Astăzi, Luni, 23 Februarie, 2026 Sf. Sfințit Mc. Policarp, episcopul Smirnei Sf. Gorgonia (Începutul Postului Sfintelor Paști. Zi aliturgică. Canonul Mare) Isaia 1 1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda și Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia, care au domnit în Iudeea. 1 2 Ascultă, cerule, și ia aminte, pământule , că Domnul grăiește: Născut-am fii și i-am crescut, dar ei s’au lepădat de Mine. 2 3 Boul își cunoaște stăpânul, și asi- nul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe.3 4 Vai ție, neam păcătos, popor în- Sf. Ioan Hrisostom: Nu e vorba de o vedenie (viziune) propriu-zisă, dar e nu- mită astfel pentru că, în anumite cazuri, Dumnezeu înzestrează auzul profeților cu o putere întru nimic inferioară văzu- lui; ei aud în imagini, ca și cum ar vedea. 1 Invocație inspirată din începutul Cântării lui Moise (Dt 32, 1). 2 Legea lui Dumnezeu nu e peste pu- terile omului; ceea ce El cere de la om nu depășește măsura aplicată animalelor, chiar pe a celor mai proaste; dacă ele ascultă de instinct, cum oare n’ar asculta omul de rațiune? (Sf. Ioan Hrisostom). 3 cărcat de păcate, soi rău, fii nele- giuiți!; L-ați părăsit pe Domnul și L-ați mâniat pe Sfântul lui Israel, întorcându-I spatele .4 5 Unde să mai fiți loviți, voi, cei ce stăruiți în fărădelege? Tot capul vă e bușit, inima toată-i năpădită de întristare.5 6 De la picioare pân’ la cap, nimic în ele nu e neatins: răni, vânătăi, bube deschise; nici oblojeli, nici feși, nici untdelemn, nimic care să le vindece. 7 Pământul vostru e pustiu, cetă- țile vă sunt arse de foc, țara vă e mâncată de străini chiar în fața ochilor voștri; pustiită este, răvă- șită de neamuri străine. 8 Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într’o vie, ca un pătul într’o livadă, ca o cetate împresurată. 9 Și dacă Domnul Atotțiitorul nu ne-ar fi lăsat urmași, am fi ajuns „întorcându-I spatele”: cf. Codex Sinaiticus. 4 Teodoret de Cir: „capii” sunt regii, „inimile” sunt învățătorii lui Israel. 5 ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora. 10 Ascultați cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!; luați aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei! 11 Ce preț au pentru Mine mul- țimea jertfelor voastre? – zice Domnul –; M’am săturat de arde- rile-de-tot cu berbeci și nu vreau grăsime de miei și sânge de tauri și de țapi, 12 și nici ca voi să vă înfățișați cu ele înainte-Mi; căci cine oare le-a ce- rut din mâinile voastre? De-acum încolo să nu-Mi mai călcați prin curte!6 13 Chiar dacă veți aduce făinuță de grâu, e’n zadar; tămâia Îmi este urâciune. 14 Nu pot să sufăr lunile voas- tre cele noi, nici sâmbetele, nici ziua cea mare; sufletul Meu urăște postul și zilele-de-odihnă și lunile voastre cele noi și serbările voas- tre. M’am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi! Sf. Ioan Hrisostom: Jertfele fusese- ră într’adevăr instituite de Dumnezeu (vezi Leviticul, Deuteronomul), dar nu de dragul lor, și nici pentru Sine, ci ca puncte de reper pentru educarea reli- gioasă a omului. Când însă omul face din ele obiectul exclusiv al preocupărilor sale, căzând în formalism, jertfele nu-și mai au rostul (vezi și Ps 50, 17). 6 15 Când vă veți întinde mâinile spre Mine, Eu Îmi voi întoarce ochii de la voi; și chiar dacă vă veți înmulți rugăciunile, nu vă voi asculta, căci mâinile voastre sunt pline de sânge. 16 Spălați-vă, curățiți-vă, ștergeți de dinaintea ochilor Mei răutățile din sufletele voastre, lăsați-vă de răutăți! 17 Învățați-vă să faceți binele, cău- tați dreptatea, scăpați-l pe cel nă- păstuit, dați-i dreptate orfanului, apărați dreptatea văduvei; 18 și veniți să judecăm împreună – zice Domnul; și chiar dacă păca- tele voastre vor fi roșii ca focul, Eu ca zăpada le voi albi; iar de vor fi roșii ca purpura, ca lâna albă le voi face; 19 și de veți vrea și-Mi veți da ascultare, bunătățile pământului veți mânca. 20 Dar de nu veți vrea și nu-Mi veți da ascultare, de sabie veți fi mâncați; căci gura Domnului a grăit acestea.Facerea 1 1 Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul . 7 8 9 2 Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit ; și întuneric era dea-10 În interiorul dimensiunii nemărgini- te și atemporale a lui Dumnezeu, atunci când El, prin propria Sa voință și putere, a hotărât ca lumea să aibă un început. „Întru’nceput” (en arhé) sugerează că Dumnezeu transcende începutul, că El este anterior oricărei mișcări. Arhé însă înseamnă nu numai început, ci și princi- piu (tradus în Vulgata prin principium), adică concepție, regulă, normă, punct de vedere. Textul preconizează ideea Înțelepciunii creatoare (Pr 8, 22-31), a Logosului (Cuvântului) creator (In 1, 1-3). 