Astăzi, Miercuri, 21 Sept., 2022 Odovania praznicului Înălțării Sf intei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona Efeseni 5 25 Bărbaților, iubiți pe femeile voastre așa cum și Hristos a iu- bit Biserica și pe Sine S’a dat pentru ea 26 ca s’o sfințească, curățind-o prin baie de apă întru cuvânt1, 27 ca s’o înfățișeze Sieși Biseri- că slăvită, fără să aibă pată sau crețuri sau altceva de acest fel, ci să fie sfântă și fără prihană. 28 Așa sunt datori bărbații să-și iubească femeile, ca pe proprii- le lor trupuri. Cel ce-și iubește femeia, pe sine se iubește. 29 Că nimeni vreodată nu și-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrănește și-l încălzește, pre- cum și Hristos Biserica; 30 pentru că noi suntem mădula- re ale trupului Său, din carnea Lui și din oasele Lui. 31 Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va 1Taina Botezului, a cărei materie este apa, se consumă în interiorul cu- vântului lui Dumnezeu, exprimat prin mărturisirea de credință și prin formu- la sacramentală (vezi 1 Ptr 1, 23). lipi de femeia sa și cei doi vor fi un trup. 32 Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos și în Biserică2. 33 Dar și’n ceea ce vă privește, fiecare din voi să-și iubească fe- meia ca pe sine însuși, iar feme- ia spre bărbat să se’nfioare3. 2Pavel descoperă că în textul din Fc 2, 24 se ascunde taina legăturii organi- ce dintre Hristos și Biserica Sa, termen de analogie pentru Taina Nunții. 3În versiunile curente românești: „iar femeia să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl traduce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, fo- losit și în cult (Apostolul de la Cu- nunie), provoacă reacții inconfortabile în mentalitatea socială modernă, iar aceasta din pricină că nu e înțeles și aplicat în interiorul analogiei Hristos- Biserică, adică iubire-supunere. Ceva mai sus (v. 21) se vorbește de „frica lui (față de) Hristos”; Celui ce iubește îi răspundem nu numai cu iubire, dar și cu teamă respectuoasă, ca Unuia ca- re o inspiră și o merită. Unii traducă- tori protestanți (KJV, RSV, TOB) pro- pun sintagma concesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e departe de sensul real, întrucât respectul față de cineva e un sentiment rece, distant, ne- angajant, lipsit de afectivitatea nece- sară într’o căsnicie. Mai nou, o seamă Astăzi, Miercuri, 21 Sept., 2022 Odovania praznicului Înălțării Sf intei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona Efeseni 5 25 Bărbaților, iubiți pe femeile voastre așa cum și Hristos a iu- bit Biserica și pe Sine S’a dat pentru ea 26 ca s’o sfințească, curățind-o prin baie de apă întru cuvânt1, 27 ca s’o înfățișeze Sieși Biseri- că slăvită, fără să aibă pată sau crețuri sau altceva de acest fel, ci să fie sfântă și fără prihană. 28 Așa sunt datori bărbații să-și iubească femeile, ca pe proprii- le lor trupuri. Cel ce-și iubește femeia, pe sine se iubește. 29 Că nimeni vreodată nu și-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrănește și-l încălzește, pre- cum și Hristos Biserica; 30 pentru că noi suntem mădula- re ale trupului Său, din carnea Lui și din oasele Lui. 31 Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va 1Taina Botezului, a cărei materie este apa, se consumă în interiorul cu- vântului lui Dumnezeu, exprimat prin mărturisirea de credință și prin formu- la sacramentală (vezi 1 Ptr 1, 23). lipi de femeia sa și cei doi vor fi un trup. 32 Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos și în Biserică2. 33 Dar și’n ceea ce vă privește, fiecare din voi să-și iubească fe- meia ca pe sine însuși, iar feme- ia spre bărbat să se’nfioare3. 2Pavel descoperă că în textul din Fc 2, 24 se ascunde taina legăturii organi- ce dintre Hristos și Biserica Sa, termen de analogie pentru Taina Nunții. 3În versiunile curente românești: „iar femeia să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl traduce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, fo- losit și în cult (Apostolul de la Cu- nunie), provoacă reacții inconfortabile în mentalitatea socială modernă, iar aceasta din pricină că nu e înțeles și aplicat în interiorul analogiei Hristos- Biserică, adică iubire-supunere. Ceva mai sus (v. 21) se vorbește de „frica lui (față de) Hristos”; Celui ce iubește îi răspundem nu numai cu iubire, dar și cu teamă respectuoasă, ca Unuia ca- re o inspiră și o merită. Unii traducă- tori protestanți (KJV, RSV, TOB) pro- pun sintagma concesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e departe de sensul real, întrucât respectul față de cineva e un sentiment rece, distant, ne- angajant, lipsit de afectivitatea nece- sară într’o căsnicie. Mai nou, o seamă Luca 4 1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; și a fost dus de duhul în pustie 2 timp de patruzeci de zile, ispi- tit fiind de diavolul. Și în acele zile El n’a mâncat nimic; și când ele s’au încheiat, El a flămânzit. 