Astăzi, Marți, 22 Noiembrie, 2022 Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim și Apfia Sf. Mc. Cecilia Evrei 9 8 Prin aceasta Duhul Sfânt ne deschide ochii că drumul către altar1 nu era limpede arătat, atâta vreme cât primul cort încă mai stătea în picioare. 9 Aceasta era o parabolă2 pentru timpul de astăzi, cum că sunt daruri și jertfe care nu au putere să ducă la desăvârșire conștiința celui ce slujește, 10 ele fiind doar legiuiri despre mâncăruri, despre băuturi, des- pre felurite spălări, puse pentru trup până la vremea îndreptării. 11 Dar Hristos, Arhiereu al bu- nătăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit – nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta –, 12 a intrat o dată pentru tot- deauna în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aflându-ne nouă răscumpărare veșnică. 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junin- 1 Către sfânta-sfintelor. 2 = Un simbol; un fapt cu tâlc. că, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește prin curățirea trupu- lui, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s’a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Ce- lui-Viu! 15 Și iată pentru ce este El Mij- locitor al unui nou testament: ca prin moartea pe care El a suferit-o spre a răscumpăra gre- șalele de sub întâiul testament, să primească cei chemați făgă- duința moștenirii veșnice. 16 Căci acolo unde este testa- ment trebuie neapărat să fie arătată moartea celui care l-a făcut. 17 Un testament își capătă pute- rea de la morți, dat fiind că el nu are nici o putere câtă vreme cel ce l-a făcut trăiește. 18 Ca urmare, nici cel dintâi n’a fost sfințit fără sânge. 19 Într’adevăr, după ce Moise i-a rostit întregului popor toate po- runcile după lege, a luat sângele Astăzi, Marți, 22 Noiembrie, 2022 Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim și Apa Sf. Mc. Cecilia Evrei 9 8 Prin aceasta Duhul Sfânt ne deschide ochii că drumul către altar1 nu era limpede arătat, atâta vreme cât primul cort încă mai stătea în picioare. 9 Aceasta era o parabolă2 pentru timpul de astăzi, cum că sunt daruri și jertfe care nu au putere să ducă la desăvârșire conștiința celui ce slujește, 10 ele ind doar legiuiri despre mâncăruri, despre băuturi, des- pre felurite spălări, puse pentru trup până la vremea îndreptării. 11 Dar Hristos, Arhiereu al bu- nătăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit – nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta –, 12 a intrat o dată pentru tot- deauna în sfânta-sntelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aându-ne nouă răscumpărare veșnică. 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junin- 1Către sfânta-sntelor. 2= Un simbol; un fapt cu tâlc. că, stropindu-i pe cei întinați, îi snțește prin curățirea trupu- lui, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s’a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Ce- lui-Viu! 15 Și iată pentru ce este El Mij- locitor al unui nou testament: ca prin moartea pe care El a suferit-o spre a răscumpăra gre- șalele de sub întâiul testament, să primească cei chemați făgă- duința moștenirii veșnice. 16 Căci acolo unde este testa- ment trebuie neapărat să e arătată moartea celui care l-a făcut. 17 Un testament își capătă pute- rea de la morți, dat ind că el nu are nici o putere câtă vreme cel ce l-a făcut trăiește. 18 Ca urmare, nici cel dintâi n’a fost snțit fără sânge. 19 Într’adevăr, după ce Moise i-a rostit întregului popor toate po- runcile după lege, a luat sângele vițeilor și țapilor, cu apă și cu lână roșie și cu isop, a stropit și cartea însăși, și pe tot poporul, 20 și a zis: Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu l-a poruncit pentru voi! 21 Și tot așa a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slu- jbă. 22 După lege, aproape toate se curățesc cu sânge, și fără vărsa- re de sânge nu există iertare. 23 Trebuia deci ca, pe de-o parte, pecețile3 celor cerești să fie cu- rățite prin acestea și, pe de alta, cele cerești însele să fie, dar prin jertfe mai bune decât acestea4. Marcu 8 22 Și au venit la Betsaida. Și au adus la dânsul un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Și luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; și scui- pând pe ochii lui și punându-Și 3 Ca și la 8, 5: copiile, amprentele realităților cerești. 4 În altă formulare: „Dacă deci era necesar ca urmele realităților cerești să fie purificate prin astfel de rituri, realitățile cerești se cereau ele însele purificate, dar prin jertfe mai bune decât acestea de jos”. În fapt, cele cerești nu sunt impure („curățirea” lor având doar un aspect inaugural), dar întreaga frază e o figură de stil oratoric. mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. 24 Și el, ridicându-și ochii, a zis: „Văd oamenii umblând, îi văd ca pe niște copaci…”. 25 După aceea a pus iarăși mâi- nile pe ochii lui și el a văzut bine și și-a revenit și pe toate le vedea limpede. 