Sâmbătă, 13 Iunie, 2026 Sf. Mc. Achilina; Sf. Ier. Trifilie, episco- pul Lefcosiei din Cipru (Dezlegare la pește) Romani 3 19 Noi știm însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, așa ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată în fața lui Dumnezeu .1 20 Pentru că din faptele legii ni- meni nu se va îndreptăți în fața Lui, de vreme ce prin lege vine cunoștința păcatului. 2 21 Acum însă dreptatea lui Dum- nezeu s’a arătat în afara legii, de lege și de profeți fiind mărturisită, 22 dar dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos, pentru toți cei ce cred – fiindcă nu există deosebire, Este vorba, desigur, despre legea Vechiului Testament, care a fost dată de Dumnezeu nu spre a șterge păcatele omului, ci spre a-l face pe om conștient de starea lui de păcătoșenie. Eliberarea omului de păcat a venit numai prin Iisus Hristos. 1 Faptele legii: expresie biblică, deseori întâlnită în epistolele pauline, prin care se înțeleg atât prescripțiile Vechiului Testament cât și punerea lor în practică (aceasta din urmă neputând fi niciodată totală sau desăvârșită). 2 23 de vreme ce toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu –,3 24 cei ce în dar se îndreptățesc cu harul Său prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus, 4 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curățire prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate drep- tatea – prin aceea că a trecut cu vederea păcatele făcute înainte 5 6 = Slava lui Dumnezeu ca prezență intimă în ființa omului virtuos. 3 Calitatea de drept (îndreptățit la mântuire) nu este un rezultat al merite- lor omului, ci un dar al harului divin, un efect al iubirii lui Dumnezeu manifestate prin jertfa răscumpărătoare a lui Iisus Hristos. 4 La obârșie, cuvântul ilastérion de- semna masa așezată deasupra chivotului legii, în sfânta-sfintelor, pe care marele preot aducea jertfa anuală de purificare a poporului, prin stropirea cu sânge (vezi Lv 16). Așadar, textul de față trebuie citit și înțeles: Iisus Hristos este mijlocul prin care Dumnezeu a instrumentat cu- rățirea de păcate a celor ce cred în jertfa sângelui Său. 5 Înainte de jertfa lui Iisus Hristos, Dumnezeu le-a acordat oamenilor o lungă perioadă de îngăduință, în timpul 6 26 întru îngăduința lui Dumnezeu – ca să-Și arate dreptatea în vre- mea de acum, spre a fi El drept și îndreptățindu-l pe cel din credin- ța în Iisus. Matei 7 1 Nu judecați, ca să nu fiți jude- cați ;7 2 căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați; și cu măsura cu care măsurați, cu aceea vi se va măsura. 3 Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 4 Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ți scot paiul din ochi!, și iată că’n ochiul tău este bârna? 5 Fățarnicule, scoate mai întâi bâr- na din ochiul tău și numai atunci căreia El le-a ignorat păcatele, nu le-a iertat și nici nu le-a pedepsit, ci numai S’a făcut că nu le vede, tocmai pentru ca oamenii să-și dea seama că dreptatea e întotdeauna de partea lui Dumnezeu; iertarea a venit prin Iisus Hristos. Nu-i judecați pe semeni, ca să nu fiți judecați de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze excesiv faptele altora și să le condamne cu ușurință, absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e posibilă fără a cunoaște toate datele problemei; Dumnezeu este singurul judecător real, El fiind singurul care cunoaște și datele lăuntrice ale ființei omenești. 7 vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6 Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcân- du-se, să vă sfâșie. 8 7 Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide; 8 că oricine cere, primește; cel ce caută, află; și celui ce bate i se va deschide. Este vorba de cărnurile sfințite după ritualul ebraic spre a fi aduse ca jertfă pe altar. Ideea întregului verset este aceea că adevărurile sfinte, dacă sunt lăsate pe seama celor ce nu pot să le înțeleagă, riscă să fie profanate și să se întoarcă împotriva celor ce nu le-au administrat cum trebuie. 8 Tâlcuire „Nu judecați, ca să nu fiți judecați.” Ce mai necaz – jude- cățile și osândiri- le! Toți știu că a judeca este un pă- cat și totuși nimic nu este mai obișnuit în discuțiile noastre decât a osândi. Unii zic: „Să mă ierte Dumnezeu că osândesc”, dar osândirea tot o duc până la capăt. Alții se în- dreptățesc prin aceea că un om inteligent trebuie să aibă o atitu- dine față de cele ce se întâmplă și se străduiesc să pară că jude- că imparțial; dar până și cel mai simplu om nu poate să nu simtă în vorbele lor o bucurie trufașă și răutăcioasă. Osânda pe care Dom- nul o rostește asupra acestui păcat rămâne, cu toate astea, aspră și neînduplecată. Cel care osândește pe alții nu are îndreptățire. Dar ce e de făcut? Cum se poate scăpa de această pacoste? Iată care e mijlocul cel mai bun de a scăpa de păcatul osândirii: a te socoti pe tine însuți osândit. Cel care se simte astfel nu are timp să judece pe alții, ci singurele sale vorbe vor fi: „Doamne, miluiește! Doamne, iartă păcatele mele!”.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri9 din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.