Astăzi, Luni, 22 Decembrie, 2025 †) Sf. Ier. Petru Movilă, mitropolitul Kievului; Sf. Mare Mc. Anastasia Evrei 3 5 Spre a da mărturie celor ce aveau să fie spuse , Moise a fost în toa- tă casa Domnului credincios ca o slugă, 1 6 dar Hristos, ca Fiu a fost peste casa Lui. Și casa Lui suntem noi, numai dacă pân’ la sfârșit ținem cu tărie libertatea mărturisirii și mândria nădejdii .2 7 De aceea, precum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi glasul Său, 8 nu vă învârtoșați inimile ca atunci, la Răzvrătire, în ziua ispi- tirii în pustie ,3 = Să ateste avant la lettre adevărurile ce aveau să fie descoperite mai târziu de către profeți. 1 = Mândria de a nădăjdui (în venirea împărăției lui Dumnezeu). Pavel folo- sește destul de des acest termen (într’o variantă a limbajului biblic românesc: laudă) spre a desemna, în sensul cel bun, sentimentul demnității (și chiar al supe- riorității), al celui ce posedă certitudinea că s’a angajat pe Calea cea dreaptă. 2 Referire la episodul din Iș 17, 1-7 (chinuiți de sete și exasperați, Evreii au pus la îndoială prezența lui Dumnezeu 3 […] 9 unde părinții voștri M’au ispitit și M’au pus la’ncercare, și timp de patruzeci de ani Mi-au văzut faptele! 10 De aceea M’am mâniat pe nea- mul acesta și am zis: Ei pururea rătăcesc cu inima, și căile Mele nu le-au cunoscut; 11 așa că juratu-M’am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra! 17 Și pe cine S’a mâniat El timp de patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? 18 Și cui i S’a jurat că nu vor intra întru odihna Sa , dacă nu celor ce n’au ascultat ? 4 5 19 Și vedem că din pricina necre- în viața lor). În contextul citatului: odihna din Țara Făgăduinței, la capătul drumului prin Sinai; în subtextul introdus de Pa- vel: odihna în împărăția lui Dumnezeu, la capătul Căii deschise de Iisus Hristos. 4 Și aici, cuvânt cu dublu sens: a asculta (prin auzire) și a se supune (prin voință). 5 dinței lor n’au putut să intre. Luca 20 27 Și apropiindu-se unii dintre sa- ducheii care spun că nu este în- viere, L-au întrebat, 28 zicând: „Învățătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s’o ia fratele lui și să-i ridice urmaș fratelui său. 29 Erau dar șapte frați. Și cel din- tâi, luându-și femeie, a murit fără copii; 30 și al doilea; 31 a luat-o și al treilea; și tot așa, toți cei șapte n’au lăsat copii și au murit. 32 La urmă a murit și femeia. 33 Așadar, la înviere, femeia va fi soția căruia dintre ei?, că toți șapte au avut-o de soție”. 34 Și le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; 35 dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învie- rea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită. 6 36 Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii și sunt Aici e vorba numai de învierea celor drepți. 6 fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morții învie, a arătat-o și Moise la rug când pe Domnul Îl numește Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumne- zeul lui Iacob. 7 38 Or, Dumnezeu nu este al morți- lor, ci al viilor; fiindcă toți trăiesc întru El”. 39 Iar unii dintre cărturari, răspun- zând, au zis: „Învățătorule, bine-ai zis…”, 40 că nu mai cutezau să-L întrebe nimic. 41 Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David? 42 Că însuși David spune în Car- tea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea, 43 până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale. 44 Așadar, David Îl numește Domn; atunci, cum de este fiul lui?”8 În pasajul din Iș 3, 6 referitor la ru- gul aprins, unde Dumnezeu Se definește pe Sine. Aici Moise e citat ca autor al scrierii, nu ca martor al evenimentului. 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 Tâlcuire Saducheii aveau un argument împotri- va învierii, pe ca- re îl socoteau de nebiruit; Domnul însă l-a răsturnat în câteva cuvinte și încă atât de limpede, că toți au priceput și i-au re- cunoscut pe saduchei biruiți de adevărul spuselor Sale (Lc. 20, 27-40). Ceea ce erau pe atunci saducheii sunt acum necredincio- șii de toate soiurile. Aceștia au născocit o sumedenie de presu- puneri fanteziste, le-au ridicat la rangul de adevăruri de netăgăduit și se laudă cu ele, gândindu-se că nimeni n-are ce să mai spu- nă împotriva lor. De fapt, aceste presupuneri sunt atât de deșarte, încât nici nu merită să-ți deschizi gura împotriva lor. Toate filozofă- rile lor sunt un castel din cărți de joc: suflă și se va dărâma. Nici nu trebuie combătute, ci tratate la fel ca visele. Când cineva combate un vis, nu se apucă să demonstreze neconcordanțe de ansamblu sau parțiale în vis, ci spune pur și simplu: „Nu e decât un vis”, și cu asta problema e închisă. Iată, de pildă, teoria formării cosmosului din fragmente de nebuloasă, dim- preună cu „proptelele” sale: teoria generației spontanee, teoria dar- winistă a evoluției speciilor și acea născocire de necrezut care spune că omul se trage din maimuță. Toate acestea sunt ca aiurarea unui lunatic. Citindu-le, ți se pare că umbli în întuneric. Dar savanții? Dar ce poți să faci cu savanții? Deviza lor este: „De nu vă place n-ascultați, dar nici să mint nu mă-mpiedicați”.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9