Astăzi, Miercuri, 5 Oct., 2022 Sf. Mc. Haritina; †) Sf. Cuv. Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu Filipeni 2 24 Sunt însă încredințat în Dom- nul că eu însumi voi veni în cu- rând. 25 Am socotit că-i de trebuință să vi-l trimit pe Epafrodit, fratele meu și împreună-cu-mine-lucră- tor și împreună-cu-mine-luptă- tor1, dar și trimisul vostru și slu- jitorul trebuințelor mele, 26 de vreme ce vă dorea pe toți și era neliniștit, fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 Și’ntr’adevăr a fost bolnav aproape de moarte; dar Dumne- zeu a avut milă de el – și nu nu- mai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste’ntristare. 28 Așadar, mă grăbesc să vi-l tri- mit îndărăt2, pentru ca voi, vă- zându-l, din nou să vă bucurați, iar eu să fiu mai puțin întristat. 1 Literal: comiliton; camarad de arme. Misiunea creștină e deseori vă- zută de Pavel ca o permanentă campa- nie militară, din care-și extrage și lim- bajul (vezi în special Ef 6, 13-17). 2 Textual: l-am trimis mai degrabă. Trecutul verbului devansează momen- tul sosirii în Filipi a lui Epafrodit, pur- tătorul epistolei. 29 Primiți-l dar întru Domnul cu toată bucuria; și pe cei ca el întru cinstire să-i aveți, 30 fiindcă de dragul lucrării lui Hristos a fost el până aproape de moarte, punându-și viața în primejdie ca să’mplinească lipsa voastră în a mă sluji pe mine. Luca 6 46 Și de ce Mă chemați: Doamne, Doamne!, și nu faceți ce vă spun? 47 Tot cel ce vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face3, vă voi arăta cu cine se aseamănă: 48 Este asemenea omului care, zidindu-și o casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe pia- tră; și venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a pu- tut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. 49 Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care și-a zidit casa pe pământ fără teme- lie; și puhoiul a izbit-o și ea de’n- dată a căzut; și mare a fost pră- 3 Le îndeplinește; le pune în practi- că. Astăzi, Miercuri, 5 Oct., 2022 Sf. Mc. Haritina; †) Sf. Cuv. Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu Filipeni 2 24 Sunt însă încredințat în Dom- nul că eu însumi voi veni în cu- rând. 25 Am socotit că-i de trebuință să vi-l trimit pe Epafrodit, fratele meu și împreună-cu-mine-lucră- tor și împreună-cu-mine-luptă- tor1, dar și trimisul vostru și slu- jitorul trebuințelor mele, 26 de vreme ce vă dorea pe toți și era neliniștit, fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 Și’ntr’adevăr a fost bolnav aproape de moarte; dar Dumne- zeu a avut milă de el – și nu nu- mai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste’ntristare. 28 Așadar, mă grăbesc să vi-l tri- mit îndărăt2, pentru ca voi, vă- zându-l, din nou să vă bucurați, iar eu să fiu mai puțin întristat. 1 Literal: comiliton; camarad de arme. Misiunea creștină e deseori vă- zută de Pavel ca o permanentă campa- nie militară, din care-și extrage și lim- bajul (vezi în special Ef 6, 13-17). 2 Textual: l-am trimis mai degrabă. Trecutul verbului devansează momen- tul sosirii în Filipi a lui Epafrodit, pur- tătorul epistolei. 29 Primiți-l dar întru Domnul cu toată bucuria; și pe cei ca el întru cinstire să-i aveți, 30 fiindcă de dragul lucrării lui Hristos a fost el până aproape de moarte, punându-și viața în primejdie ca să’mplinească lipsa voastră în a mă sluji pe mine. Luca 6 46 Și de ce Mă chemați: Doamne, Doamne!, și nu faceți ce vă spun? 47 Tot cel ce vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face3, vă voi arăta cu cine se aseamănă: 48 Este asemenea omului care, zidindu-și o casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe pia- tră; și venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a pu- tut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. 