7 Grecescul poiéo = „a face”, îl traduce pe ebraicul bara’, un verb care în VT este întotdeauna folosit pentru a exprima acțiunea creatoare a lui Dumnezeu. Vul- gata (și unele versiuni moderne) îl traduc prin „a crea”, echivalentul românesc al lui „a face”. Verbul e mult mai explicit în 2 Mac 7, 28: Dumnezeu a făcut totul din nimic (ceea ce exclude prezumția unei materii preexistente). Românescul „a face” înseamnă nu numai a crea (din nimic), ci și a crea în mod organizat, potrivit unui plan, în etape prestabilite și cu o finalitate clară. 8 Prin „cerul și pământul” (ebraism) se înțelege rezultatul creației, cosmosul ordonat, „existența întregului univers” (Sf. Vasile cel Mare). Alți Sfinți Părinți înțeleg lumea îngerească și cea materială. 9 Nedeslușit: invizibil sau de-abia vi- zibil, ca prin abur. Ne’mplinit: ne’ntoc- 10 supra genunii; și Duhul lui Dum- nezeu Se purta pe deasupra ape- lor. 11 3 Și a zis Dumnezeu : „Să fie lu- mină !” Și a fost lumină. 12 13 4 Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă ; și a despărțit Dum-14 mit pe de-a’ntregul; pustiu; gol; deșert, fără viață. Ebraicul tohû-bohû suge- rează ideea de haos, materie informă, creată din nimic, dar încă neorganizată, nedeslușită. În limba greacă, același cuvânt, pneuma, înseamnă și „vânt”, și „duh”. Așadar, mișcarea aerului care va face po- sibilă ivirea pământului; Duhul dătător de viață al lui Dumnezeu. 11 Rostirea lui Dumnezeu: actul prin care voința Sa devine faptă; participarea cuvântului (Cuvântului) la actul creației; (vezi In 1, 1 și note). 12 Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu, Cel ce El Însuși este lumină, așa cum lumină este și Cuvântul Său (Logosul) întrupat, Iisus Hristos (In 1, 9; 8, 12; 9, 5; 12, 46), vizibilă în momentul schimbării Sale la față (Mt 17, 2; Mc 9, 3; Lc 9, 29). Așadar, nu e vorba de lumina naturală (astrele vor fi create de abia în ziua a patra – vezi versetele 14-19), ci de acea lumină pe care o vor experia mai târziu isihaștii și pe care teologia răsăriteană o va cunoaște îndeosebi prin scrierile Sfântului Grigorie Palama. 13 Ca adjectiv, kalós înseamnă „fru- mos” (vv. 4 și 31); ca adverb, înseamnă „bine” (vv. 8, 10, 12, 18, 21 și 25). „Lumina frumoasă” e opțiunea exegetică a Sfân- tului Vasile cel Mare. „Frumos” și „bine”, laolaltă, induc ideea de „armonie”. 14 nezeu lumina de întuneric. 5 Și Dumnezeu a numit lumina „ziuă”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi .15 6 Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă apele de ape!” Și a fost așa: 16 7 Dumnezeu a făcut tăria și a des- părțit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8 Și Dumnezeu a numit tăria „cer”. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua. 9 Și a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare și să se arate uscatul!” Și a fost așa: apele de sub cer s’au adunat în adunările lor și s’a arătat uscatul. 10 Și Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunările apelor le-a numit „mări”. Și a văzut Dumne- zeu că este bine. 11 Și a zis Dumnezeu: „Pămân- tul să odrăslească verdeață: iarbă purtătoare de sămânță, după felul La Evrei, ziua de 24 de ore începea și se termina la apusul soarelui. Este și ziua liturgică în cultul creștin. 15 Firmament; cuvântul original suge- rează o boltă cu circumferința pe orizont. 16 și asemănarea ei, și pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânță’n sine pe pământ!” Și a fost așa: 17 12 Pământul a odrăslit verdeață: iarbă purtătoare de sămânță după felul și asemănarea ei, și pom ro- ditor care după felu-i să dea rod cu sămânță’n sine pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 13 Și a fost seară și a fost diminea- ță: ziua a treia. Proverbele lui Solomon 1 1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel: 2 Pentru a cunoaște înțelepciunea și învățătura , pentru a înțelege spusele adânci, 18 3 pentru a dezveli învăluirile cu- vintelor, pentru a pricepe drepta- tea, adevărul și a-i face judecății dreptar, 4 pentru a le da celor simpli is-19 „Iarbă”, „pom”: singular generic, ca- re cuprinde’n sine specia sau regnul. 