Luni, 15 Iunie, 2026 Sf. Proroc Amos; † Sf. Mc. Isihie Fericiții Augustin și Ieronim Romani 7 1 Oare nu știți voi, fraților, – fiind- că le vorbesc acelora care cunosc legea – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăiește? 1 2 Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăiește; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului .2 3 Prin urmare, ea se va numi adul- teră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăiește; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă față de lege, așa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat. 4 Tot așa, frații mei, și voi prin trupul lui Hristos i-ați murit legii spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu. 3 5 Când eram în trup , patimile –4 Aici e vorba, probabil, de legea ro- mană ca termen de analogie. 1 = Liberă față de contractul conju- gal. 2 = Legea Vechiului Testament.3 Literal: în carne, sub stăpânirea căr- nii. În opoziție cu duhul, carnea (materia 4 cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i adu- cem roade morții; 6 dar acum ne-am desprins de le- ge, murindu-i aceleia care ne ținea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea li- terei .5 7 Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păca- tul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n’aș fi știut-o dacă legea n’ar fi zis: Să nu pof- tești! 8 Dar păcatul, aflându-și prilej prin poruncă , a lucrat în m ine tot6 carnală a trupului) este sediul concu- piscenței, al senzațiilor erotice din care derivă paternitatea și ereditatea (roada), simbol al oricărui fel de fapte rele. În limbajul Apostolului, expresia „după trup” desemnează supunerea față de le- gile carnale. Harul operează înstăpânirea duhului, etapă care o lasă în urmă pe aceea dominată de pasiunile carnale. Opoziția dintre duhul care înnoiește și litera care ucide (vezi și 2, 29 și nota). 5 Interdicția expresă de a păcătui se constituie într’o trambulină de pe care păcatul, trezit din amorțire, se lansează și atacă. 6 felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10 iar eu am murit. Și porunca dată spre viață mi s’a aflat a fi spre moarte! 11 Pentru că păcatul, aflându-și prilej prin poruncă, prin ea m’a înșelat și m’a ucis. 12 Așadar, sfântă este legea și sfân- tă este porunca și dreaptă și bună. 13 Atunci, ceea ce este bun mi s’a făcut mie moarte? Ferească Dum- nezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos. Matei 9 36 Și văzând El mulțimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n’au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Rugați-L deci pe Domnul sece- rișului să scoată lucrători la sece- rișul Său”. Matei 10 1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. 7 2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fra- tele lui; Iacob al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; 3 Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacob al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu; 4 Simon Canaaneanul și Iuda Is- carioteanul, cel ce L-a și vândut. 5 Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeți și’n cetate de Samarineni să nu intrați ;8 6 ci mai degrabă mergeți la oile cele pierdute ale casei lui Israel .9 7 Și mergând, propovăduiți grăin- Și aici, prin „putere” se înțelege nu capacitate sau îndemânare, adică ceva ce se poate învăța, ci autoritatea divină pe care apostolii urmează s’o exercite. 7 Interdicție tactică: la începutul mi- siunii lor, apostolii nu trebuiau să pară în fața Iudeilor că s’au „spurcat” cu păgânii și Samarinenii. 8 Expresie biblică frecventă; ca moș- tenitor direct al alegerii și făgăduințelor divine, poporul lui Israel era primul căruia să i se ofere șansa mântuirii. 9 du-le: S’a apropiat împărăția ce- rurilor! 8 Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși cură- țiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați. Tâlcuire Trimițându-i pe Sfin- ții Apostoli la pro- povăduire, Dom- nul le-a porun- cit să-i cheme pe toți, grăind: „S-a apropiat împărăția Cerurilor”, adică: „A venit împărăția, intrați în ea”. Dar noi ce trebuie să propovăduim? Trebuie să strigăm tuturor cât ne ține gura: „Fii ai împărăției! Nu fu- giți din împărăție în robie”, fiindcă oamenii fug. Pe unii îi robește libertatea minții: „Nu vrem, zic ei, lanțurile credinței și povara auto- rității, fie ea și dumnezeiască; noi înșine vom rezolva și vom hotărâ toate problemele”. Ei, și au hotă- rât. Au născocit niște povești mai puerile decât mitologia grecilor – și se fălesc... Pe alții îi atrage calea cea largă a patimilor: „nu vrem”, spun aceștia, „să știm de porunci ori de cerințe ale conștiinței – toate astea sunt abstracțiuni: noi avem nevoie de realitatea palpabi- lă”. Și au mers după aceasta. Ce a ieșit de aici? „Alăturatu-s-au do- bitoacelor necuvântătoare.” Oare nu din această decădere morală a luat naștere și teoria provenienței omului din animale? Iată încotro se îndreaptă! Iar de Domnul fug toți, toți fug...10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 10