Joi, 23 Iulie, 2026 Aducerea moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca Sf. Mc. Apolinarie, Vitalie și Valeria 1 Corinteni 10 28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncați, din pricina celui ce v’a spus și pe temei de conștiință – 29 dar conștiința, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conștiință ?1 30 Dacă eu sunt părtaș întru a da mulțumire , de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulțumesc? 2 31 Așa că: ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le fa- ceți. 32 Nu le fiți poticnire nici Iudei- lor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, Nu din supunere față de conștiința (falsă) a celuilalt, ci din respect față de ea. 1 = Sunt parte a celor ce-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce El ne-a oferit în dar – ca rezultat al harului. În cazul de față, grecescul háris înseamnă exprimarea recunoștinței cuiva față de cineva pentru ceva. 2 33 așa cum și eu tuturor le plac în- tru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, pentru ca ei să se mântuiască. 1 Corinteni 11 1 Fiți următori ai mei, așa cum și eu sunt al lui Hristos .3 2 Fraților, vă laud că’ntru toate vă aduceți aminte de mine și păstrați predaniile așa cum vi le-am predat eu .4 3 Vreau însă ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu .5 Ca idee și conținut, acest verset este concluzia capitolului precedent – pe care, de fapt, îl încheie. 3 Altfel formulat: păstrați tradițiile așa cum vi le-am transmis eu. Tradiție (predanie): transmiterea mai întâi orală și apoi scrisă a învățăturilor doctrinare, morale și liturgice, pe care Biserica le-a codificat apoi în canonul Noului Testa- ment. În completare, vezi textul, și mai explicit, de la 2 Tes 2, 15. 4 O ierarhie a autorității, nu a sfințe- niei. În următoarele opt versete, cuvân- tul „cap” e folosit în jocul dintre două 5 4 Orice bărbat care se roagă sau profetizează având capul acope- rit, își face capul de rușine; 6 5 iar orice femeie care se roagă sau profetizează cu capul neacoperit, își face capul de rușine – căci tot una este ca și cum ar fi rasă. 6 Că dacă o femeie nu se acoperă cu văl, atunci să se tundă! Dar dacă pentru o femeie e rușinos să se tundă ori să se radă, atunci să-și pună văl! 7 Bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, de vreme ce el este chip și slavă a lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului 8 – pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, Matei 16 24 Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 25 Fiindcă cel ce va vrea să-și scape viața, O va pierde; dar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, O va afla.7 înțelesuri: acela de parte anatomică a corpului și acela de conducător, șef, superior, întâistătător. Pentru „a profetiza” vezi nota de la Rm 12, 6. 6 Bogat în conținut, cuvântul grecesc psyhé însumează înțelesurile de: suflet, 7 26 Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, dar sufletul și-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăția Sa”.8 viață, persoană. Ca și în textul din 10, 39 (vezi nota), sensul cuvântului viață este aici dublu, ceea ce s’ar traduce astfel: Cel ce ține cu orice preț să-și salveze viața, acela își va pierde sufletul; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela își va salva (mântui) sufletul. În această lumină trebuie înțeles versetul următor, concluziv. (În literatura română, sintag- ma eminesciană „viața sufletului meu” nu este un pleonasm; Cartea Facerii (2, 7) îl definește pe omul creat de Dum- nezeu eis psyhèn zõosan, adică „întru suflet viu”, persoană unică și irepetabilă, dotată cu conștiință de sine). Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 Tâlcuire De la cei care vor să Îi urmeze, Dom- nul cere desăvâr- șită lepădare: „Să se lepede de sine”. Se poate spune și altfel: leapădă-ți interesele și caută nu- mai interesele Domnului. Aceasta o vei face dacă vei săvârși pururea cele plăcute Lui. „Dar cum pot reuși asta?” Caută cu luare aminte la ceea ce este înlăuntru și împre- jurul tău; și hotărând limpede ce este plăcut înaintea Domnului să faci în cutare sau cutare împre- jurare, din afară sau lăuntrică, fă precum ai hotărât fără să te cruți și fără să amesteci aici socotelile tale omenești, cu deplină lepădare de sine. Vei spune: „Dar asta e anevoie de făcut”. Nu, nu-i așa. Ni s-au dat porunci limpezi; aces- tea arată tot ce-I place Domnului să facem. Rămâne numai să le potrivești la împrejurarea în care te afli, iar asta nu e prea greu. E de ajuns să ai gândire sănătoasă. Dacă nu îți dai seama, întreabă-l pe părintele tău duhovnicesc sau pe un alt om care are evlavie, și fă așa cum ți s-a spus. Oricum, însă, este mai bine să îți ascuți judecata prin citirea cuvântului lui Dumnezeu și a scrierilor Sfinților Părinți, ca să ai totdeauna sfetnic împreună cu tine.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9