Miercuri, 16 Septembrie, 2026 †) Sf. Cuv. Mărturisitor Sofian de la Antim; Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina și Ludmila Galateni 6 2 Purtați-vă sarcinile unii altora, și așa veți împlini legea lui Hris- tos . 1 2 3 Că de se crede cineva că este ceva, în timp ce el nu este nimic, pe sine însuși se amăgește. 4 Dar fiecare să-și cerceteze pro- pria sa faptă, și atunci se va lăuda numai față de sine însuși și nu față de altul; 5 căci fiecare își va purta propria sa povară .3 6 Cel ce primește cuvântul învă- țăturii să-i facă învățătorului său parte din toate bunurile. 7 Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va și secera. 8 Cel ce seamănă în propriul său Sensul complet: greutățile slăbiciu- nilor, durerilor, neputințelor. 1 = Legea iubirii.2 Literal: propria sa încărcătură (balot, raniță dusă’n spate); responsabilitatea proprie. 3 trup, din trup va secera stricăciu- ne; dar cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viață veșnică; 9 să nu slăbim dar în a face bi- nele, căci la vremea cuvenită vom secera, dacă nu ne vom slei . 4 5 10 Așa că, până când avem vreme, să facem binele către toți, dar mai ales către cei de o credință cu noi. Marcu 7 14 Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți: 15 Nu este nimic din afara omu- lui care, intrând în el, să-l poată spurca . Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. 6 = Să nu ne pierdem curajul; să nu ne dăm delăsării. 4 = Dacă în noi nu se va istovi râvna (de a face binele). 5 Limbajul biblic românesc a adoptat și păstrat acest cuvânt tare, cu scopul de a apăsa pe ideea impurității morale. Foarte exact, verbul koinõ înseamnă a profana, a murdări, al face pe cineva impur. 6 16 De are cineva urechi de auzit, să audă!” 17 Și când a intrat de la mulțime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. 18 Și El le-a zis: „Așadar, și voi sunteți tot atât de nepricepuți! Nu înțelegeți că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? 19 Că nu în inimă intră, ci în pântece și se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate”. 20 Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: 21 „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, des- frânările, hoțiile, omorurile, 22 adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia , defăimarea, trufia, ușurătatea . 7 8 23 Toate relele acestea ies din lăun- tru, și ele îl spurcă pe om”. 24 Și ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului și ale Sido- nului; și intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n’a putut să rămână tăinuit.9 Literal: ochiul rău, viclean și pizmaș.7 Literal: nebunie, demență; defect al celui ce nu ia lucrurile în serios; ușurătatea de a lua totul în deriziune; comportament superficial, neangajant, dar care nu exclude responsabilitatea. 8 Sfânta Scriptură versiune diortosită9 Tâlcuire „Dinăuntru, din ini- ma omului, ies cu- getele cele re- le, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomii- le, vicleniile, înșe- lăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușură- tatea.” Aici sunt înșirate păcatele obișnuite, însă și toate celelalte, mari și mici, ies din inimă, iar chipul sub care ies este gândul rău. Prima sămânță a răului este gân- dul de a face cutare și cutare lucru. De unde și cum vine ea? O parte a acestor gânduri poate fi explicată prin legile știute ale asociațiilor și înlănțuirilor ideilor și formelor, însă acestea sunt numai o parte. Altele, mai însemnate ca număr, iau naștere în urma răscolirii au- toîntreținute a patimilor. Atunci când patima trăiește în inimă, nu poate să nu ceară hrană. Această cerință se vădește prin înclinarea de a face una și alta, iar înclinarea e legată de cutare și cutare lucru. De aici gândul: „iată ce trebuie făcut”. Se întâmplă același lucru ca, de pildă, când flămânzești: cel ce a simțit foamea simte pofta de după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia a mânca; o dată cu pofta, apare în gând mâncarea însăși; urmează gândul de a face rost de cutare și cutare lucru pentru a mânca. Cea de-a treia (și poate cea mai cuprinzătoare parte) vin de la pu- terile necurate. Văzduhul este plin de ele, și ele se învârt cu roiurile în jurul oamenilor și fiecare, precum îi este soiul, își întinde lucrarea asupra oamenilor cu care vine în atingere. Răul zboară din ei pre- cum scânteile din fierul încins. Unde găsește loc potrivit, acolo se încuibează scânteia și gândul rău o dată cu ea. Aceasta, și nu alta, este explicația gândurilor rele care se ivesc nu se știe de unde, în timp ce noi ne îndeletnicim cu lucruri care n-au nici o legătură cu ele. Faptul că gândurile rele au felurite pricini nu înseamnă că trebuie să ne pur- tăm altfel în privința lor. Pentru asta e o singură lege: taie-le și ga- ta. Dacă nu le tai din prima clipă, în cea de-a doua va fi mai greu s-o faci, în a treia încă și mai greu; și fără să bagi de seamă se vor naște încuviințarea, dorința și hotărârea de a păcătui și îndată ce se va ivi prilejul, gata păcatul... Cea dintâi împotrivire față de gândurile rele este trezvia și privegherea însoțită de rugăciune.10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 10