Marți, 22 Septembrie, 2026 †) Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfințit Mc. Foca, episcop de Sinope Efeseni 2 19 Prin urmare, voi nu mai sunteți străini, și nici venetici, ci sunteți concetățeni ai sfinților și casnici ai lui Dumnezeu, 20 zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hris- tos, 21 întru Care toată zidirea, bine’n- cheiată laolaltă, crește spre a fi locaș sfânt întru Domnul; 22 întru El sunteți și voi zidiți împreună, spre a fi locaș al lui Dumnezeu întru Duhul. Efeseni 3 1 Pentru aceasta eu, Pavel, întem- nițatul lui Iisus Hristos pentru voi, păgânii …1 2 Dacă într’adevăr ați auzit de ico- A se înțelege: creștinii proveniți din- tre păgâni. Fraza e lăsată aici în suspen- sie, pentru intercalarea unui fragment explicativ, și reluată în versetul 14. 1 nomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi, 2 3 anume că prin descoperire mi s’a făcut cunoscută taina, așa cum pe scurt v’am scris mai sus ,3 4 citind acolo, puteți cunoaște pri- ceperea mea în taina lui Hristos, 5 care’n alte generații nu s’a făcut cunoscută fiilor oamenilor așa cum întru Duhul li s’a descoperit acum sfinților Săi apostoli și profeților, 6 cum că păgânii sunt împreu- nă-moștenitori și mădulare ale aceluiași trup și împreună-părtași ai făgăduinței întru Hristos Iisus, prin Evanghelie, 7 căreia eu slujitor m’am făcut, po- trivit cu darul harului lui Dumne- zeu ce mi-a fost dat prin lucrarea puterii Sale. = Modalitatea (în care Dumnezeu Și-a pus în aplicare planul asupra lui Pavel). 2 Vezi 1, 9-10.3 Marcu 11 11 Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu; și după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vre- mea spre seară a ieșit spre Betania împreună cu cei doisprezece. 12 Și a doua zi, pe când ieșeau din Betania, El a flămânzit. 13 Și văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; și ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. 14 Și vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!” Iar ucenicii Săi auzeau. 15 Și au venit în Ierusalim. Și in- trând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaune- le neguțătorilor de porumbei le-a răsturnat. 16 Și nu îngăduia să mai treacă ni- meni cu vreun vas prin templu .4 17 Și-i învăța și le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toa- Curtea templului – în special aria prozeliților – era deseori folosită drept pasaj între oraș și Muntele Măslinilor. Vezi nota de la Mt 21, 13. 4 te neamurile? Voi însă ați făcut-o peșteră de tâlhari…”. 18 Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19 Iar când s’a făcut seară, au ieșit afară din cetate. 20 A doua zi dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: „Învățătorule, iată, smo- chinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…”. 22 Și răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te și te aruncă în mare!, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5 Tâlcuire Smochinul acoperit de frunze era ară- tos la vedere, dar nu s-a învredni- cit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade; iar roade nu avea fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească! La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Sunt oameni cumpăniți, cinstiți și toate faptele creștinești le împli- nesc; dar duhul vieții în Hristos Iisus nu-l au; ca atare, nu au roade vii, iar ceea ce e în ei doar pare roadă, însă nu este. Dar în ce stă duhul vieții în Hristos Iisus? La asta vom răspunde: o parte e de la Domnul, o parte e de la noi. De la Domnul este puterea de rodire în sine; al nostru este doar locașul primitor al acestei puteri. Pentru acesta din urmă să te îngrijești mai mult. Rădăcina este simțirea că fără Domnul pieri, și te prăpă- dești. Astfel vei dobândi în toată viața ta, în toate faptele și ostene- lile tale, inimă înfrântă și smerită. Mai departe, dat fiind că viito- rul este necunoscut, iar vrăjmașii sunt mulți și poticnirea este cu putință în orice clipă, vin frica și cutremurul care însoțesc lucrarea mântuirii, împreună cu strigarea neîncetată: „Cu judecățile pe care le știi, mântuiește-mă”. Vai celui care se reazemă pe altceva decât pe Domnul; vai și celui care s-a ostenit pentru altceva decât pen- tru Domnul! Întreabă-te pe tine însuți, omule care te-ai ostenit cu faptele socotite ca bineplăcute lui Dumnezeu: pentru cine te-ai os- tenit? Dacă din partea conștiinței vei primi răspunsul plin de în- drăznire: „Doar pentru Domnul”, e bine; dacă nu, îți clădești casa pe nisip. Iată câteva lămuriri pri- vitoare la duhul roditor lăuntric. După acest îndreptar cugetă și în celelalte privințe!6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 6