „Împărații nea- murilor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc se cheamă bine- făcători. 26 Dar între voi să nu fie așa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; și căpe- tenia, asemenea celui ce slujește. 27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujește? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujește; 28 iar voi sunteți cei ce-ați rămas cu Mine în încercările Mele; 29 și Eu vă rânduiesc vouă îm- 16 Criteriul după care cineva poate fi recunoscut drept mai mare peste ceilalți. părăție, așa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea întru împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 31 Simone, Simone, iată că Sata- na v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu; 32 dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ți piară credința; iar tu, oarecând revenindu-ți, întărește-i pe frații tăi”. 33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și’n temniță și la moarte…”. 34 Iar Iisus i-a zis: „Ți-o spun Eu ție, Petre: astăzi nu va cânta cocoșul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoști”. 35 Și le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă și fără traistă și fă- ră încălțăminte, avut-ați lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „De nimic”. 36 Și El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să și-o ia; tot așa și traista; și cel care nu are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere. 37 Că vă spun că’ntru Mine tre- buie să se plinească ceea ce este scris: Și cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit”.38 Și ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii”. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!”17 39 Și a ieșit și S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; și după El s’au dus și ucenicii Săi.18 Tâlcuire Tăcut-a Domnul miercuri și joi până seara, pentru ca în seara aceasta să reverse o cu- vântare către uce- nici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile ome- nești, dar nici măcar în Scrip- turile dumnezeiești. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta Îi slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai află altceva decât moartea – taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim și noi în contemplarea acestei morți de taină, pentru a 17 Ucenicii n’au priceput sensul spiri- tual, alegoric, al celor spuse de Domnul, fapt pentru care El le-o retează scurt. 18 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia scoate din ea bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe și care nu știu cum să-și afle tihnă de mustrările conștiinței ce se deșteaptă și de simțirea că dreaptă este înfricoșata și nemi- tarnica judecată a lui Dumnezeu care plutește deasupra noastră.19 19 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.