Astăzi, Miercuri, 28 Ianuarie, 2026 Sf. Cuv. Efrem Sirul, Isaac Sirul, Paladie și Iacob Sihastrul 1 Petru 4 1 Așadar, de vreme ce Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același gând: cel ce a suferit în trup a isprăvit cu păcatul, 2 pentru ca timpul pe care-l mai are de trăit în trup să nu-l mai trăiască’ntru poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3 Destul este că’n vremile trecute ați făcut voia păgânilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și’ntru nelegiui- te slujiri idolești. 4 De aceea ei se miră că voi nu mai alergați cu ei în aceeași revărsare a relelor purtări, și vă defaimă; 5 ei vor da seama în fața Celui ce este gata să judece viii și morții. 6 Că spre aceasta li s’a binevestit chiar și morților , pentru ca ei să fie judecați ca oameni după trup, dar după Dumnezeu să vieze cu duhul. 1 7 Sfârșitul a toate s’a apropiat; fiți așadar cumpăniți la minte și pri- Vezi 3, 19 și nota.1 vegheați în rugăciuni, 8 înainte de toate avându-vă’ntre voi iubire arzătoare, fiindcă ea, iu- birea, acoperă mulțime de păcate. 9 Fiți primitori de oaspeți unii către alții, fără să murmurați. 2 10 Fiecare după darul pe care l-a primit, slujiți-vă unii altora ca niște buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu: 11 Dacă cineva vorbește, cuvinte- le să-i fie ca ale lui Dumnezeu; dacă cineva slujește, slujba să-i fie ca din puterea pe care i-o dă Dumnezeu; pentru ca’ntru toate să fie Dumnezeu slăvit prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava și stă- pânirea în vecii vecilor. Amin! Marcu 12 28 Și unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la între- bări și văzând că bine le-a răspuns El, s’a apropiat de El și L-a între- bat: „Care poruncă este întâia din toate?” Literal: iubitori de străini; ospita- lieri. 2 29 Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dum- nezeul nostru este singurul Domn; 30 și: Să iubești pe Domnul Dum- nezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31 Iar a doua este aceasta: Să iu- bești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altă poruncă mai mare de- cât aceasta nu este”. 32 Și I-a zis cărturarul: „Bine, Învă- țătorule; adevărat ai spus că unul este Dumnezeu și nu este altul în afară de El. 33 Și să-L iubești pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jert- fele”. 34 Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: „Nu ești departe de împărăția lui Dumne- zeu!” Și nimeni nu mai îndrăznea să-I pună întrebări. 35 Și’n timp ce învăța în templu, Iisus dădea răspunsuri , zicând: „Cum de spun cărturarii că Hris- tos este fiul lui David? 3 Răspundea la întrebări din popor, indiferent dacă în mulțime se aflau sau nu și cărturari. 3 36 Însuși David a spus întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul către Dom- nul meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale. 37 Așadar însuși David Îl numește pe El Domn; atunci, de unde până unde este fiul lui?…”. Și multă mulțime Îl asculta cu bucurie.4 Tâlcuire Un cărturar L-a în- trebat pe Domnul: „Care poruncă es- te întâia dintre toate?”. Domnul a răspuns: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toa- tă puterea ta: aceasta este întâia poruncă. Cea de-a doua este ase- menea ei: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mai mare de- cât acestea nu este altă poruncă”. Și aceasta se potrivește pentru a întregi chipul omului celui tainic al inimii. Sfințirea Domnului este sufletul acestui om, iar iubirea este duhul lui, în vreme ce virtuțile ce- Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 4 lelalte sunt feluritele lui mădulare: una mână, alta picior, alta ochi, alta ureche, alta limbă. Aducerea-aminte de acest fapt este foarte trebuincioasă, căci se întâmplă uneori ca oamenii, soco- tind că faptele bune sunt culmea virtuților, socot că le sunt de ajuns acestea, la Domnul negândind și de dragoste uitând. Faptele bune nu sunt sfinte fără credință și fără dorința de a plăcea lui Dumnezeu, întocmai ca o casă nesfințită ori ca o odaie fără icoane; și neavând iubire, se aseamănă cu o clădi- re plină de statui neînsuflețite și care răspândește un miros stătut de mucegai. Să ia seama fiecare la aceasta; și apucându-se să zi- dească în sine omul cel nou, să se gândească la Domnul, Care este desăvârșit și fără nici o scădere.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5