17 „Învățătura” traduce sensul restrâns al cuvântului paidéia care înseamnă, în- deosebi, educarea sau instruirea copiilor, formarea lor prin cultură; așadar, un sens pedagogic. De altfel, terminologia pedagogică nu va lipsi din Proverbe. 18 Literal: „celor lipsiți de răutate”. Aici însă cuvântul akakós are sensul de „simplu” (necomplicat, ingenuu, naiv, 19 tețime și celor tineri pricepere și cugetare; 20 21 5 – pe acestea auzindu-le, înțe- leptul mai înțelept va fi, iar cel grijuliu duh de cârmuire va do- bândi – 22 6 pentru a cunoaște vorba cu tâlc și cuvântul neguros și spusele în- țelepților și ghicitorile lor: 7 Începutul înțelepciunii e frica de Dumnezeu , iar cunoașterea e23 candid). Adică însușirea de a pricepe din experiență (nu din studiu). 20 aésthesis exprimă facultatea de a percepe în primul rând prin simțuri și în al doilea rând prin inteligență; conștientizare; pricepere. În Iș 28, 3 se vorbește de un duh al priceperii (pnéu- matos aisthéseos) dăruit de Dumnezeu celor înțelepți. 21 = atent la ce face; prudent; înțe- lept; circumspect. 22 Textual: „frica lui Dumnezeu”. Acest genitiv însă nu înseamnă câtuși de puțin că frica ar fi o însușire a lui Dumnezeu, ci caracterul ei excepțional, superlativ, așa cum este „omul lui Dumnezeu”. Despăr- țind-o de frica obișnuită, comună, care pune sufletul în dezordine, Sf. Grigorie Sinaitul o definește drept „veselie cu cutremur și cu multe lacrimi, când harul mângâie sufletul”. Monahul Calist și Monahul Ignatie Xanthopol împart frica de Dumnezeu în două categorii: aceea a începătorilor, ilustrată prin texte din Pr 1, 7; Ps 33, 11; Sir 2, 7; 2, 16, dar și prin spusele Cuviosului Isaac Sirul: frica de Dumnezeu e începutul virtuții și rodul credinței; a doua categorie, a celor cu 23 bună pentru toți cei ce o săvâr- șesc; evlavia față de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necre- dincioși defaimă înțelepciunea și învățătura. 8 Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda rânduielile maicii tale; 9 căci cunună de daruri vei primi pe creștet și lanț de aur împrejurul grumazului. 10 Fiule, să nu te amăgească ne- credincioșii, nici să le faci pe voie, chiar de te vor ruga, zicând: 11 „Vino cu noi, fă-te cu noi tova- răș-de-drum și cu vicleșug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept, 24 12 de viu să-l înghițim, așa cum face iadul, și amintirea lui de pe pământ s’o stingem; 13 să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preț și casele să ni le umplem de pradă; 14 partea ta să ne-o pui nouă la mijloc și toți să avem o singură pungă, obștească, și-o singură că- viață duhovnicească îmbunătățită, este ilustrată de Ps 111, 1; Ps 127, 4 și Pr 10, 30, iar Sf. Petru Damaschin o atribuie celor aproape de desăvârșire duhovni- cească: ea iubește virtutea și se teme de schimbare. T. M.: „Frica de Dumnezeu este începutul (principiul) cunoașterii”. Textual: „fii părtaș de sânge”.24mară să ne fie”; 15 nu-ți face din ei tovarăși de drum, ci abate-ți piciorul de la cărările lor; 16 că picioarele lor spre răutate aleargă și grabnice sunt spre văr- sare de sânge; 17 – că’n zadar se’ntinde lațul când pasărea îl vede –;25 18 că părtașii la ucidere își pun deoparte răul; căci răul e al nele- giuitului care dărâmă. 19 Așa le va merge tuturor celor uniți în fărădelege, căci cu necre- dința lor își alungă sufletul. 20 Înțelepciunea prin răspântii își înalță glasul și pe ulițe vorbește deschis,26 Verset corectat aici după T. M.25 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 26 Tâlcuire „A venit postul, maica înfrânării.” Dar ce fel de vreme a fost până în această zi? Vreme de desfrâ- nare. Sufletul des- frâna cu toate lu- crurile plăcute care-i cădeau sub ochi, și cu oameni, și cu lucruri, și mai ales cu patimile păcătoase. Tot omul își are pati- ma sa, căreia îi face pe plac întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri. Fiecare să priceapă care este Dalila sa, care îl leagă și îl dă în mâinile răi- lor vrăjmași, și s-o îndepărteze, și atunci ți se va da mai mult decât lui Samson: nu numai că perii – gândurile bune – vor crește iar, și nu numai că puterea – tăria voinței – ți se va întoarce, ci și ochii ți se vor deschide – mintea ta va deveni văzătoare și va vedea pe Dumnezeu, pe sine însăși și tot ce te înconjoară în lumina cea adevărată. Iată acum vremea bine primită! Iată acum ziua mântui- rii!27 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 27