Astăzi, Joi, 26 Ianuarie, 2023 †) Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arca- die și Ioan Efeseni 4 14 ca să nu mai fim copii, clăti- nați de valuri și purtați de orice vânt de’nvățătură încoace și’nco- lo prin viclenia oamenilor, prin meșteșugul lor de a atrage’n ră- tăcire; 15 ci’n iubire trăind după adevăr, în toate să creștem întru El Care este Capul, Hristos, 16 dintru Care întregul trup, bine alcătuit și bine încheiat prin toate legăturile care-l hră- nesc după lucrarea fiecărei părți la măsura ei, își face creșterea spre a se zidi el însuși întru iubire1. 17 Așadar, aceasta spun și măr- turisesc întru Domnul: de acum să nu mai umblați așa cum umblă păgânii în deșertăciunea minții lor, 18 întunecați fiind la minte, în- 1 Versetele 15-16: Fiind Biserica trupul lui Hristos, Capul este acela care coordonează funcționarea specifi- că și totuși unitară a tuturor compo- nentelor vitale. străinați de viața lui Dumnezeu, din pricina necunoștinței care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; 19 fiind ei în nesimțire, s’au dat pe ei înșiși nerușinării, spre ne- sățioasa săvârșire a tot felul de necurății. Marcu 11 27 Și au venit iarăși în Ierusa- lim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhi- ereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere2 faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?” 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi între- ba și Eu un cuvânt; răspundeți- Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, 2 Și aici, puterea înseamnă nu nu- mai capacitatea de a face minuni, ci și autoritatea extra-umană cu care este învestit cel care le face (fariseii Îl în- vinuiau pe Iisus că-i scoate pe demoni prin căpetenia acestora). Astăzi, Joi, 26 Ianuarie, 2023 †) Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arca- die și Ioan Efeseni 4 14 ca să nu mai fim copii, clăti- nați de valuri și purtați de orice vânt de’nvățătură încoace și’nco- lo prin viclenia oamenilor, prin meșteșugul lor de a atrage’n ră- tăcire; 15 ci’n iubire trăind după adevăr, în toate să creștem întru El Care este Capul, Hristos, 16 dintru Care întregul trup, bine alcătuit și bine încheiat prin toate legăturile care-l hră- nesc după lucrarea fiecărei părți la măsura ei, își face creșterea spre a se zidi el însuși întru iubire1. 17 Așadar, aceasta spun și măr- turisesc întru Domnul: de acum să nu mai umblați așa cum umblă păgânii în deșertăciunea minții lor, 18 întunecați fiind la minte, în- 1 Versetele 15-16: Fiind Biserica trupul lui Hristos, Capul este acela care coordonează funcționarea specifi- că și totuși unitară a tuturor compo- nentelor vitale. străinați de viața lui Dumnezeu, din pricina necunoștinței care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; 19 fiind ei în nesimțire, s’au dat pe ei înșiși nerușinării, spre ne- sățioasa săvârșire a tot felul de necurății. Marcu 11 27 Și au venit iarăși în Ierusa- lim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhi- ereii, cărturarii și bătrânii 28 și I-au zis: „Cu ce putere2 faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?” 29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi între- ba și Eu un cuvânt; răspundeți- Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: 30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, 2 Și aici, puterea înseamnă nu nu- mai capacitatea de a face minuni, ci și autoritatea extra-umană cu care este învestit cel care le face (fariseii Îl în- vinuiau pe Iisus că-i scoate pe demoni prin căpetenia acestora). sau de la oameni? Răspundeți- Mi!” 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oa- meni…”. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm…”. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…”.3 Tâlcuire Mântuitorul dove- dește că e trimis din cer prin măr- turia lui Ioan Botezătorul; ar- hiereii, cărtura- rii și bătrânii tac, fiindcă nu aveau ce să răspundă împotrivă, dar tot nu cred. Altă dată, a arătat ace- lași lucru prin faptele Sale; s-au gândit cum s-o întoarcă: „Cu domnul demonilor scoate pe de- moni”. Când această viclenie a fost răsturnată, au tăcut iarăși, dar nici atunci nu au crezut. Așa 3 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania sunt întotdeauna necredincioșii: orice le-ai spune și oricât de puternice dovezi le-ai aduce în sprijinul adevărului, nu pot răs- punde nimic, dar tot nu cred. Ai zice că mintea lor e damblagită, dar cu privire la celelalte lucruri judecă sănătos. Numai când vine vorba de credință încep să se rătăcească în idei și în cu- vinte. Se rătăcesc și atunci când schimbă adevărurile credinței date de Dumnezeu cu vederile lor. Îndoiala se preschimbă la ei într-un reazem tare ca o stâncă. Ascultați-le toată teoria. Și un copil va pricepe că e o pânză de păianjen, însă ei nu văd asta. Neînțeleasă orbire! Încăpățâna- rea necredincioșilor mai poate fi lămurită și prin nedorința de a crede; însă de unde poate să vină asta? Și de ce ea capătă în această împrejurare asemenea putere, că face un om inteligent să se agațe cu bună știință de un mod de gândire ilogic? Aici e vorba de întuneric - și oare nu de la părintele întunericului vine el?4 4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. sau de la oameni? Răspundeți- Mi!” 31 Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?; 32 dar de vom zice: De la oa- meni…”. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. 33 Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm…”. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…”.3 Tâlcuire Mântuitorul dove- dește că e trimis din cer prin măr- turia lui Ioan Botezătorul; ar- hiereii, cărtura- rii și bătrânii tac, fiindcă nu aveau ce să răspundă împotrivă, dar tot nu cred. Altă dată, a arătat ace- lași lucru prin faptele Sale; s-au gândit cum s-o întoarcă: „Cu domnul demonilor scoate pe de- moni”. Când această viclenie a fost răsturnată, au tăcut iarăși, dar nici atunci nu au crezut. Așa 3 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania sunt întotdeauna necredincioșii: orice le-ai spune și oricât de puternice dovezi le-ai aduce în sprijinul adevărului, nu pot răs- punde nimic, dar tot nu cred. Ai zice că mintea lor e damblagită, dar cu privire la celelalte lucruri judecă sănătos. Numai când vine vorba de credință încep să se rătăcească în idei și în cu- vinte. Se rătăcesc și atunci când schimbă adevărurile credinței date de Dumnezeu cu vederile lor. Îndoiala se preschimbă la ei într-un reazem tare ca o stâncă. Ascultați-le toată teoria. Și un copil va pricepe că e o pânză de păianjen, însă ei nu văd asta. Neînțeleasă orbire! Încăpățâna- rea necredincioșilor mai poate fi lămurită și prin nedorința de a crede; însă de unde poate să vină asta? Și de ce ea capătă în această împrejurare asemenea putere, că face un om inteligent să se agațe cu bună știință de un mod de gândire ilogic? Aici e vorba de întuneric - și oare nu de la părintele întunericului vine el?4 4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.