Joi, 21 Mai, 2026 (†) Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) †) Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena Psalmul 56 7 Gata este inima mea, Dumne- zeule, gata-mi este inima; Psalmul 56 10 că pân’la cer s’a mărit mila Ta și pân’la nori adevărul Tău. Faptele Apostolilor 1 1 Întâia mea carte , Teofile, am întocmit-o despre toate câte a în- ceput Iisus a face și a învăța 1 2 până în ziua când S’a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a și arătat pe Sine viu, cu multe sem- ne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbin- du-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgă- duința Tatălui „pe care ați auzit-o2 = Evanghelia după Luca, a că- rei continuare este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3. 1 Plinirea făgăduinței de a-L trimite pe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua Cincizecimii. Luca trece aici de la vorbirea indirectă la cea 2 de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. 6 Iar ei, adunându-se, L-au în- trebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc îm- părăția lui Israel?” 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și’n toată Iudeea și’n Samaria și pân’la marginea pământului”. 9 Și acestea zicând, în timp ce ei priveau, S’a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. 10 Și privind ei, în timp ce El mer- gea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați în haine albe, 11 care au și zis: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S’a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer”. 12 Atunci ei s’au întors la Ierusa- lim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă .3 directă, reluând firul narativ întrerupt la Lc 24, 49. Cale de o sâmbătă: distanța pe care3 Luca 24 36 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37 Iar ei, înspăimântându-se și în- fricoșându-se, credeau că văd duh. 38 Și El le-a zis: „De ce sunteți tul- burați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipă- iți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am”. 40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42 Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr’un fagure de miere. 43 Și, luând, a mâncat în fața lor. 44 Și le-a zis: „Acestea sunt cu- vintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să’nțeleagă Scripturile. Evreii aveau voie s’o parcurgă în zi de Sabat; ceva mai puțin de un kilometru. 46 Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți 47 și întru numele Său să se pro- povăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, în- cepând de la Ierusalim. 48 „Voi sunteți martorii acestora. 49 Și iată, Eu trimit peste voi fă- găduința Tatălui Meu ; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus”. 4 50 Și i-a dus afară până spre Be- tania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. 51 Și a fost că’n timp ce-i bine- cuvânta, S’a depărtat de ei și S’a înălțat la cer. 52 Iar ei, închinându-I-se, s’au în- tors în Ierusalim cu bucurie mare. 53 Și’n toată vremea erau în tem- plu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. = Pogorârea Duhului Sfânt.4 Tâlcuire Sfântul Pavel arată în următoarele cuvin- te puterea înăl- țării Domnului: „S-a suit la înălți- me, a robit robime și a dat daruri oa- menilor” (Efes. 4, 8). Împăcând dreptatea lui Dumne- zeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunătății dumne- zeiești. Aceasta este robimea sau prada dobândită în urma biruin- ței. Începătura împărțirii acestor daruri oamenilor este Pogorârea Sfântului Duh, Care S-a pogorât o singură dată, rămâne în Biserică și dă fiecăruia cele de trebuință, luând totul din aceeași robime o singură dată robită. Oricine ai fi, vino și ia: dar pregătește-ți vistie- rie pentru comori – inima curată, mâini cu care să iei, credința ne- îndoită – și te apropie cu căutare plină de nădejde și pururea rugă- toare.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5