Duminică, 12 Aprilie, 2026 (†) Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (Sfintele Paști) Psalmul 117 23 de la Domnul s’a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri .1 Versetele 22-23 vor fi citate de Iisus cu referire la Sine Însuși. 1 Psalmul 134 3 Lăudați-L pe Domnul, că este bun, cântați numelui Său, că este bun; Faptele Apostolilor 1 1 Întâia mea carte , Teofile, am întocmit-o despre toate câte a în- ceput Iisus a face și a învăța 2 2 până în ziua când S’a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a și arătat pe Sine viu, cu multe sem- ne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbin- du-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgă- duința Tatălui „pe care ați auzit-o de la Mine; 3 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. 6 Iar ei, adunându-se, L-au în- trebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc îm- părăția lui Israel?” = Evanghelia după Luca, a că- rei continuare este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3. 2 Plinirea făgăduinței de a-L trimite pe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua Cincizecimii. Luca trece aici de la vorbirea indirectă la cea directă, reluând firul narativ întrerupt la Lc 24, 49. 3 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și’n toată Iudeea și’n Samaria și pân’la marginea pământului”. Ioan 1 1 Întru’nceput era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cu- vântul Dumnezeu era. 4 5 6 2 Acesta era dintru’nceput la7 Întru dimensiunea interioară – ne- mărginită și supratemporală – a lui Dumnezeu; în veșnicie; înainte de fa- cerea lumii; anterior oricărei creații; „mai’nainte de toți vecii”. 4 Traducerea grecescului Logos și la- tinescului Verbum. În filosofia elenă: puterea creatoare a lui Dumnezeu; ra- țiunea de a exista a oricărui lucru. În revelația ioanică: Fiul, a doua persoană a Sfintei Treimi. 5 Împreună cu – și cu fața spre – Dumnezeu; pros e o prepoziție dinamică, sugerând nu numai imediata vecinătate, dar și mișcarea perpetuă, comuniantă, a Fiului către Tatăl. 6 Dacă în primul verset prepoziția en traduce relația Logosului cu eternitatea, aici ea schimbă perspectiva și introduce relația Lui cu timpul, pregătind astfel versetul următor; Cuvântul participă ne- mijlocit la nașterea timpului prin actul creației, dar El era și rămâne anterior acesteia. (De altfel, „dintru” este opțiu- 7 Dumnezeu; 3 toate printr’Însul s’au făcut și fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut. 4 Viață era într’Însul, și viața era lumina oamenilor ;8 5 și lumina întru întuneric lu- minează și întunericul nu a cu- prins-o .9 6 Fost-a om trimis de la Dumne- zeu; numele lui era Ioan .10 7 Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci să mărturi- sească despre Lumină. nea traducătorilor Bibliei din 1688). Logosul ca sălaș și izvor al vieții. În limbajul ioanic, cuvântul „viață” (folosit de 36 de ori) nu înseamnă niciodată mod de existență biologică, ci viața reală, viața adevărată, modalitatea omului de a exista în Dumnezeu. 8 Succesiunea: Dumnezeu-Cu- vânt-creație-viață-lumină-om-întune- ric, termeni fundamentali în teologia lui Ioan. Prin dinamica întrupării, Cu- vântul pătrunde în imperiul răului din lume (agresiv, „cuprinzător”) și rămâne victorios (vezi 1 In 2, 8). 9 S’a observat că Prologul Evangheliei după Ioan (versetele 1-18) are o con- strucție simfonică; autorul introduce o temă, o părăsește, o reintroduce și o dezvoltă contrapunctic în strânsă cone- xiune cu celelalte. În cazul de față, Ioan Botezătorul. 10 9 Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. 10 În lume era și lumea printr’În- sul s’a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Dar celor câți L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumne- zeu, 13 cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere băr- bătească, ci de la Dumnezeu s’au născut.11 14 Și Cuvântul trup S’a făcut și S’a sălășluit întru noi; și noi văzu- tu-I-am slava ca pe slava Unu- ia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. 15 Ioan mărturisea despre El și stri- ga, zicând: „Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mi- ne înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte de mine era .12 16 Și din plinătatea Lui noi toți am primit și har pentru har ,13 Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu I se asimilează Cuvântului, Care S’a întrupat din fecioară fără bărbat. 11 Profeție: Cel ce-mi urmează în timp m’a depășit în devenire prin aceea că El S’a născut în eternitate. 12 În alte traduceri: har peste har; har1317 căci legea prin Moise s’a dat, dar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit.14 Tâlcuire PAȘTILE DOMNU- LUI, PAȘTILE! Din moarte la via- ță ne-a adus pe noi Domnul cu învierea Sa. Și iată, învierea aceasta „în- gerii o laudă în cer”, văzând cum strălucește firea ome- nească îndumnezeită întru slava dinainte rânduită ei, în Ipostasul Domnului Răscumpărătorul, în al cărui chip, prin puterea învierii Sale, aveau a se preface toți cei ce au crezut cu adevărat într-În- sul și s-au alipit cu tot sufletul de El. Slavă, Doamne, preaslă- vitei învierii Tale! Îngerii cântă împreună bucurându-se cu noi și văzând plinirea cetei lor; iar pe noi învrednicește-ne, Doamne, să Te slăvim cu inimă curată pe Ti- ne, Cel înviat, văzând în învierea după har. Harul pe care-l primim de la Iisus Hristos îi corespunde celui ce este și rămâne în El, ca noutate față de Legea Veche (vezi și versetul următor). Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 14 Ta curmarea stricăciunii care ne roade, sămânța noii vieți prealu- minate și zorii veșnicei slave care va să vină, în care Tu ai intrat ca Înaintemergător prin învierea cea de dragul nostru. Nu numai limbile omenești, dar nici măcar cele îngerești nu sunt în putere să tâlcuiască negrăita Ta milă către noi, Doamne, Care ai înviat în chip preaslăvit!15 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 15