Astăzi, Duminică, 15 Februarie, 2026 Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne) 1 Corinteni 8 8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisoseș- te, nici dacă nu vom mânca ne lipsește. 9 Aveți grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devi- nă’mpiedicare pentru cei slabi. 10 Că dacă cineva te va vedea șe- zând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoștința, oare conștiința lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Prin cunoștința ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12 Și astfel, păcătuind voi împotri- va fraților și lovindu-le conștiința lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13 De aceea, dacă mâncarea-i devi- ne fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu. 1 Corinteni 9 1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei mele. Matei 25 31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniți, binecu- vântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M’ați primit; 36 gol, și M’ați îmbrăcat; bolnav, și M’ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine». 37 Atunci Îi vor răspunde drep- ții, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Ti- ne?» 40 Și răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât ați făcut unuia dintr’acești foarte mici frați ai Mei , Mie Mi-ați făcut».1 41 Atunci va zice și celor din stânga: «Duceți-vă de la Mine, blestema- ților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui .2 42 Că am flămânzit și nu Mi-ați dat să mănânc; am însetat și nu = Umili, neînsemnați, neluați în seamă; suferinzii cu care Hristos Se identifică. Criteriul Judecății îl consti- tuie faptele iubirii de aproapele (dar și credința mărturisită, cf. 10, 32). 1 Compară cu v. 34: „focul cel veșnic” nu a fost creat la „întemeierea lumii”! 2 Mi-ați dat să beau; 43 străin am fost și nu M’ați primit; gol, și nu M’ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M’ați cercetat». 44 Atunci vor răspunde și ei, zi- când: «Doamne, când Te-am vă- zut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?» 45 Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu ați făcut unuia dintr’acești foarte mici, nici Mie nu Mi-ați făcut». 46 Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșni- că”.3 Tâlcuire Înfricoșata judecată! Judecătorul vine pe nori, înconjurat de mulțime ne- numărată de ce- rești și netrupești puteri. Trâmbițe- le dau glas în toate colțurile pământului și scoală pe cei morți. Cei înviați se îndreaptă cete-cete spre locul hotărât, spre scaunul Judecătorului, simțind de- Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 ja, dinainte, care va fi hotărârea ce le va răsuna în urechi: căci faptele fiecăruia apar scrise pe fruntea ființei lor și însuși felul cum vor arăta va fi pe potriva faptelor și obiceiurilor lor. Despărțirea celor de-a stânga de cei de-a dreapta se va face de la sine. În cele din urmă, totul este hotărât. O tăcere adâncă se înstăpânește, încă o cli- pă și se aude hotărârea din urmă a Judecătorului – unora: „veniți”, celorlalți: „mergeți de la Mine”. „Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi! Fie mila Ta, Doamne, asupra noastră!” – în- să atunci va fi, deja, prea târziu pentru a mai striga astfel. Acum trebuie să ne îngrijim a șterge din ființa noastră semnele de rea vie- țuire care sunt scrise în ea. Atunci, vom fi gata să vărsăm râuri de lacrimi pentru a ne spăla; dar asta nu va mai sluji la nimic. Să plân- gem acum, dacă nu cu râuri de lacrimi, măcar cu pârâiașe; dacă nu cu pârâiașe, măcar cu picături de ploaie; dacă nici măcar acestea nu se vor afla, să ne zdrobim cu inima și, mărturisindu-ne Dom- nului păcatele, să Îl rugăm să ni le ierte, făgăduind să nu-L mai întristăm prin călcarea poruncilor Lui, și să plinim cu râvnă, după aceea, această făgăduință!4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi 4 din an.