Astăzi, Miercuri, 22 Octombrie, 2025 Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel în- tocmai cu Apostolii; Sf. 7 tineri din Efes Filipeni 2 24 Sunt însă încredințat în Domnul că eu însumi voi veni în curând. 25 Am socotit că-i de trebuință să vi-l trimit pe Epafrodit, fratele meu și împreună-cu-mine-lucră- tor și împreună-cu-mine-luptă- tor , dar și trimisul vostru și sluji- torul trebuințelor mele, 1 26 de vreme ce vă dorea pe toți și era neliniștit, fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 Și’ntr’adevăr a fost bolnav aproa- pe de moarte; dar Dumnezeu a avut milă de el – și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste’ntristare. 28 Așadar, mă grăbesc să vi-l trimit îndărăt , pentru ca voi, văzându-l, din nou să vă bucurați, iar eu să 2 Literal: comiliton; camarad de arme. Misiunea creștină e deseori văzută de Pavel ca o permanentă campanie mili- tară, din care-și extrage și limbajul (vezi în special Ef 6, 13-17). 1 Textual: l-am trimis mai degrabă. Trecutul verbului devansează momentul sosirii în Filipi a lui Epafrodit, purtătorul epistolei. 2 fiu mai puțin întristat. 29 Primiți-l dar întru Domnul cu toată bucuria; și pe cei ca el întru cinstire să-i aveți, 30 fiindcă de dragul lucrării lui Hristos a fost el până aproape de moarte, punându-și viața în primejdie ca să’mplinească lipsa voastră în a mă sluji pe mine. Luca 6 46 Și de ce Mă chemați: Doamne, Doamne!, și nu faceți ce vă spun? 47 Tot cel ce vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face , vă voi arăta cu cine se aseamănă: 3 48 Este asemenea omului care, zi- dindu-și o casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a putut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. 49 Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care și-a zidit casa pe pământ fără temelie; și puhoiul a izbit-o și ea de’ndată Le îndeplinește; le pune în practică.3 a căzut; și mare a fost prăbușirea casei aceleia”. Luca 7 1 După ce Și-a sfârșit toate cuvin- tele în auzul poporului, a intrat în Capernaum.4 Tâlcuire „Pentru ce Mă chemați: Doamne! Doamne! și nu fa- ceți ce vă spun?” Pentru ce îl nu- mesc oamenii pe Hristos Domn, dar nu fac voia Domnu- lui, adică de ce nu recunosc prin fapte stăpânirea Lui? Pentru că-L numesc Domn doar cu limba, nu și cu inima. Dacă inima ar rosti: „Doamne, Tu ești Domnul meu”, ar fi gata pe deplin să se supu- nă Celui pe care-L mărturisește Domn; dar întrucât nu se în- tâmplă așa, faptele se împotrivesc vorbelor, căci ele sunt întotdeau- na pe măsura inimii. Dar cum, nu trebuie să strigăm: „Doamne! Doamne!”? Nu, nu-i vorba de asta. Trebuie să adaugi la cuvântul din Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 4 afară și cuvântul lăuntric – simți- rea și starea inimii. Șezi și cugetă la Domnul și la tine însuți: cine e Domnul și cine ești tu; ce a făcut și face Domnul pentru tine, pen- tru ce trăiești și unde vei ajunge după moarte... Vei ajunge îndată la încredințarea că n-ai altceva de făcut decât să împlinești voia Domnului în întregime, neabătut; pentru noi altă cale nu-i. Această încredințare te va face să fii gata a împlini cu fapta ceea ce ros- tești cu cuvântul. Astfel vei ajunge să simți nevoia ajutorului de sus, iar de aici ia naștere rugăciunea: „Doamne, Doamne! Ajută-mă și dăruiește-mi puterea de a umbla întru voia Ta”. Și strigarea ta că- tre Domnul va fi plăcută înaintea Lui.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5