49 Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care și-a zidit casa pe pământ fără teme- lie; și puhoiul a izbit-o și ea de’n- dată a căzut; și mare a fost pră- 3 Le îndeplinește; le pune în practi- că. bușirea casei aceleia”. Luca 7 1 După ce Și-a sfârșit toate cu- vintele în auzul poporului, a in- trat în Capernaum.4 Tâlcuire „Pentru ce Mă che- mați: Doamne! Doamne! și nu fa- ceți ce vă spun?” Pentru ce îl nu- mesc oamenii pe Hristos Domn, dar nu fac voia Domnu- lui, adică de ce nu recunosc prin fapte stăpânirea Lui? Pentru că-L numesc Domn doar cu lim- ba, nu și cu inima. Dacă inima ar rosti: „Doamne, Tu ești Dom- nul meu”, ar fi gata pe deplin să se supună Celui pe care-L măr- turisește Domn; dar întrucât nu se întâmplă așa, faptele se îm- potrivesc vorbelor, căci ele sunt întotdeauna pe măsura inimii. Dar cum, nu trebuie să strigăm: „Doamne! Doamne!”? Nu, nu-i vorba de asta. Trebuie să adaugi la cuvântul din afară și cuvân- tul lăuntric - simțirea și starea 4 Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată și ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania inimii. Șezi și cugetă la Domnul și la tine însuți: cine e Domnul și cine ești tu; ce a făcut și face Domnul pentru tine, pentru ce trăiești și unde vei ajunge după moarte... Vei ajunge îndată la în- credințarea că n-ai altceva de fă- cut decât să împlinești voia Dom- nului în întregime, neabătut; pentru noi altă cale nu-i. Această încredințare te va face să fii gata a împlini cu fapta ceea ce rostești cu cuvântul. Astfel vei ajunge să simți nevoia ajutorului de sus, iar de aici ia naștere rugăciunea: „Doamne, Doamne! Ajută-mă și dăruiește-mi puterea de a umbla întru voia Ta”. Și strigarea ta că- tre Domnul va fi plăcută înaintea Lui.5 5 Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. bușirea casei aceleia”. Luca 7 1 După ce Și-a sfârșit toate cu- vintele în auzul poporului, a in- trat în Capernaum.4 Tâlcuire „Pentru ce Mă che- mați: Doamne! Doamne! și nu fa- ceți ce vă spun?” Pentru ce îl nu- mesc oamenii pe Hristos Domn, dar nu fac voia Domnu- lui, adică de ce nu recunosc prin fapte stăpânirea Lui? Pentru că-L numesc Domn doar cu lim- ba, nu și cu inima. Dacă inima ar rosti: „Doamne, Tu ești Dom- nul meu”, ar fi gata pe deplin să se supună Celui pe care-L măr- turisește Domn; dar întrucât nu se întâmplă așa, faptele se îm- potrivesc vorbelor, căci ele sunt întotdeauna pe măsura inimii. Dar cum, nu trebuie să strigăm: „Doamne! Doamne!”? Nu, nu-i vorba de asta. Trebuie să adaugi la cuvântul din afară și cuvân- tul lăuntric - simțirea și starea 4 Sfânta Scriptură versiune diortosi- tă după Septuaginta, redactată și ad- notată de Mitropolit Bartolomeu Vale- riu Anania inimii. Șezi și cugetă la Domnul și la tine însuți: cine e Domnul și cine ești tu; ce a făcut și face Domnul pentru tine, pentru ce trăiești și unde vei ajunge după moarte... Vei ajunge îndată la în- credințarea că n-ai altceva de fă- cut decât să împlinești voia Dom- nului în întregime, neabătut; pentru noi altă cale nu-i. Această încredințare te va face să fii gata a împlini cu fapta ceea ce rostești cu cuvântul. Astfel vei ajunge să simți nevoia ajutorului de sus, iar de aici ia naștere rugăciunea: „Doamne, Doamne! Ajută-mă și dăruiește-mi puterea de a umbla întru voia Ta”. Și strigarea ta că- tre Domnul va fi plăcută înaintea Lui.5 5 Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.