Astăzi, Luni, 23 Martie, 2026 Sf. Cuv. Mc. Nicon și cei 199 de ucenici ai lui (Denia Canonului Mare) Isaia 37 33 De aceea, așa zice Domnul des- pre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într’însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i și nici cu șanț o va împresura; 34 ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce și în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul. 35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s’o mân- tuiesc și de dragul lui David, robul Meu” .1 36 Și a venit îngerul Domnului și a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; când s’au sculat dimineața, au găsit toate aceste trupuri moarte. 37 Iar Senaherib, regele Asirienilor, Teodoret al Cirului: Dumnezeu mântuiește Ierusalimul nu de dragul locuitorilor lui, atât de nestatornici în fidelitatea lor față de Domnul, și nici de dragul lui Iezechia, a cărui inimă, totuși, a fost atinsă de trufie, ci de dragul pro- priului Său nume de proniator, ca și de acela al lui David, întemeietorul cetății. 1 s’a întors și a plecat și a locuit în Ninive. 38 Și’n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon. Isaia 38 1 Și a fost în vremea aceea că Ie- zechia s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el și i-a zis: „Așa zice Domnul: Pune-ți casa’n rânduială, că vei muri și nu vei trăi”. 2 Iar Iezechia s’a întors cu fața la perete și I s’a rugat Domnului, zicând: 3 „Adu-Ți aminte, Doamne, cum am umblat eu în fața Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – și cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Și a plâns Iezechia cu plângere mare. 4 Și a fost cuvântul Domnului că- tre Isaia, zicând: 5 „Du-te și spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ți-am auzit-o, lacrimile ți le-am văzut, și iată că-i voi adăuga du- ratei tale cincisprezece ani. 6 Iar pe tine te voi izbăvi din mâ- na regelui Asirienilor și de dragul acestei cetăți te voi ocroti. Facerea 13 12 Avram s’a așezat în ținutul Ca- naan, iar Lot s’a așezat în cetățile din câmpie; și și-a întins corturile până la Sodoma. 13 Dar oamenii Sodomei erau răi și mari păcătoși împotriva lui Dum- nezeu. 14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce Lot se despărțise de el: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre miazănoapte și spre miazăzi și spre răsărit și spre apus, 15 că tot pământul pe care-l vezi ți-l voi da, ție și seminției tale, pentru vecie. 16 Pe urmașii tăi îi voi face mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra și pe urmașii tăi. 17 Scoală-te; cutreieră pământul acesta’n lung și’n lat, că ție ți-l voi da!” 18 Și strămutându-și Avram cortu- rile, a venit și s’a așezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron ; și I-a zidit acolo un jertfelnic Dom- nului. 2 Proverbele lui Solomon 14 27 Porunca Domnului e izvor de viață, și pe cel ce o are îl va face să se ferească de lațul morții. 28 Slava unui rege e o națiune numeroasă, iar împuținarea po- porului înseamnă prăbușirea celui puternic. 29 Omul cel mult-răbdător e mult și în lucrarea minții, dar omul nerăbdător e lipsit de minte. 30 Omul blând e doctor al inimii, dar inima zglobie e un vierme al oaselor. 3 31 Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut, dar cel care-l miluiește pe sărac, acela Îl cinstește. 32 Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate, dar cel ce-și Stejarul Mamvri, situat cam la 3 km nord de Hebron, va deveni un sim- bol important nu numai pentru istoria Evreilor, ci și pentru spiritualitatea creș- tină, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18. 2 Literal: „car” (insecta care roade lemnul pe dinlăuntru). 3 pune încrederea în credința lui, acela e drept. 4 33 În inima cea bună a omului se află înțelepciunea, dar în inima celor lipsiți de minte totul e totu- na. 34 Dreptatea înalță neamul, dar păcatele împuținează semințiile. 35 Un slujitor grijuliu îi este bi- neplăcut regelui și prin buna lui purtare îndepărtează necinstea. Proverbele lui Solomon 15 1 Mânia îi ucide chiar și pe în- țelepți; un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde. 5 2 Limba înțelepților știe ce e bun, dar gura nemintoșilor strigă ce e rău. 3 Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind și pe cei răi, și pe cei buni. 4 Vindecarea limbii e pom de viață, iar cel ce o păstrează se va umple de duh. 5 Cel fără minte își bate joc de învățătura tatălui său, dar cel ce-i păzește porunca e mai înțelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredincioșii vor fi „Credința” (aici): orice formă de adorare a lui Dumnezeu. 4 Stih propriu Septuagintei.5 smulși din pământ cu rădăcini cu tot. 6 În casele drepților e tărie multă, dar roadele necredincioșilor vor pieri. 7 Buzele înțelepților sunt legate prin chibzuință, dar inimile neîn- țelepților nu sunt bine păzite. 8 Jertfele necredincioșilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite. 9 Căile necredincioșilor sunt urâ- ciune înaintea Domnului, dar El îi iubește pe cei ce umblă după dreptate. 10 Învățătura omului simplu o cu- nosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în rușine. 11 Iadul și pierzania Îi sunt învede- rate Domnului; cum dar să nu-I fie și inimile oamenilor? 12 Cel neînvățat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă și nici nu se va aduna laolaltă cu înțelepții. 13 Când inima e veselă, fața în- florește, dar când e strânsă, se posomorăște.6 Cel ce cultivă gândurile păcătoase își face privirile din afară întunecate și posomorâte. Limba lui e mută pentru laudele dumnezeiești și nu vine în în- tâmpinarea nimănui spre fericirea lui. Dar cel ce cultivă răsadurile bune și ne- muritoare ale inimii are fața bucuroasă 6 14 Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvățați se de- prinde cu răul.7 Tâlcuire „În tot locul sunt ochii Domnului: ei văd pe cei răi și pe cei buni” (Pilde 15, 3). O, de și-ar aminti pururea de asta făptura înțe- legătoare! Atunci nu numai că nu ar îndrăzni să-și facă de cap pe față și să se dedea netreb- niciilor trupești, ci nici lăuntric, în gândurile minții sale și în mișcări- le inimii sale n-ar îngădui nici un lucru neplăcut lui Dumnezeu. Ar sta atunci cum stă un ostaș aflat pe front înaintea împăratului, cu toată luarea-aminte și asprimea față de sine însuși, pentru a nu se arăta necunoscător al regulamen- tului și a nu avea de suferit mânia și pedeapsa împărătească. Pentru noi, regulamentul sunt poruncile lui Dumnezeu, care arată și felul de gânduri care se cuvine, și felul și luminoasă. Limba lui e cântătoare la rugăciune și devine întru totul preadulce la cuvânt (Nichita Stithatul). Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 7 de simțăminte și stări sufletești pe care trebuie să le avem; întru toate acestea trebuie să ne arătăm în bună regulă.8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 8