Miercuri, 12 August, 2026 Sf. Mc. Fotie și Anichit 2 Corinteni 3 4 Și o astfel de încredințare avem noi prin Hristos față de Dumne- zeu; 5 nu că de la noi înșine am fi des- toinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, 6 Cel ce ne-a și învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. 7 Iar dacă slujirea morții, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-și puteau aținti ochii la fața lui Moi- se din pricina slavei feței lui, care se veștejea, 8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? 9 Că dac’a avut parte de slavă slu- jirea osândei, cu mult mai mult prisosește’n slavă slujirea dreptă- ții! 10 Ba încă, în această privință, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit față de slava cea covârșitoare .1 = Relația dintre cele două Testa- mente; lumina celui Vechi pălește în 1 11 Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârșit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător. Matei 23 29 Vai vouă, cărturari și farisei fă- țarnici!, că voi clădiți mormintele profeților și le împodobiți pe ale drepților 30 și ziceți: Dac’am fi fost noi în zilele părinților noștri, n’am fi fost părtași cu ei la sângele profeților!; 31 așa încât voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i-au ucis pe profeți. 32 Dar voi ați umplut măsura pă- rinților voștri! 33 Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei? 34 De aceea, iată că Eu trimit la voi profeți și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni, dintre ei veți biciui în sinagogile voastre și-i veți prigoni din ceta- strălucirea celui Nou, asemenea unei lumânări care arde’n razele soarelui (grecescul dóxa înseamnă și slavă, și strălucire). te’n cetate; 35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între templu și altar. 36 Adevăr vă grăiesc, veni-vor aces- tea toate peste neamul acesta! 37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pie- tre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar voi n’ați vrut. 38 Iată, vi se lasă casa pustie! 39 Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”2 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 2 Tâlcuire Câtă milă n-a arătat Domnul Ierusali- mului (adică iu- deilor)! Și până la urmă, a fost ne- voit să spună: „Ia- tă, se lasă casa voas- tră pustie”. Știe toată lumea care au fost urmările: iudeii sunt lipsiți de patrie până în ziua de azi. Nu la fel se întâmplă și cu sufletul? Domnul se îngrijește de el și îl povățuiește în tot chipul; sufletul ascultător merge pe calea ce i s-a arătat, iar cel neascultător rămâne în împotrivirea sa față de chemarea lui Dumnezeu. Domnul însă nu-l leapădă, ci întrebuin- țează toate mijloacele spre a-l înțelepți. Sporește încăpățânarea: sporește și lucrarea lui Dumnezeu. Dar toate au o măsură. Sufletul ajunge la împietrire, și Domnul, văzând că nu are ce să mai facă din el, îl lasă în voia căderii sale – și sufletul piere, asemenea lui Faraon. Să învețe de aici orice om pe care îl luptă patimile că răsfățul de sine nu poate rămâne nepe- depsit la nesfârșit. Oare nu este vremea de a lepăda păcatul și de a te înfrâna nu numai câteodată, ci de a face o întoarcere hotărâtoare către Dumnezeu? Căci nimeni nu poate spune când a trecut hotarul. Poate că îndată are să ia sfârșit în- delunga răbdare a lui Dumnezeu.3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 3