Astăzi, Marți, 16 Septembrie, 2025 Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina și Ludmila Galateni 2 21 Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar . 1 2 Galateni 3 1 O, Galateni fără minte, cine v’a vrăjit să nu dați crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voștri L-ați avut ca’ntr’o icoană pe Hristos răstignit ?3 2 Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-ați voi Duhul, sau prin ascultarea cre- dinței? 3 Atât de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, isprăviți În sensul: Nu anulez (ceea ce deja am primit); nu reziliez (contractul pe care l-am făcut). 1 Aici se încheie demonstrația lui Pa- vel în fața lui Petru, poziție pe care acesta din urmă o va susține integral în Sinodul Apostolic de la Ierusalim (vezi FA 15, 7-11). 2 Răstignirea lui Hristos (alături de înviere, temă centrală a predicii lui Pa- vel) le-a fost descrisă Galatenilor în mod public, amănunțit și plastic, cu maximă concretețe, ca pe un steag zugrăvit. 3 acum în trup? 4 În zadar ați pătimit voi atâtea? – și de-ar fi doar în zadar!4 5 Așadar, Cel ce vă dă vouă Duhul și face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi ați ascultat de chemarea credinței?; 6 așa cum Avraam a crezut în Dumnezeu și i s’a socotit lui aceas- ta ca dreptate, 7 să știți, prin urmare, că ei, cei născuți din credință, aceia sunt fii ai lui Avraam. Marcu 6 1 Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El. 2 Și fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, au- zindu-L, se mirau și ziceau: „De unde are el acestea? Și ce este înțelepciunea care i s’a dat, ca și minuni să se facă prin mâinile lui? Renegarea credinței după ce ai păti- mit pentru ea te aruncă într’o stare mai rea decât înainte de a fi avut-o. 4 3 Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacob și al lui Iosif și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile lui aici la noi?” Și se poticneau întru El .5 4 Și Iisus le zicea: „Un profet nu este disprețuit decât în patria sa și între rudele sale și în casa lui”. 5 Și n’a putut să facă acolo nici o minune, decât că Și-a pus mâinile pe câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și Se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur, învă- țând. 7 Și i-a chemat la Sine pe cei dois- prezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.6 Iisus le devenise piatră de poticnire, în sensul că faptele și puterea Sa con- trariau simțul comun. A te poticni întru Hristos înseamnă a nu-I acorda creditul total și necondiționat pe care Dumnezeu i-l pretinde omului (vezi Mt 11, 6), a te expune căderii în necredință. 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 Tâlcuire „De unde are El aces- tea? Și ce e cu în- țelepciunea care I s-a dat Lui?” Așa grăiau nazarine- nii despre Dom- nul, cunoscând via- ța Lui de dinainte, petrecută în umbră. Așa se întâm- plă și cu toți adevărații următori ai Domnului. După multe osteneli și după ce biruie tot ce e strâmb în sine, cel ce se ține fără abatere de calea Domnului se schimbă cu totul, în toată alcătuirea sa: privi- rea, mersul, graiul, portul – totul poartă pecetea unei bune rânduieli și vrednicii deosebite, chiar dacă omul cu pricina ar fi de cea mai joasă stare și lipsit cu desăvârșire de educație. Și începi să auzi: „De unde la el acestea?”. Iar dacă cele trupești și văzute se preschimbă astfel, ce să mai spunem despre cele lăuntrice și sufletești, care în chip mai nemijlocit și apropiat sunt supuse lucrării de prefacere a harului și față de care cele din afară slujesc doar ca răsfrângere și urmare? Cât de luminoase și lim- pezi sunt gândurile unui astfel de om! Cât de ascuțite sunt judecățile lui cu privire la cele ce sunt și se întâmplă! Vederile lui asupra oriși- cărui lucru sunt mai presus de cele ale filozofilor! Dar hotărârile, dar faptele, dar întreprinderile? Totul e luminat în chip curat și sfânt de o strălucire cerească. Acesta este cu adevărat un om nou! N-a fost școlit, n-a audiat cursuri prin academii, și n-a avut parte de nici un fel de educație, dar se ara- tă binecrescut și înțelept. Luarea aminte la sine, osteneala făcută de propriul suflet, rugăciunea și apropierea de Dumnezeu au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi – cum, însă, nu știe nimeni. De aceea se întreabă: „De unde la el acestea?”.7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7