3 Și I-a zis diavolul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine”. 4 Și i-a răspuns Iisus: „Scris es- te că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dum- nezeu”. 5 Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o cli- pă toate împărățiile lumii. 6 Și I-a zis diavolul: „Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și slava lor, căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui vreau4. de filologi biblici (Morrish) au consta- tat că verbul fovéo este folosit uneori în Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngrijora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o anume persoană, dar și în locul lui sévomai = „a onora”, „a venera”, cu nuanța că relația cu per- soana venerată are un pronunțat ca- racter afectiv, atrăgător și comuniant, într’un fel de uimire care înfioară, ase- menea relației dintre om și divinitate. Formularea de față așază textul și în concordanță cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecuvântare. 4Aducând în lume păcatul și, prin 7 Așadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată”. 8 Și, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumneze- ului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești”. 9 Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumne- zeu, aruncă-te de aici jos, 10 că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te pă- zească; 11 și ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ți-l iz- bești de piatră”. 12 Și, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a spus: Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău”. 13 Și diavolul, sfârșind toată ispi- ta, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme. 14 Și S’a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; și vestea despre El a ieșit în tot ținutul dimprejur. păcat, moartea, diavolul a obținut asu- pra lumii o stăpânire pe care însuși omul i-a conferito prin neascultarea fa- ță de Creator și supunerea față de Cel- Rău. În acest fel, diavolul a deve- nit „stăpânitorul lumii acesteia” (In 12, 31) și exercită asupra omului o tiranie din care numai Iisus Hristos îl elibe- rează (îl mântuiește) prin jertfa Sa răs- cumpărătoare. Luca 4 1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; și a fost dus de duhul în pustie 2 timp de patruzeci de zile, ispi- tit fiind de diavolul. Și în acele zile El n’a mâncat nimic; și când ele s’au încheiat, El a flămânzit. 3 Și I-a zis diavolul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine”. 4 Și i-a răspuns Iisus: „Scris es- te că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dum- nezeu”. 5 Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o cli- pă toate împărățiile lumii. 6 Și I-a zis diavolul: „Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și slava lor, căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui vreau4. de filologi biblici (Morrish) au consta- tat că verbul fovéo este folosit uneori în Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngrijora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o anume persoană, dar și în locul lui sévomai = „a onora”, „a venera”, cu nuanța că relația cu per- soana venerată are un pronunțat ca- racter afectiv, atrăgător și comuniant, într’un fel de uimire care înfioară, ase- menea relației dintre om și divinitate. Formularea de față așază textul și în concordanță cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecuvântare. 4Aducând în lume păcatul și, prin 7 Așadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată”. 8 Și, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumneze- ului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești”. 9 Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumne- zeu, aruncă-te de aici jos, 10 că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te pă- zească; 11 și ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ți-l iz- bești de piatră”. 12 Și, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a spus: Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău”. 