Astăzi, Miercuri, 1 Aprilie, 2026 Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărturisitorul; Sf. Mc. Gherontie; Sf. Cuv. Varsanufie de la Optina Isaia 58 1 Strigă puternic și nu te opri!; ca pe o trâmbiță înalță-ți glasul și spune-i poporului Meu păcatele lui și casei lui Iacob fărădelegile sale! 1 2 Ei Mă caută zi de zi și doresc să-Mi știe căile, ca un popor ca- re a săvârșit dreptate și judecata Vocea profetului e, prin excelență, publică, puternică și fermă; prin ea vor- bește autoritatea lui Dumnezeu. 1 Dumnezeului său n’a părăsit-o; ei cer acum de la Mine judecată dreaptă și doresc să se apropie de Dumnezeu, 3 zicând: „De ce-am postit noi, dacă Tu n’ai văzut? de ce ne-am umilit noi sufletele, dacă Tu n’ai știut?…” . Nu: în zilele voastre de post vă faceți voile voastre și-i pișcați pe cei ce sunt în puterea voastră. 2 3 4 Dacă postiți pentru certuri și judecăți și-l bateți cu pumnii pe cel obidit, de ce-Mi aduceți Mie postul, așa cum o faceți astăzi, ca vocea voastră să se audă strigând? Profetul denunță falsitatea postului formal, făcut la adăpostul unei conștiin- țe ipocrite. 2 hyponýsso (folosit numai aici în V. T.) = „a pișca” (a face înțepături ușoare). Aici nu e vorba de păcatele mari sau mijlocii, sesizabile, ci de cele mărunte și dese, care trec aproape neobservate, cum sunt „înțepăturile” ușor răutăcioa- se, direct sau indirect, la adresa altora; acumulate în timp și înregistrate în subconștient, ele deteriorează relațiile dintre oameni. 3 5 Nu postul acesta l-am ales Eu, nici o astfel de zi în care omul să-și necăjească sufletul; chiar dacă-ți vei îndoi gâtul ca un cârlig și chiar dacă ai pune sub tine sac și cenușă, nici chiar așa nu puteți pretinde că postul vostru e primit.4 6 Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul; ci tu dezleagă ori- ce legătură a nedreptății, dezleagă nodurile cu silnicie înnodate, la- să-i liberi pe cei striviți în legături și rupe toate înscrisurile cu soco- teli nedrepte. 7 Frânge pâinea pentru cel flămând și adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost; dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l și nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine. 8 Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineață și sănătatea ta cu- rând va răsări și dreptatea ta îți va merge înainte și slava lui Dumne- zeu te va înconjura. 9 Atunci vei striga și Dumnezeu te va auzi, și’n timp ce tu încă grăiești, El va zice: „Iată, Eu sunt aici”. Dacă tu te lepezi de ceea ce te ține legat și de mâna ta cea hrăpăreață și de cuvântul cârtitor, Sf. Ioan Casian: Dumnezeu nu vede postul ca fiind bun prin natura lui, ci prin lucrările lui cele bune; altfel, el devine chiar dăunător, după cuvântul Domnului: „… dacă ei vor posti, Eu nu le voi auzi rugăciunile” (Ir 14, 12). 4 10 dacă din inimă îi vei da pâine celui flămând și dacă vei mulțumi sufletul necăjit, atunci lumina ta va străluci în întuneric și întune- ricul tău va fi precum amiaza; 11 și Dumnezeul tău va fi cu tine pururea, iar tu te vei sătura după cum îți poftește sufletul și oasele tale se vor îngrășa și vor fi ca o grădină bine adăpată și ca un izvor a cărui apă nu scade; și oasele tale ca iarba vor odrăsli și se vor în- grășa și neamurile neamurilor vor moșteni. Facerea 43 26 Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfățișat darurile pe care le aveau în mâini și i s’au închinat cu fața pân’ la pământ. 27 Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflați?” Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-ați vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăiește?”5 28 Ei au zis: „Robul tău, tatăl nos- tru, e sănătos, încă trăiește”. Și Iosif a zis: „Binecuvântat de Dum- nezeu este omul acela!” Iar ei s’au plecat și i s’au închinat. 29 Dar dacă Iosif și-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său Această a doua întrebare indică fap- tul că de la prima călătorie a fraților lui Iosif trecuse un oarecare timp. 5 de-o mamă, și a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-ați spus că-l veți aduce la mine?”… Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”6 30 Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima și-l podidea plânsul. Și a fugit în odaie și a plâns acolo. 31 Apoi, spălându-și fața, a ieșit; și, stăpânindu-se, a zis: „Aduceți bucatele!” Facerea 45 1 Atunci Iosif nu s’a mai putut stăpâni față de toți cei ce erau acolo și a strigat: „Afară de la mine toată lumea!” Așa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s’a descoperit fraților săi. 2 Plângând, și-a ridicat el glasul, și toți Egiptenii au auzit, și s’a auzit și’n casa lui Faraon. 3 Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif!