Astăzi, Marți, 17 Februarie, 2026 Sf. Mare Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariam- na; Sf. împărați Marcian și Pulheria Iuda 1 1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacob, celor care sunt chemați, iubiți întru Dumne- zeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos: 2 Înmulțească-vi-se mila, pacea și iubirea! 3 Iubiților, punându-mi eu toa- tă sârguința în a vă scrie des- pre mântuirea noastră obștească, m’am văzut nevoit să vă scriu și să vă îndemn ca să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinților. 4 Căci printre voi s’au strecurat unii oameni mai demult rânduiți spre această osândă, nelegiuiți care prefac în desfrânare harul Dum- nezeului nostru și-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Iisus Hristos. 5 Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-ați știut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, după aceea i-a dat pierzării pe cei ce n’au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu și-au păzit vrednicia, ci și-au părăsit locașul, i-a pus în pază sub întuneric, în lanțuri veșnice, spre judecata Zilei celei Mari; 7 așa cum Sodoma și Gomora și ce- tățile dimprejurul lor care’n același chip ca ele s’au dat la desfrânare și au umblat după trup nefiresc , stau înainte ca pildă, suferind pe- deapsa focului celui veșnic. 1 8 Tot astfel și acești visători: pân- găresc trupul, leapădă Stăpânirea și blasfemiază Slăvile .2 9 Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise , n’a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!” 3 Literal: după altă carne = după legea nefirească a cărnii. 1 = Slăvile îngerești.2 Autorul preia o tradiție rabinică, consemnată în cartea apocrifă Înălțarea lui Moise, potrivit căreia diavolul își re- vendica trupul neînsuflețit al lui Moise sub cuvânt că acesta, de vreme ce omo- râse un om, nu merita să fie îngropat. 3 […] 10 Aceștia însă blasfemiază tot ceea ce nu cunosc; dar cele pe care ei le cunosc firește , ca dobitoacele necuvântătoare, întru ele-și găsesc pieirea. 4 Luca 22 39 Și a ieșit și S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; și după El s’au dus și ucenicii Săi. 40 Și când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită”. 41 Și S’a depărtat de ei ca la o arun- cătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga 42 zicând: „Părinte, de voiești, de- părtează paharul acesta de la Mi- ne… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” 45 Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit ador- miți de întristare. 46 Și le-a zis: „De ce dormiți? Scu- lați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită”. 47 Și’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; și’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; și s’a apropiat de Iisus = Prin instinct (nu prin rațiune și nici prin descoperire). 4 ca să-L sărute. 48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin săru- tare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…”. 49 Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…”. 50 Și unul din ei a lovit pe slu- ga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Și atin- gându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. 52 Și a zis Iisus către arhiereii, că- peteniile templului și bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege. 53 În toate zilele eram cu voi în templu și nu v’ați întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului!” 54 Și, prinzându-L, L-au dus și L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. 55 Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor. 56 Și o slujnică, văzându-l cum șe- dea la foc și cătând asupră-i, a zis: „Și acesta era cu el!” 57 Dar el s’a lepădat, zicând: „Fe- meie, nu-l cunosc!” 58 Și peste puțin timp, un altul vă- zându-l, i-a zis: „Și tu ești dintre ei!” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!” 59 Și după ce a trecut cam un ceas, un altul susținea, zicând: „Negre- șit, și acesta a fost cu el, că e galileean”. 60 Iar Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui!…”. Și îndată, când el încă nu sfârșise vorba, a cântat cocoșul. 61 Și întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnu- lui, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. 62 Și, ieșind afară, a plâns cu amar. 63 Iar bărbații care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau și-L băteau 64 și, acoperindu-I fața, Îl între- bau, zicând: „Ghicește, care este cel ce te-a lovit?…”. 65 Și multe altele spuneau împo- trivă-I, defăimându-L. 66 Și când s’a făcut ziuă s’au adu- nat bătrânii poporului – arhiereii și cărturarii – și L-au dus în sine- driul lor 67 și I-au zis: „Spune-ne nouă dacă ești tu Hristosul”. Și El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veți crede; 68 dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde și nici nu Mă veți elibera. 69 De acum însă Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”. 70 Iar ei cu toții au zis: „Așadar, tu ești Fiul lui Dumnezeu?…”. Și El le-a zis: „Voi o spuneți, că Eu sunt”. 71 Și ei au zis: „Ce trebuință mai avem de mărturie? că noi înșine din gura lui am auzit-o!” Luca 23 1 Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus în fața lui Pi- lat.5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5