Astăzi, Miercuri, 29 Octombrie, 2025 Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa Coloseni 1 18 Și El este Capul trupului, al Bisericii, El, Care este Începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate. 19 Căci în El a binevoit [Dumnezeu] să sălășluiască toată plinătatea1 20 și prin El pe toate’ntru El să le împace , fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, pace făcând prin El, prin sângele crucii Sale. 2 21 Și pe voi, cei ce oarecând în faptele voastre cele rele erați în- străinați și vrăjmași cu mintea, 22 acum El prin moarte v’a împăcat în trupul Său de carne, pentru ca înaintea Lui să vă înfățișeze sfinți, fără prihană și nevinovați, 23 dacă într’adevăr rămâneți înte- meiați în credință, întăriți și ne- clintiți de la nădejdea Evangheliei pe care-ați auzit-o, cea care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer și al cărei slujitor făcu- tu-m’am eu, Pavel. Pléroma: totalitatea a tot ce există.1 Paralelă soteriologică a finalului on- tologic din versetul 16. 2 Luca 8 22 Și a fost că într’una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului”. Și au plecat. 23 Dar în timp ce navigau, El a adormit. Și s’a lăsat pe lac o fur- tună de vânt și se umpleau de apă și erau în primejdie. 24 Și, apropiindu-se, L-au deștep- tat, zicând: „Învățătorule, Învăță- torule, pierim!…”. Iar El, sculân- du-Se, a certat vântul și valul apei; și ele au încetat și s’a făcut liniște. 25 Și le-a zis: „Unde vă este cre- dința?” Iar ei, cuprinși de teamă, se mirau, zicând unii către alții: „Cine este Acesta, că și vânturilor și apei le poruncește, și ele Îl as- cultă?”3 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 Tâlcuire Intrând în corabie pentru a trece de cealaltă parte a la- cului, se gândeau, oare, Apostolii, că îi va prinde furtu- na și se vor găsi în primejdie de moar- te? Și totuși, furtuna s-a pornit și nu mai credeau că vor scăpa cu viață. Aceasta este calea vieții noastre! Nu știi cum și de unde se ivește nenorocirea ce poate să ne strivească. Văzduhul, sau apa, sau focul, sau fiara, sau omul, sau pasărea, sau casa – într-un cu- vânt, tot ce ne înconjoară poate să devină unealta morții noastre. De aici legea: trăiește în așa fel ca să fii gata în orice clipă de întâlnirea cu moartea și să intri fără teamă pe tărâmul ei. În clipa asta ești viu, dar cine știe dacă vei mai fi viu și în cea următoare? Acest gând să te și stăpânească. Fă tot ce te îndatorează să faci rânduielile vieții pământești, dar nu uita nici- cum că poți să te muți degrabă în locul de unde nu mai e întoarcere. Uitarea acestui fapt nu va amâ- na ceasul morții, și alungarea din minte cu bună știință a acestei cli- pe de întorsătură hotărâtoare nu va micșora însemnătatea veșnică a ceea ce va fi cu noi după mutarea la cele veșnice. Încredințându-ți viața și toate ale tale în mâna lui Dumnezeu, să petreci ceas după ceas cu gândul că fiecare din ele este cel de pe urmă. În timpul vieții, asta va face să se micșoreze numărul desfătărilor deșarte; iar în ceasul morții, această înfrâna- re va fi răsplătită fără de măsură printr-o bucurie care nu-și are perechea printre bucuriile vieții.4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 4