Astăzi, Duminică, 26 Octombrie, 2025 †) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir Duminica a XXIII-a după Rusalii Efeseni 2 4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit 5 pe noi, cei ce eram morți prin greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteți mântuiți! – 6 și împreună cu El ne-a sculat și ne-a făcut să ședem întru cele cerești întru Hristos Iisus, 7 pentru ca’n veacurile viitoare să arate covârșitoarea bogăție a ha- rului Său, prin bunătatea Sa față de noi întru Hristos Iisus. 8 Căci în har sunteți mântuiți prin credință; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; 9 nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. 10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai di- nainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele .1 Credința (v. 8) e o virtute teologică (vezi 1 Co 13, 13 și nota), dăruită de Dumnezeu, dar ea nu lucrează singură, ci însoțită de fapta bună (vezi Iac 2, 26), toate făcând parte din planul inițial al lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. 1 2 Timotei 2 1 Tu deci, fiul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Iisus; 2 și cele ce-ai auzit de la mine în fața multor martori, pe acestea încredințează-le unor oameni cre- dincioși care vor fi destoinici să-i învețe și pe alții. 3 Ia-ți partea ta de suferință, ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus. 4 Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste; 5 iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s’a luptat după legile acestora. 6 Plugarul care se ostenește trebu- ie să fie cel dintâi care să mănânce din roade. 7 Înțelege ceea ce-ți spun, căci Domnul îți va da pricepere în toate. 8 Adu-ți aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morți, din seminția lui David, după Evanghelia mea2 9 pentru care sufăr până la a fi legat în lanțuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat. = În conformitate cu Evanghelia predicată de Pavel (Rm 2, 16; 16, 25) sau de el împreună cu apostolii autentici (2 Co 4, 3; 1 Tes 1, 5; 2 Tes 2, 14). 2 […] 10 De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleși, pentru ca și ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu slava veșnică. Evrei 12 11 Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la’nceput că e spre bucurie, ci spre’ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercați prin ea le pune’nainte roada cea pașnică a dreptății. 3 12 Pentru aceea, îndreptați-vă mâi- nile cele slăbite și genunchii cei slăbănogiți; 13 faceți cărări drepte pentru pi- cioarele voastre, așa încât ceea ce e șchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece. 25 Vedeți să nu-I întoarceți spatele Celui ce grăiește; că dacă n’au scă- pat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cu- vinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăiește chiar din ceruri; 26 al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci și cerul. Mai precis: celor exersați, antrenați în vederea unui scop. 3 27 Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat. Luca 8 26 Și au ajuns cu corabia în ținutul Gherghesenilor , care este în fața Galileii. 4 27 Și ieșind El pe uscat, L-a întâm- pinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca și în casă nu mai locuia, ci în morminte. 28 Și văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înainte-I și cu glas ma- re a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaî- nalt? Rogu-te să nu mă chinu- iești…”. 29 Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulți ani îl stăpânea; și-l păzeau le- gat în lanțuri și’n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. 30 Și l-a întrebat Iisus: „Care-ți es- te numele?” Iar el a zis: „Legiune”. Că demoni mulți intraseră în el. 31 Și-L rugau pe El să nu le po- Variantă toponimică pentru ținutul Gadarenilor. În legătură cu Gadara vezi nota de la Mc 5, 1. 4 runcească să meargă în adânc.5 32 Și era acolo o turmă mare de porci care păștea pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit. 33 Și ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s’a repe- zit de pe stâncă’n lac și s’a înecat. 34 Iar păzitorii, văzând ce s’a în- tâmplat, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35 Și au ieșit să vadă cele întâmpla- te și au venit la Iisus; și pe omul din care ieșiseră demonii l-au găsit îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus; și s’au înspăimântat. 36 Și cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. 37 Și toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinși de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S’a înapoiat. 38 Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând: În Mc 5, 10 rugămintea demonilor este aceea ca Iisus să nu-i trimită în afara acelui ținut. Luca duce gândul până la capăt: să nu-i trimită în adâncul pământului (întru cele mai de jos), acolo unde este sălașul normal și definitiv al diavolului (cf. Ap 9, 1-2; 11, 7; 17, 8; 20, 1, 3). 5 39 „Întoarce-te la casa ta și spu- ne cât a făcut Dumnezeu pentru tine”. Și a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el. Ioan 15 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iu- biți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. 22 De n’aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n’aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au și văzut și M’au urât – și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. 26 Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede , Acela va mărturisi despre Mine. 6 27 Dar și voi mărturisiți, pentru că de la’nceput sunteți cu Mine. Ioan 16 1 Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniți .7 2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce Purcederea (de la latinescul procedo) este mișcarea prin care Duhul Sfânt iz- vorăște din Tatăl și Se odihnește în Fiul, într’o permanentă comuniune treimică. Sfântul Duh este și „Duhul Adevărului”, pentru că prin el și prin lucrarea Sa în lume cunoaștem adevărul total despre Dumnezeu. Text fundamental pentru elaborarea și formularea articolului 8 din Simbolul Credinței. 6 Vezi nota de la Mt 16, 23. Iisus îi previne pe apostoli asupra încercărilor la care vor fi supuși, pentru ca acestea să nu le devină pietre de poticnire în credință și lucrare. 7 vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu. Matei 8 23 Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. 24 Și, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. 25 Și venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mân- tuiește-ne, că pierim!” 26 Și Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puțin-credincioșilor?” Atunci S’a ridicat, a certat vân- turile și marea și s’a făcut liniște mare. 27 Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?…”.8 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 Tâlcuire Îndrăcitul gadarean, după tămăduirea sa, se lipește de Domnul și doreș- te să rămână cu El pentru totdeau- na; după aceea însă, auzind voia Lui, mer- ge și propovăduiește în întreaga cetate facerea de bine pe care a primit-o. Binefăcătorul atrage la Sine, voia Lui devine lege pentru cel miluit, iar limba acestuia nu se poate stăpâni să nu vestească ceea ce a primit de la El. Dacă am avea în minte toate bunătățile pe care le-am primit și le primim de la Domnul, n-ar mai fi printre noi nerecunoscători, n-ar mai fi căl- cători ai sfintei Lui voi, n-ar mai fi oameni care să nu-L iubească mai mult decât pe orișice. Prin botez, ne izbăvim de păcatul strămoșesc și de pierzania pe care el o aduce; prin pocăință, ne curățăm mereu de păcatele care se lipesc neîncetat de noi. Dumnezeiasca Pronie ne apără de rele – pe care de multe ori nu le vedem – și ne îndreap- tă pașii pe calea cea mai puțin lipsită de primejdii pentru noi și mai prielnică țelurilor noastre; și, până la urmă, tot ce avem este de la Domnul. De aceea, se cuvine să ne dăruim Domnului din tot sufletul, să plinim întru toate voia Lui și să proslăvim numele Lui cel preasfânt, mai ales cu viața și cu faptele, ca să nu fim mai prejos decât îndrăcitul gadarean, care dintr-o dată s-a arătat atât de înțelept, încât a devenit pildă vrednică de urmat pentru toți.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9