Astăzi, Sâmbătă, 21 Februarie, 2026 Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustație, arhiepiscopul Antiohiei Romani 14 19 Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace și pe cele spre zidirea unuia de către altul. 20 Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre’mpiedi- care. 21 E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se’mpiedică, se poticnește sau slăbește. 22 Credința pe care o ai, s’o ai pentru tine însuți în fața lui Dum- nezeu. Fericit este cel ce nu se osândește pe sine în ceea ce alege .1 23 Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n’o face din credință. Și tot ce nu-i din credință e păcat. Romani 16 25 Iar Celui ce putere are să vă întărească după Evanghelia mea și = În ceea ce discerne; în opțiunea lui. 1 după propovăduirea lui Iisus Hris- tos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veșnice, 26 dar arătată acum și, prin Scrip- turile profeților, după porunca veșnicului Dumnezeu, cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinței – 27 Unuia Înțeleptului Dumnezeu fie-I slava prin Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin! Matei 6 1 Luați aminte ca milostenia voas- tră să nu o faceți în fața oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2 2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fă- țarnicii prin sinagogi și pe ulițe,3 În traducere literală: dreptatea voas- tră (adică practicarea faptelor bune, prin care omul devine drept înaintea lui Dumnezeu). 2 Ipocriți, oameni care afișează o pie- tate falsă, fără acoperire lăuntrică; în mod curent, termenul se referă la cei din secta fariseilor. 3 ca să fie slăviți de oameni; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la ară- tare. 5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii, că lor le place să-și facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi și prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. 6 Tu însă, când te rogi, intră în că- mara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru as- cuns, îți va răsplăti la arătare. 7 Iar când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultați. 8 Deci nu vă asemănați lor, că Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte de a cere voi de la El. 9 Așadar, voi așa să vă rugați: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfin- țească-se numele Tău; 10 vină împărăția Ta; facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. 11 Pâinea noastră cea de toate zile- le dă-ne-o nouă astăzi;4 12 și ne iartă nouă greșalele noas- tre precum și noi iertăm greșiților noștri; 5 13 și nu ne duce pe noi în ispită , ci ne izbăvește de Cel-Rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin. 6 7 Hrana noastră zilnică I-o datorăm în primul rând lui Dumnezeu, și de la El se cade s’o cerem. „Cea spre ființă”, expresie folosită în unele versiuni, nu traduce exact cuvântul original, dar nici nu constituie o erezie; Sfinții Părinți i-au imprimat și o dimensiune duhov- nicească, euharistică. 4 Limba impune o diferențiere se- mantică a acestui plural. Spre deosebire de greșeli, care sunt simple erori sau abateri de la normă, greșalele înseam- nă încălcarea datoriilor morale pe care oamenii le contractează nu numai față de Dumnezeu, ci și de semenii lor, atât prin răul pe care-l fac, cât și prin binele pe care nu-l fac. 5 În înțelesul de „nu ne lăsa să cădem în ispită” sau „ferește-ne de prilejul ispitei”. De altfel, ispita nu e o cădere propriu-zisă, ci o încercare sau un exa- men prin care cineva poate să cadă; o probă de foc. 6 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 7Tâlcuire „Cei ce sunt ai lui Hristos și-au răs- tignit trupul îm- preună cu pa- timile și pofte- le.” Acum, această rânduială s-a în- tors pe dos: oamenii își răstignesc trupul, dar nu îm- preună cu patimile și poftele, ci prin patimi și pofte. Cum își mai chinuiesc ei trupul, în ziua de azi, prin îmbuibare, beție, fapte de desfrânare, danțuri și petreceri! Nici stăpânul cel mai lipsit de omenie nu-și chinuiește astfel vita leneșă. Dacă ar fi să dăm trupului nostru libertate și minte, primele sale cuvinte ar fi îndreptate îm- potriva stăpânului său, sufletul, pentru faptul că acesta se amestecă în chip nelegiuit în treburile lui, umplându-l de patimi care-i sunt străine și, împlinindu-și-le în el, îl chinuiește. De fapt, trebuințele trupului nostru sunt simple și ne- pătimașe. Priviți la dobitoace: nu se îmbuibă, nu dorm peste măsură și, împlinindu-și trebuințele tru- pești la vremea lor, rămân după aceea liniștite un an întreg. Doar sufletul, uitându-și năzuințele mai bune, și-a scos din trebuințele simple ale trupului o mulțime de năzuințe împotriva firii sale, care au devenit, prin lipsa de măsură, nefirești și pentru trup. Totuși, pentru a tăia din suflet patimile trupești care s-au încuibat în el, trupul trebuie neapărat răstignit, însă în cu totul altfel: adică nedân- du-i libertate și cele de trebuință, ori împlinindu-i trebuințele într-o măsură neasemuit mai mică decât ar cere-o firea sa.8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 8