Duminică, 26 Iulie, 2026 †) Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel Sf. Sfințit Mc. Ermolae Sf. Mc. Paraschevi din Roma Duminica a VIII-a după Rusalii 1 Corinteni 1 10 Vă rog, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să fiți într’o vorbă și’n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și’n aceeași dreaptă judecată; 11 fiindcă despre voi, frații mei, prin oameni de-ai Hloiei mi s’a făcut cunoscut că la voi sunt cer- turi. 1 12 Și ei spun aceasta, că fiecare din Literal: cei ce îi aparțin Hloei (proba- bil angajați, oameni de încredere, sclavi sau liberți). Nu știm cine era această Hloe. E sigur însă că Pavel (care se afla în Efes) își scrie epistola în urma relatărilor primite prin aceștia. 1 voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo !, sau: Eu, al lui Chefa !, sau: Eu, al lui Hristos! 2 3 13 Împărțitu-S’a oare Hristos? Nu cumva Pavel s’a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel ați fost botezați? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n’am botezat, de- cât pe Crispus și pe Gaiu, 15 ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu… 16 – ba nu!, am botezat și casa lui Ștefanas –; încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva. 4 5 17 Căci Hristos nu m’a trimis să botez, ci să binevestesc, nu în- tru’nțelepciunea vorbirii , ca nu cumva crucea lui Hristos să rămâ- nă deșartă . 6 7 Asupra lui Apollo vezi nota de la FA 18, 24. 2 = Numele aramaic al lui Petru.3 Stil oral. Dictând, Pavel își aminteș- te și se corectează. 4 Prin „casa” cuiva se înțeleg toți membrii familiei, inclusiv copiii și, după caz, servitorii și sclavii. 5 Arta elocinței. Îngrijorat de faptul că în Corint există tendința de a „filosofa” pe seama Evangheliei, în cele ce urmea- ză Pavel pune față’n față „înțelepciunea lumii” (omenească) cu înțelepciunea („nebunia”) lui Dumnezeu. 6 Literal: să fie golită (de conținut); redusă la nimic; fără efect. 7 Matei 14 14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s’a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare”. 16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu tre- buie să se ducă; dați-le voi să mănânce”. 17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18 Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!” 19 Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. 20 Și au mâncat toți și s’au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmi- turi, douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.8 Minunea se leagă lăuntric, duhov- nicește, cu evenimentele similare din Vechiul Testament, precum mana din pustie (Iș 16) sau untdelemnul lui Elisei (4 Rg 4, 1-7) și-L prefigurează pe Hris- tos ca Pâine a Vieții (In 6, 35), hrana 8 22 Și îndată Iisus i-a silit pe uce- nici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimi- lor.9 Tâlcuire Înainte de minuna- ta săturare a ce- lor cinci mii de oameni, ucenicii Domnului au vrut ca El să dea drumul mulțimilor; Dom- nul însă a spus: „Nu au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce”. Să învățăm aceste cuvinte, și ori de câte ori vrăjmașul ne va insufla să întoarcem spatele celui care cere de la noi, să ne spu- nem ca din partea Domnului: „Nu au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce” – și să le dăm ceea ce avem la îndemână. Vrăj- mașul scade mult dorința omului de a face milostenie, șoptind că cel care cere poate că nu merită euharistică. Într’o rugăciune liturgică asupra Trupului euharistic al Domnului se spune: „Mielul lui Dumnezeu (…) Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește”. Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 9 să primească milostenie; dar iată că Domnul n-a stat să cerceteze vrednicia celor cinci mii, ci pe toți i-a ospătat la fel, deși nu toți aveau, firește, aceeași dragos- te față de El; poate că printre ei erau și unii care mai apoi aveau să țipe: „Răstignește-L”. Așa e și obșteasca purtare de grijă a lui Dumnezeu față de noi: „El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt. 5, 45). De ne-ar ajuta Domnul să fim câtuși de puțin milostivi, „așa cum Tatăl nostru Cel Ceresc este Milostiv”!10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 10