26 Și l-a trimis la casa sa, zicân- du-i: „Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat5”.6 Tâlcuire Pe orbul din Bet- saida, Domnul nu l-a vindecat din- tr-o dată, ci la în- ceput nedeplin, apoi deplin și abia atunci a în- ceput orbul să vadă totul limpede. De ce a făcut Domnul așa, numai El știe. Noi însă vom trage de aici urmă- torul învățământ: dacă Domnul a socotit că trebuie să vinde- ce treptat vederea trupească, cu cât mai mult este nevoie de acest lucru în privința luminării 5 Satul era Betsaida, dar orbul nu locuia acolo. 6 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania vițeilor și țapilor, cu apă și cu lână roșie și cu isop, a stropit și cartea însăși, și pe tot poporul, 20 și a zis: Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu l-a poruncit pentru voi! 21 Și tot așa a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slu- jbă. 22 După lege, aproape toate se curățesc cu sânge, și fără vărsa- re de sânge nu există iertare. 23 Trebuia deci ca, pe de-o parte, pecețile3 celor cerești să e cu- rățite prin acestea și, pe de alta, cele cerești însele să e, dar prin jertfe mai bune decât acestea4. Marcu 8 22 Și au venit la Betsaida. Și au adus la dânsul un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Și luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; și scui- pând pe ochii lui și punându-Și 3Ca și la 8, 5: copiile, amprentele realităților cerești. 4În altă formulare: „Dacă deci era necesar ca urmele realităților cerești să e puricate prin astfel de rituri, realitățile cerești se cereau ele însele puricate, dar prin jertfe mai bune decât acestea de jos”. În fapt, cele cerești nu sunt impure („curățirea” lor având doar un aspect inaugural), dar întreaga frază e o gură de stil oratoric. mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. 24 Și el, ridicându-și ochii, a zis: „Văd oamenii umblând, îi văd ca pe niște copaci…”. 25 După aceea a pus iarăși mâi- nile pe ochii lui și el a văzut bine și și-a revenit și pe toate le vedea limpede. 26 Și l-a trimis la casa sa, zicân- du-i: „Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat5”.6 Tâlcuire Pe orbul din Bet- saida, Domnul nu l-a vindecat din- tr-o dată, ci la în- ceput nedeplin, apoi deplin și abia atunci a în- ceput orbul să vadă totul limpede. De ce a făcut Domnul așa, numai El știe. Noi însă vom trage de aici urmă- torul învățământ: dacă Domnul a socotit că trebuie să vinde- ce treptat vederea trupească, cu cât mai mult este nevoie de acest lucru în privința luminării 5Satul era Betsaida, dar orbul nu locuia acolo. 6Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania ochilor noștri. În perioada patri- arhilor, revelația dumnezeiască avea un caracter foarte simplu; în perioada Legii, ea a devenit mai complexă și mai amănunți- tă; în perioada noastră creștină, ea este încă și mai amănunți- tă și mai înaltă. Dar lucrurile se termină, oare, aici? Pe pă- mânt nu te aștepta la lucruri înalte, le vei afla dincolo. Doi Sfinți Apostoli ne încredințează de aceasta: Sfinții Ioan și Pa- vel. Acum vedem totul ca prin- tr-un geam mat; dincolo, vom vedea totul limpede, însă și din- colo vor fi trepte ale luminării minții, întrucât cunoașterea lui Dumnezeu nu are hotare. Pe pământ, revelația dumnezeiască e încheiată; n-ai de ce să vi- sezi la lucruri mai înalte; avem toate lucrurile care ne trebuie; însușește-ți-le și trăiește prin ele. Revelația creștină nu mai făgăduiește o nouă revelație, ci numai faptul că Evanghelia va fi cunoscută în întreaga lume, fapt care va însemna și sfârșitul rânduielii de acum a lucrurilor. Atunci, credința va slăbi, dra- gostea se va împuțina, viața va deveni o povară, și bunătatea lui Dumnezeu va pune capăt lumii.7 7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. ochilor noștri. În perioada patri- arhilor, revelația dumnezeiască avea un caracter foarte simplu; în perioada Legii, ea a devenit mai complexă și mai amănunți- tă; în perioada noastră creștină, ea este încă și mai amănunți- tă și mai înaltă. Dar lucrurile se termină, oare, aici? Pe pă- mânt nu te aștepta la lucruri înalte, le vei aa dincolo. Doi Snți Apostoli ne încredințează de aceasta: Snții Ioan și Pa- vel. Acum vedem totul ca prin- tr-un geam mat; dincolo, vom vedea totul limpede, însă și din- colo vor trepte ale luminării minții, întrucât cunoașterea lui Dumnezeu nu are hotare. Pe pământ, revelația dumnezeiască e încheiată; n-ai de ce să vi- sezi la lucruri mai înalte; avem toate lucrurile care ne trebuie; însușește-ți-le și trăiește prin ele. Revelația creștină nu mai făgăduiește o nouă revelație, ci numai faptul că Evanghelia va cunoscută în întreaga lume, fapt care va însemna și sfârșitul rânduielii de acum a lucrurilor. Atunci, credința va slăbi, dra- gostea se va împuțina, viața va deveni o povară, și bunătatea lui Dumnezeu va pune capăt lumii.7 7Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru ecare zi din an.