Astăzi, Joi, 22 Ianuarie, 2026 Sf. Ap. Timotei; Sf. Cuv. Mc. Anastasie Persul Iacob 4 7 Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8 Apropiați-vă de Dumnezeu, și Se va apropia și El de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, și sfințiți-vă inima, voi, cei cu sufletu’n doi peri! 9 Pătrundeți-vă de durere. Întris- tați-vă și vă jeliți. Râsul să vi se întoarcă’n plâns, și bucuria voastră în întristare. 10 Smeriți-vă în fața Domnului, și El vă va înălța. 11 Nu vă vorbiți de rău unul pe altul , fraților! Cel care-l vorbește de rău pe un frate, sau îl judecă pe fratele său, acela vorbește de rău legea și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu ești împlinitor al legii, ci judecătorul ei. 1 12 Unul este Legiuitorul și Judecă- torul: Cel ce poate să mântuiască și să dea pierzării. Dar tu, cine ești În sensul: nu calomniați; nu debitați neadevăruri ofensatoare pe seama cuiva. 1 tu care-l judeci pe aproapele?… 13 Acum către voi, cei ce ziceți: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an și vom face negoț și vom câștiga…, 14 voi, cei ce nu știți ce se va întâmpla mâine! Căci ce este via- ța voastră?: Abur sunteți, care se arată o clipă și-apoi dispare. 15 În loc ca voi să ziceți: Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face aceasta și aceea… 16 Dar nu!, voi vă lăudați acum întru lăudăroșeniile voastre! Toată lauda de acest fel este rea. 17 Așadar, cel ce știe să facă binele și nu-l face, păcat își este sieși .2 Iacob 5 1 Acum către voi, bogaților! Plân- geți și tânguiți-vă de necazurile ce vor să vină asupra voastră! 2 Bogăția voastră a putrezit, și hai- nele voastre le-au mâncat moliile. Nu numai că se încarcă pe sine cu un păcat, dar devine el însuși o sursă de păcat pentru propria ființă. 2 3 Aurul vostru și argintul au rugi- nit, și rugina lor va fi mărturie’m- potriva voastră, și trupurile voastre ca focul le va mânca. Strâns-ați grămezi în zilele din urmă !3 4 Iată, plata pe care voi le-ați oprit-o lucrătorilor ce v’au se- cerat țarinile, strigă; și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Sabaot. 5 V’ați desfătat pe pământ și v’ați dezmierdat; îmbuibatu-v’ați ini- mile în ziua înjunghierii! 6 Osânditu-l-ați pe cel drept și l-ați omorât; el nu vă ține piept. 7 Așadar, fraților, înarmați-vă cu răbdare până la venirea Domnului. Iată, plugarul așteaptă prețioasa roadă a pământului, înarmat cu răbdare până ce primește ploaia timpurie și târzie. 8 Fiți și voi înarmați cu răbda- re; întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului s’a apropiat. 9 Nu gemeți, fraților, unii împo- triva altora , ca să nu fiți judecați; iată, Judecătorul stă’n fața ușilor! 4 = Zilele premergătoare sfârșitului; cu puțin înainte de venirea Domnului, care e aproape (vezi vv. 8-9). 3 În sensul: nu scoateți gemete de vic- timă nevinovată, persecutată de cineva (ceea ce presupune resentimente față de pretinsul agresor). 4 Marcu 11 27 Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?” 5 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!” 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oa- meni…”. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm…”. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aces- tea!…”.6 Și aici, puterea înseamnă nu numai capacitatea de a face minuni, ci și auto- ritatea extra-umană cu care este învestit cel care le face (fariseii Îl învinuiau pe Iisus că-i scoate pe demoni prin căpete- nia acestora). 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- 6 Tâlcuire Mântuitorul dovedeș- te că e trimis din cer prin mărturia lui Ioan Botezătorul; arhiereii, cărtura- rii și bătrânii tac, fiindcă nu aveau ce să răspundă împotri- vă, dar tot nu cred. Altă dată, a arătat același lucru prin faptele Sale; s-au gândit cum s-o întoarcă: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni”. Când această viclenie a fost răsturnată, au tăcut iarăși, dar nici atunci nu au crezut. Așa sunt întotdeauna necredincioșii: orice le-ai spune și oricât de puterni- ce dovezi le-ai aduce în sprijinul adevărului, nu pot răspunde ni- mic, dar tot nu cred. Ai zice că mintea lor e damblagită, dar cu privire la celelalte lucruri judecă sănătos. Numai când vine vorba de credință încep să se rătăcească în idei și în cuvinte. Se rătăcesc și atunci când schimbă adevărurile credinței date de Dumnezeu cu vederile lor. Îndoiala se preschim- bă la ei într-un reazem tare ca o stâncă. Ascultați-le toată teoria. Și un copil va pricepe că e o pânză de păianjen, însă ei nu văd asta. Neînțeleasă orbire! Încăpățâ- nia narea necredincioșilor mai poate fi lămurită și prin nedorința de a crede; însă de unde poate să vină asta? Și de ce ea capătă în această împrejurare asemenea putere, că face un om inteligent să se agațe cu bună știință de un mod de gândire ilogic? Aici e vorba de în- tuneric – și oare nu de la părintele întunericului vine el?7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7