… Tata mai trăieș- te?” Frații lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată’ncremeni- seră’nainte-i. 7 Apelativul „fiule” se explică prin di- ferența de vârstă, dar și prin ascendența rangului social al lui Iosif. 6 Întrebare consemnată dintr’o altă tradiție redacțională. Răspunsul ei se află în cuvântarea lui Iuda (vv. 31-34). 7 4 Și Iosif a zis către frații săi: „Apropiați-vă de mine!” Și ei s’au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ați vândut pentru Egipt. 5 Acum însă să nu vă întristați, nici să vă pară rău că m’ați vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieții m’a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră. 6 Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, și încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriș. 7 Căci Dumnezeu m’a trimis înain- tea voastră ca să vă păstreze vouă o rămășiță pe pământ și viața să v’o păzească spre marea urmare . 8 9 8 Așadar, nu voi m’ați trimis aici, ci Dumnezeu; și El m’a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. 9 Grăbiți-vă dar să vă duceți la tatăl meu și să-i spuneți: – Așa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m’a făcut domn peste tot Egiptul; co- boară-te la mine, nu zăbovi. 10 Vei locui în ținutul Goșen și10 Un grup restrâns, din care poporul se va reface’n timp. 8 Anticipare aluzivă a profeției din 50, 24 (eliberarea din Egipt și întoarcerea în Țara Făgăduinței). 9 Textual: „Ghesemul Arabiei”. Go-10 vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale și toate câte sunt ale tale; 11 acolo te voi hrăni – căci vor mai fi încă cinci ani de foamete –, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale… 12 Iată, ochii voștri văd, ca și ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăiește. 13 Povestiți-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt și tot ce-ați văzut, și grăbiți-vă să-l aduceți pe părintele meu aici!” 14 Și căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns și el pe gru- mazul lui. 15 Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns asupră-le; după care și frații săi au grăit cu el. 16 Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit – se spunea – frații lui Iosif!” Iar Faraon și cur- tenii săi s’au bucurat. Proverbele lui Solomon 21 23 Cel ce-și păzește gura și limba își păzește sufletul de necaz. șen, regiune situată, după toate proba- bilitățile, în colțul de nord-est al Deltei Nilului. În 47, 11 identificată cu „pă- mântul lui Ramses”. 24 Un om îndrăzneț și încrezut și obraznic se cheamă ciumă, iar cel ce ține minte răul e un nelegiuit. 25 Poftele îl omoară pe cel trândav, căci mâinile lui nu se hotărăsc să facă ceva. 26 Necredinciosul dorește zilnic pofte rele, iar dreptul miluiește fără scumpătate și se’ndură. 27 Jertfele necredincioșilor urâciu- ne Îi sunt Domnului, pentru că ei le aduc în chip nelegiuit. 28 Martorul mincinos va pieri, dar omul ascultător ia seama la ce grăiește. 29 Omul necredincios cu neruși- nare îți iese’nainte, dar dreptul își cunoaște el însuși căile. 30 Împotriva necredinciosului nu există înțelepciune, nici curaj și nici sfat. 11 31 Calul e pregătit pentru ziua războiului, dar ajutorul e de la Domnul. Proverbele lui Solomon 22 1 Un nume bun e mai de preț de- cât bogăția multă, și un dar bun, decât argintul și aurul. 2 Bogatul și săracul s’au întâmpi- nat laolaltă, dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut. Ebr.: „Înaintea Domnului”.11 3 Iscusitul, văzându-l pe omul rău că rău se chinuiește, scoate el însuși o învățătură, dar cei nepricepuți trec mai departe spre paguba lor. 4 Frica de Domnul e odrasla înțe- lepciunii, ca și bogăția, mărirea și viața.12 Tâlcuire „Strigă tare”, îi zice Domnul sfântului prooroc Isaia, „nu te opri”, dând în vileag nelegiuiri- le poporului Meu. Dar ce făcea po- porul? „Ei Mă caută, doresc apropierea de Dumnezeu.” Dar este asta, oare, un păcat? Tocmai asta era dator să facă. Da, așa este, dar necazul este că nu o fac așa cum se cuvine, ci așteap- tă să își atingă țelul numai prin post, fără a se îngriji de faptele dreptății și dragostei. „Și postul îmi e plăcut”, grăiește Domnul, „însă postul (adevărat este cel) la care oamenii, smerindu-și trupul, adaugă și iertarea jignirilor, a da- toriilor, hrănirea celor flămânzi, găzduirea celor lipsiți de adăpost, Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 12 îmbrăcarea celor goi. Când toa- te acestea se vor adăuga postirii, căutarea Mea și apropierea de Mi- ne vor avea spor”; „atunci va ieși de dimineață lumina ta,... și slava Domnului te va înconjura. Atunci vei striga, și Domnul te va auzi; și încă grăind tu, va zice: aici sunt!... Și va fi Dumnezeul tău cu tine pururea” (Is. 58, 1-11).13 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 13