Astăzi, Miercuri, 23 Noi., 2022 † Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, și Grigorie, episcopul Acragandelor Evrei 10 1 Într’adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate nicio- dată face desăvârșiți pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n’ar mai avea nici o conștiință a pă- catelor? 3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor, 4 și aceasta, pentru că-i cu ne- putință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele. 5 Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă și prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; 6 arderi-de-tot și jertfe pentru pă- cat nu Ți-au plăcut. 7 Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărții –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus că jertfă și pri- noase și arderile-de-tot și jertfele pentru păcat n’ai voit, nici nu Ți-au plăcut – cele ce se aduc după lege –; 9 atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Așadar, El desființează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea. 10 Întru această voință suntem noi sfințiți, odată pentru tot- deauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos. 11 Orice preot stă în fiecare zi slujind și de mai multe ori adu- când aceleași jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păca- tele; 12 Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pen- tru păcate, pentru totdeauna S’a așezat de-a dreapta lui Dumne- zeu, 13 așteptând ca de aci’nainte vrăjmașii Săi să fie puși așter- nut picioarelor Sale. 14 Căci prin aducerea unei sin- gure jertfe, El pentru totdeauna Astăzi, Miercuri, 23 Noi., 2022 † Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, și Grigorie, episcopul Acragandelor Evrei 10 1 Într’adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate nicio- dată face desăvârșiți pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n’ar mai avea nici o conștiință a pă- catelor? 3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor, 4 și aceasta, pentru că-i cu ne- putință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele. 5 Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă și prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; 6 arderi-de-tot și jertfe pentru pă- cat nu Ți-au plăcut. 7 Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărții –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus că jertfă și pri- noase și arderile-de-tot și jertfele pentru păcat n’ai voit, nici nu Ți-au plăcut – cele ce se aduc după lege –; 9 atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Așadar, El desființează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea. 10 Întru această voință suntem noi sfințiți, odată pentru tot- deauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos. 11 Orice preot stă în fiecare zi slujind și de mai multe ori adu- când aceleași jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păca- tele; 12 Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pen- tru păcate, pentru totdeauna S’a așezat de-a dreapta lui Dumne- zeu, 13 așteptând ca de aci’nainte vrăjmașii Săi să fie puși așter- nut picioarelor Sale. 14 Căci prin aducerea unei sin- gure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârșit pe cei ce se sfin- țesc. 15 Este și ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturisește; căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, și’n cugetele lor le voi scrie 17 și de păcatele lor și de fărădelegi- le lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. 18 Or, unde este iertarea păcate- lor nu mai este nici jertfă pentru ele1. Marcu 8 30 Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bă- trâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L de- oparte, a început să-L dojeneas- că. 33 Dar El, întorcându-se și pri- vind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: „Mergi înapoia 1 Literal: unde există iertare pentru acestea [păcate și fărădelegi] nu mai există jertfă pentru păcate. Mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor”. 34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.2 Tâlcuire Chemând pe oa- meni să-L ur- meze luându-și crucea, Domnul arată, totodată, calea de urmat, îndepărtând piedi- cile cele mai însem- nate ce se ridică înaintea ei - piedici nu din afară, ci lăuntri- ce, înrădăcinate în inima omu- lui. Înțelesul cuvintelor Lui este acesta: „Vrei să vii după Mine? În primul rând, nu te cruța, fi- indcă cine se va cruța pe sine, acela se va pierde; în al doilea rând, nu te lăsa înlănțuit de lăcomie, fiindcă «ce folos va avea omul dacă va câștiga întreaga lume, iar sufletul său și-l va pierde?». În al treilea rând, să nu-ți pese de ceea ce vor spune 2 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania i-a desăvârșit pe cei ce se sfin- țesc. 15 Este și ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturisește; căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, și’n cugetele lor le voi scrie 17 și de păcatele lor și de fărădelegi- le lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. 18 Or, unde este iertarea păcate- lor nu mai este nici jertfă pentru ele1. Marcu 8 30 Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bă- trâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L de- oparte, a început să-L dojeneas- că. 33 Dar El, întorcându-se și pri- vind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: „Mergi înapoia 1 Literal: unde există iertare pentru acestea [păcate și fărădelegi] nu mai există jertfă pentru păcate. Mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor”. 34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.2 Tâlcuire Chemând pe oa- meni să-L ur- meze luându-și crucea, Domnul arată, totodată, calea de urmat, îndepărtând piedi- cile cele mai însem- nate ce se ridică înaintea ei - piedici nu din afară, ci lăuntri- ce, înrădăcinate în inima omu- lui. Înțelesul cuvintelor Lui este acesta: „Vrei să vii după Mine? În primul rând, nu te cruța, fi- indcă cine se va cruța pe sine, acela se va pierde; în al doilea rând, nu te lăsa înlănțuit de lăcomie, fiindcă «ce folos va avea omul dacă va câștiga întreaga lume, iar sufletul său și-l va pierde?». În al treilea rând, să nu-ți pese de ceea ce vor spune 2 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania sau de felul în care te vor privi ceilalți: «Fiindcă cine se va ruși- na de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri»”. Cruțarea de sine, lăcomia și rușinarea de oameni sunt cele mai însemnate lanțuri care îl țin pe om în viața ne- plăcută lui Dumnezeu, pe calea patimilor și a păcatului. Acestea sunt piedicile de căpetenie în calea întoarcerii păcătosului la Dumnezeu; mai ales împotriva lor se duce lupta duhovnicească în omul care se pocăiește și în cel care a început deja să facă roadele pocăinței. Atâta vreme cât aceste fire nu sunt încă tă- iate, în viața creștină din noi nu se poate pune nădejde: ea este plină de poticniri și căderi, dacă nu totdeauna văzute, cel puțin lăuntrice. Așadar, fiecare să se cerceteze bine pe sine și dacă află vreunul din lanțurile pomenite, să se îngrijească a se dezlega din el; altminteri, să nu tragă nădejde că se va ridica la înălțimea desăvârșirii în Hris- tos, chiar dacă pe dinafară pare foarte vrednic.3 3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.sau de felul în care te vor privi ceilalți: «Fiindcă cine se va ruși- na de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri»”. Cruțarea de sine, lăcomia și rușinarea de oameni sunt cele mai însemnate lanțuri care îl țin pe om în viața ne- plăcută lui Dumnezeu, pe calea patimilor și a păcatului. Acestea sunt piedicile de căpetenie în calea întoarcerii păcătosului la Dumnezeu; mai ales împotriva lor se duce lupta duhovnicească în omul care se pocăiește și în cel care a început deja să facă roadele pocăinței. Atâta vreme cât aceste fire nu sunt încă tă- iate, în viața creștină din noi nu se poate pune nădejde: ea este plină de poticniri și căderi, dacă nu totdeauna văzute, cel puțin lăuntrice. Așadar, fiecare să se cerceteze bine pe sine și dacă află vreunul din lanțurile pomenite, să se îngrijească a se dezlega din el; altminteri, să nu tragă nădejde că se va ridica la înălțimea desăvârșirii în Hris- tos, chiar dacă pe dinafară pare foarte vrednic.3 3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.