Marți, 14 Iulie, 2026 Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust și Iraclie Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul 1 Corinteni 6 20 căci cu preț ați fost cumpărați ! Slăviți-L dar pe Dumnezeu în tru- pul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu! 1 1 Corinteni 7 1 Cât despre cele ce mi-ați scris, bine este pentru om să nu se atin- gă de femeie. 2 Dar, din pricina desfrânării , fie- care să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 2 3 Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează ; de asem enea și femeia, bărbatului. 3 4 Femeia nu este stăpână pe tru- pul său, ci bărbatul; tot așa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. 5 Să nu vă lipsiți unul de altul decât prin bună înțelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu = Cu prețul sângelui lui Hristos.1 Din cauza tentației spre desfrânare, care poate fi generată de abstinență. 2 = Iubirea și devoțiunea conjugală.3 postul și cu rugăciunea; și apoi să fiți din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputința voastră de a vă stăpâni. 6 Și aceasta o spun ca pogoră- mânt , nu ca poruncă.4 7 Fiindcă vrerea mea este ca toți oamenii să fie ca mine. Dar fiecare își are de la Dumnezeu darul lui: unul așa, iar altul într’alt fel. 8 Celor necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă. 10 Iar celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat 11 – dar dacă se va despărți, să ră- mână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; și nici bărbatul să nu-și lase femeia. Concesie; îngăduință față de con- diția umană. Pogorământul e practicat de ierarhia Bisericii Ortodoxe în cazuri excepționale, prin derogare de la litera canoanelor. 4 12 Iar celorlalți le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate are fe- meie necredincioasă și ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea. 5 6 Matei 14 1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Iisus. 7 2 Și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el”. 3 Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, soția lui Filip, fratele său; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s’o ai de soție”. 5 Și voind să-l ucidă, s’a temut de mulțime, că-l socoteau profet. 6 Dar prăznuind Irod ziua sa de naștere, fiica Irodiadei a jucat în8 Frate: membru al comunității creș- tine. 5 = Care nu e de aceeași credință cu soțul (în speță, necreștină). 6 Irod Antipa, guvernatorul Galile- ii, fiul lui Irod cel Mare. După ce-și alungase prima soție, s’a căsătorit cu cumnata sa Irodiada (care, de altfel, îi era și nepoată) în timp ce fratele lui încă trăia. 7 De la Iosif Flaviu știm că se numea Salomeea. 8 fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod. 7 Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. 8 Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”. 9 Și regele s’a întristat, dar din pricina jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. 10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță. 11 Și capul lui Ioan a fost adus pe tipsie și dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. 12 Și venind ucenicii lui, i-au luat trupul și l-au înmormântat și s’au dus să-I dea de știre lui Iisus. 13 Și auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulțimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăți.  9 10 Mergând de-a lungul țărmului, du- pă corabia ce se mișca în larg. 9 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 10 Tâlcuire A ajuns la urechile lui Irod vestea despre faptele Domnu- lui, iar el s-a gră- bit să tragă con- cluzia: „A înviat Ioan”. La câte lu- cruri nu s-ar fi putut gândi! Și totuși, el nu s-a gândit decât la Ioan. Dar ce i-a îndreptat gândurile spre Ioan? Conștiința. Ei nu îi poți ascunde faptele ne- legiuite, judecata ei n-o poți călca în picioare. Irod și-a luat singur dreptul de a tăia capul lui Ioan, iar ceilalți nu i-au tăgăduit acest drept; conștiința însă și-a spus cuvântul, iar vocea ei n-a putut fi înăbușită cu nimic. Iată că Irod îl vede peste tot pe Ioan. Câte asemenea povestiri nu cunoaștem, în care conștiința îl urmărește pe păcătos, înfățișându-i păcatul și cele asupra cărora a păcătuit, așa încât le vede aievea! Asta înseam- nă că este în noi un glas pe care trebuie să-l recunoaștem ca nefi- ind al nostru. Dar al cui? Al lui Dumnezeu. De unde a luat naștere firea noastră, de la Acela ia naștere și glasul. Dacă acest glas e al lui Dumnezeu, trebuie să îl ascultăm, căci nu este îngăduit făpturii să se împotrivească Făcătorului. Glasul acesta spune că Dumnezeu este, că depindem de El cu desăvârșire și, ca atare, este de neîngăduit să nu nutrim în noi o frică evlavioasă fa- ță de Dumnezeu; pe care având-o, datori suntem să plinim voia Lui, pe care ne-o arată și conștiința. Toate acestea alcătuiesc cuvântul lui Dumnezeu, cel înscris în fi- rea noastră; și vedem că oameni din toate vremurile și din toate țările ascultă acest cuvânt și iau aminte la el. Pretutindeni se crede în Dumnezeu, pretutindeni se ia aminte la glasul conștiinței și es- te așteptată viața viitoare. Numai acum a devenit cumva la modă să nu recunoști aceste adevăruri. Așa fac materialiștii, care va să zică, materialiștii propovăduiesc o învățătură potrivnică firii .11 12 Joc de cuvinte: cuvântul estestvennik („materialist”, în limbajul vremii) este derivat de la cuvântul estestvo – „fire (natură)”, avându-se în vedere, proba- bil, argumentele extrase din domeniul științelor naturale de care se serveau materialiștii – n. tr. 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 12