13 Și diavolul, sfârșind toată ispi- ta, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme. 14 Și S’a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; și vestea despre El a ieșit în tot ținutul dimprejur. păcat, moartea, diavolul a obținut asu- pra lumii o stăpânire pe care însuși omul i-a conferito prin neascultarea fa- ță de Creator și supunerea față de Cel- Rău. În acest fel, diavolul a deve- nit „stăpânitorul lumii acesteia” (In 12, 31) și exercită asupra omului o tiranie din care numai Iisus Hristos îl elibe- rează (îl mântuiește) prin jertfa Sa răs- cumpărătoare. 15 Și învăța în sinagogile lor, slă- vit fiind de toți.5 Tâlcuire Diavolul se apropie de Dumnezeul- Om ca să îl ispitească - care om este liber de asta? Cel ce umblă după voia celui viclean; acesta nu cunoaște bântuiri, ci este doar mânat din rău în mai rău; însă îndată ce își vine în sine și cugetă să înceapă o viață nouă, după voia lui Dumnezeu, îndată se pune în mișcare în- tregul tărâm satanicesc: toți slujitorii întunericului se gră- besc, care cum pot, să risipească gândurile și punerile la cale cele bune ale celui care se pocăiește. Dacă nu reușesc să-l abată din hotărârea sa, se străduiesc să îl împiedice a se pocăi și mărturisi cum se cade; nu izbândesc nici aici - își pun viclenia la bătaie ca să semene neghine între roadele pocăinței și ostenelilor 5Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată şi ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania de curățire a inimii; dacă nu re- ușesc nici să semene semințele răutății, se străduie să strâmbe dinlăuntru binele; sunt puși pe goană în războiul lăuntric, năvălesc din afară, și tot așa până la sfârșitul vieții. Nici să mori liniștit nu te lasă; și după moarte gonesc după suflet, până ce acesta trece de vămile văzdu- hului, unde pândesc și unde-și au bârlogurile. „Cum așa - acesta e un lucru întristător și cumplit!” Pentru cel credincios nu e nimic cumplit aici, întrucât demonii doar se agită în jurul celui temător de Dumnezeu, însă nu au nici o putere asupra lui. Rugătorul treaz îi împroaș- că din sine cu săgeți, iar ei se țin la depărtare, neîndrăznind să se apropie și fiind pătrunși de frica înfrângerii suferite. Dacă diavolii izbândesc ceva, este din vina noastră. Slăbim luarea aminte, ori ne îngăduim să ne împrăștiem luând seama la nălucirile lor - atunci se și înființează și încep să ne tul- bure cu mai multă obrăznicie. Dacă nu îți revii la timp, te împresoară; iar dacă sufletul își vine în fire, pleacă și iscodesc din depărtare, doar, doar vor reuși să se apropie iar. Așadar, fii treaz, priveghează, roagă-te și vrăjmașii tăi nu vor izbândi 15 Și învăța în sinagogile lor, slă- vit fiind de toți.5 Tâlcuire Diavolul se apropie de Dumnezeul- Om ca să îl ispitească - care om este liber de asta? Cel ce umblă după voia celui viclean; acesta nu cunoaște bântuiri, ci este doar mânat din rău în mai rău; însă îndată ce își vine în sine și cugetă să înceapă o viață nouă, după voia lui Dumnezeu, îndată se pune în mișcare în- tregul tărâm satanicesc: toți slujitorii întunericului se gră- besc, care cum pot, să risipească gândurile și punerile la cale cele bune ale celui care se pocăiește. Dacă nu reușesc să-l abată din hotărârea sa, se străduiesc să îl împiedice a se pocăi și mărturisi cum se cade; nu izbândesc nici aici - își pun viclenia la bătaie ca să semene neghine între roadele pocăinței și ostenelilor 5Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată şi ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania de curățire a inimii; dacă nu re- ușesc nici să semene semințele răutății, se străduie să strâmbe dinlăuntru binele; sunt puși pe goană în războiul lăuntric, năvălesc din afară, și tot așa până la sfârșitul vieții. Nici să mori liniștit nu te lasă; și după moarte gonesc după suflet, până ce acesta trece de vămile văzdu- hului, unde pândesc și unde-și au bârlogurile. „Cum așa - acesta e un lucru întristător și cumplit!” Pentru cel credincios nu e nimic cumplit aici, întrucât demonii doar se agită în jurul celui temător de Dumnezeu, însă nu au nici o putere asupra lui. Rugătorul treaz îi împroaș- că din sine cu săgeți, iar ei se țin la depărtare, neîndrăznind să se apropie și fiind pătrunși de frica înfrângerii suferite. Dacă diavolii izbândesc ceva, este din vina noastră. Slăbim luarea aminte, ori ne îngăduim să ne împrăștiem luând seama la nălucirile lor - atunci se și înființează și încep să ne tul- bure cu mai multă obrăznicie. Dacă nu îți revii la timp, te împresoară; iar dacă sufletul își vine în fire, pleacă și iscodesc din depărtare, doar, doar vor reuși să se apropie iar. Așadar, fii treaz, priveghează, roagă-te și vrăjmașii tăi nu vor izbândi nimic împotriva ta.6 6Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. nimic împotriva ta.6 6Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.