Astăzi, Joi, 26 Martie, 2026 Odovania praznicului Bunei Vestiri; Sobo- rul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima; Sfinții 26 de Mucenici din Goția/Dacia Isaia 42 5 Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și i-a dat așezare, Cel ce a întărit pământul și tot ce e pe el și poporului de pe el îi dă suflare și duh celor ce umblă pe el: 6 Eu, Domnul Dumnezeu, Eu Te-am chemat întru dreptate și de mână Te voi ține și Te voi întări; unui neam Te-am dat spre legământ și neamurilor spre lumi- nare ,1 7 ca să deschizi ochii orbilor, să-i „unui neam”: cuvântul gènos poate însemna „familie”, „trib”, „rasă”, „neam” (de același sânge, cu descendență co- mună); „spre luminare… neamurilor”: éthnos are înțelesuri asemănătoare, dar în limbajul biblic, folosit la plural, în- seamnă „neamuri” altele decât Evreii și, în general, „păgânii”. Așadar: prin legă- mântul dintre Dumnezeu și poporul ales (Fc 15, 18; 17, 2; 17, 4; Iș 2, 24; 19, 5 etc.), iconomia mântuirii lucrează înlăuntrul unui singur neam; dar prin Iisus Hris- tos, „Lumina lumii”, ea se deschide spre universalitate. 1 scoți din legături pe cei legați și din adâncul temniței pe cei ce stau în întuneric. 8 Eu sunt Domnul Dumnezeu: acesta-Mi este numele; slava Mea nu i-o voi trece altuia, nici laudele Mele chipurilor cioplite. 9 Iată, cele dintru’nceput au venit, precum și cele noi pe care Eu le vestesc; mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s’au arătat. 10 Cântați-I Domnului cântare no- uă, voi, cei ce sunteți stăpânia Lui ; din marginile pământului măriți-I numele, voi, cei ce coborâți la mare și navigați pe ea, voi, insule, și cei ce locuiți în ele. 2 11 Veselește-te, pustie, și satele din tine, colibele și cei ce locuiesc în Chedar ; veseli-se-vor cei ce3 „stăpânia” Lui: proprietatea Lui; ti- tlu de noblețe pentru oameni. 2 Chedar (Kedar): al doilea fiu al lui Ismael (Fc 25, 13); ținuturile deșerturilor arabe unde locuiau, ca triburi nomade, descendenții săi, chedariții. 3 locuiesc în stâncă și din coama munților vor striga. 12 Ei Îi vor da slavă lui Dumnezeu, laudele Lui în insule le vor vesti. 13 Domnul Dumnezeul puterilor va ieși și războiul îl va sfărâma; râvna o va stârni și cu tărie va striga’mpotriva vrăjmașilor Săi. 14 Dintotdeauna am tăcut; oare și de-acum înainte voi tăcea și voi răbda? Am îndurat ca o femeie ce naște; acum dintr’o dată voi smulge și voi usca. 4 15 Munți și dealuri voi pustii, iarba lor o voi usca; râurile le voi face insule și bălțile le voi seca. 16 Și voi aduce orbii pe o cale pe care n’o știau și-i voi face să umble pe cărări pe care nu le-au cu- noscut; întunericul lor îl voi face lumină și pe cele colțuroase le voi face netede. Acestea-s lucrurile pe care le voi face și pe ei nu-i voi părăsi. Facerea 18 20 Și a zis Domnul: „Mare-i striga- rea’mpotriva Sodomei și Gomorei, și mari fără margini sunt păcatele lor. 21 Așadar, Mă voi pogorî și voi „Dintotdeauna” nu se află în toate manuscrisele grecești. 4 vedea dacă faptele lor se potri- vesc cu strigarea care’mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să știu” .5 22 Oamenii au plecat de acolo și mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Dom- nului. 6 23 Și apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? și-i va fi oare celui drept ca și cum ar fi păcătos? 24 Presupunând că’n cetatea aceea sunt cincizeci de drepți, îi vei face să piară? Oare nu vei cruța tot lo- cul acela de dragul celor cincizeci de drepți ce se află’n cetate? 25 Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos și să-i fie celui drept ca și cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?” 26 Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepți în sânul cetății, de dragul lor voi cruța tot locul”. 27 Și răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Dom- Dumnezeu pedepsește numai după dreptate și în cunoștință de cauză, și niciodată din ignoranță sau capriciu. 5 În context: Din cei trei „Oameni”, numai doi au plecat spre Sodoma, „în- gerii” de care va fi vorba în 19, 1-22. 6 nul meu, eu, care sunt pulbere și cenușă! 28 Să presupunem că din cei cin- cizeci de drepți lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?” El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci și cinci, nu o voi pierde”. 29 Și din nou I-a grăit [Avraam] și I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?” Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde”. 30 Și a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar trei- zeci?” Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde”. 31 Și a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde”. 32 Și [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?” Iar [Dom- nul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde”. 33 Și dacă Domnul Și-a isprăvit vorba cu Avraam, S’a dus; iar Avraam s’a întors la locul său. Proverbele lui Solomon 16 16 Cuiburile înțelepciunii sunt mai alese decât aurul și cuiburile cu- noașterii sunt mai alese decât ar- gintul. 17 Cărările vieții abat de la rău, iar căile dreptății sunt lungime de viață. 18 Cel ce primește învățătură va fi plin de bunătăți, iar cel ce păzește mustrările se va înțelepți. 19 Cel care-și ține căile își păzeș- te sufletul, iar cel care-și iubește viața își oprește gura. 20 Mândria merge înaintea nimi- cirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău. 21 Mai bun este cel blând cu sme- renie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru. 22 Istețul în tot ce face își află bunătăți, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit. 23 Unii îi numesc răi pe cei înțe- lepți și pe cei pricepuți, dar cei cu vorbe dulci își vor auzi mai multe. 24 Cugetarea e un izvor de viață pentru cei ce o au, dar învățătura nebunilor este rea. 25 Inima înțeleptului cunoaște ce- ea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaștere. 26 Fagure de miere sunt cuvintele bune și vindecare sufletului e dul- ceața lor. 27 Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. 28 Omul care muncește, pentru el muncește și-și alungă propria sa prăbușire, dar omul sucit își poartă pieirea în propria sa gură. 7 29 Omul fără minte își sapă luiși răul și foc își adună pe buze. 30 Omul sucit răspândește răul și făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte. 31 Omul nelegiuit își înșală prie- tenii și-i îndrumă pe căi care nu sunt bune. 32 Cel ce se uită țintă plănuiește blestemății și dacă-și mușcă bu- zele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutății. 33 Bătrânețea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptății. 34 Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic, iar cel care-și stăpânește firea e mai bun decât cel ce stăpânește o cetate. 8 „Sucit” (skoliòs) e omul cu sufletul întortocheat, pe care niciodată nu știi cum să-l iei sau de unde să-l apuci; omul nestatornic, pe care nu poți pune temei. 7 Codicii Alexandrinus și Sinaiticus intercalează aici: „iar omul înțelept (e mai bun) decât o moșie întinsă”; zicerea însă se află la 24, 5. 8 35 Celor nedrepți le vin toate din lăuntrul lor, dar toate cele drepte vin de la Domnul. Proverbele lui Solomon 17 1 Mai bun e un dumicat cu plăce- re și’n pace decât o casă doldora de bunătăți și jertfe nedrepte, cu vrajbă. 2 Servul grijuliu își stăpânește stă- pânii nemintoși și el le împarte fraților părțile. 3 Așa cum aurul și argintul se lă- muresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul. 4 Omul rău ascultă de limba ne- legiuiților, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. 5 Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va ră- mâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. 6 Copiii copiilor sunt cununa bă- trânilor, iar părinții lor sunt lauda copiilor. Cel credincios are’ntrea- ga lume plină de bănet, dar ne- credinciosul, nici un bănuț. 7 Cel fără minte nu-și apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase. 8 Învățătura e bună răsplată celor ce se țin de ea: oriîncotro se în- toarce, ea e pe drumul cel bun. 9 Cel ce ascunde strâmbătatea um- blă după prietenie, dar cel ce-i urăște ascunzișul desparte prieteni și casnici. 10 Amenințarea sfărâmă inima în- țeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte. 11 Omul rău scornește certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne’ndurător.9 12 Purtarea de grijă îi revine omu- lui grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele. 13 Din casa celui ce plătește cu rău pentru bine răul nu se va muta. 14 O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta și vrajba aduc după ele sărăcia. 15 Cel ce hotărăște că ce-i drept e strâmb și că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este și urâciune în fața lui Dumnezeu. 16 De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înțelepciune!10 Îngerii trimiși de Dumnezeu au uneori misiunea de a-i pedepsi pe oa- meni pentru păcatele lor, cum e cazul celor ce au mers în Sodoma și Gomora (vezi Fc 19, 1-25). 9 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 10 Tâlcuire „Înaintea căderii mer- ge cugetarea la re- le” (Pilde 16, 18). Asta înseamnă că dacă nu vei îngă- dui gândurile rele, n-ai a te teme de cădere. Și, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gândurile. Oamenii le îngăduie să flecărească cum și cât vor și nici nu se gândesc să le astâmpere, ori să le îndrepte spre îndeletniciri raționale. Și în această învălmășeală lăuntrică se furișează vrăjmașul, strecoară în inimă răul, o amăgește și o pleacă spre acest rău. Și omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul. Nu îi rămâne decât fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte. Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu face alegerea aceasta din urmă, ci toți urmează răului de parcă ar fi duși legați.11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 11