Astăzi, Vineri, 17 Martie, 2023 Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu Isaia 13 2 Ridicați un semn pe muntele teșit1, glas înălțați către ei, nu vă temeți, faceți cu mâna semn de chemare!, voi, mai-marilor, deschideți! 3 Eu voi da porunci și Eu le voi fi călăuză; uriași vor veni să-Mi plinească mânia, bucurându-se și totodată suduind.2 4 Glas de neamuri multe pe munți, asemenea unor neamuri multe, glas de regi și de nea- muri adunate laolaltă; Domnul Atotțiitorul e Cel ce-i poruncește neamului războinic 5 să vină dintr’un ținut de de- parte, de la marginea temeliei cerului; Domnul și războinicii Săi vin să nimicească lumea’n- 1 BJ, TOB: „munte pleșuv”; OSTY: „munte despuiat”; RSV: „munte go- laș”; ȘERBAN: „muntele șăs”. Gre- cescul pedinós = „ceea ce formează o câmpie”, „ceea ce e situat în câmpie”. Sensul: platou pe vârful unui munte. 2 Dincolo de interpretarea circum- stanțelor istorice, această vedenie apocaliptică a profetului inculcă ideea că istoria, chiar în grozăviile ei, se desfășoară sub controlul lui Dumne- zeu și că neamuri păgâne pot deveni instrumente ale voii Sale. treagă. 6 Urlați!, că aproape este ziua Domnului și sfărâmarea de la Dumnezeu va veni. 7 Drept aceea, fiece mână va slă- bi și fiece suflet de om se va descuraja. 8 Bătrânii se vor tulbura și du- reri îi vor cuprinde, ca ale femeii ce naște; și se vor plânge unul altuia și se vor înspăimânta și fața și-o vor schimba ca o flacă- ră. 9 Că, iată, ziua Domnului vine, fără putință de scăpare, zi de mânie și de urgie, ca să facă lumea pustie și pe păcătoșii din ea să-i prăpădească. 10 Că toate stelele cerului și Orionul și toată podoaba cerului nu-și vor da lumina; și’n răsări- tul soarelui va fi întuneric, iar luna nu-și va da lumina. 11 Și rele voi porunci pentru toa- tă lumea, iar celor necredincioși le voi cerceta păcatele; mândria nelegiuiților o voi nimici, iar tru- fia celor semeți o voi umili. 12 Cei rămași vor fi mai de preț decât aurul nativ; un om va fi mai scump decât nestemata din Safir. Astăzi, Vineri, 17 Martie, 2023 Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu Isaia 13 2 Ridicați un semn pe muntele teșit1, glas înălțați către ei, nu vă temeți, faceți cu mâna semn de chemare!, voi, mai-marilor, deschideți! 3 Eu voi da porunci și Eu le voi fi călăuză; uriași vor veni să-Mi plinească mânia, bucurându-se și totodată suduind.2 4 Glas de neamuri multe pe munți, asemenea unor neamuri multe, glas de regi și de nea- muri adunate laolaltă; Domnul Atotțiitorul e Cel ce-i poruncește neamului războinic 5 să vină dintr’un ținut de de- parte, de la marginea temeliei cerului; Domnul și războinicii Săi vin să nimicească lumea’n- 1 BJ, TOB: „munte pleșuv”; OSTY: „munte despuiat”; RSV: „munte go- laș”; ȘERBAN: „muntele șăs”. Gre- cescul pedinós = „ceea ce formează o câmpie”, „ceea ce e situat în câmpie”. Sensul: platou pe vârful unui munte. 2 Dincolo de interpretarea circum- stanțelor istorice, această vedenie apocaliptică a profetului inculcă ideea că istoria, chiar în grozăviile ei, se desfășoară sub controlul lui Dumne- zeu și că neamuri păgâne pot deveni instrumente ale voii Sale. treagă. 6 Urlați!, că aproape este ziua Domnului și sfărâmarea de la Dumnezeu va veni. 7 Drept aceea, fiece mână va slă- bi și fiece suflet de om se va descuraja. 8 Bătrânii se vor tulbura și du- reri îi vor cuprinde, ca ale femeii ce naște; și se vor plânge unul altuia și se vor înspăimânta și fața și-o vor schimba ca o flacă- ră. 9 Că, iată, ziua Domnului vine, fără putință de scăpare, zi de mânie și de urgie, ca să facă lumea pustie și pe păcătoșii din ea să-i prăpădească. 10 Că toate stelele cerului și Orionul și toată podoaba cerului nu-și vor da lumina; și’n răsări- tul soarelui va fi întuneric, iar luna nu-și va da lumina. 11 Și rele voi porunci pentru toa- tă lumea, iar celor necredincioși le voi cerceta păcatele; mândria nelegiuiților o voi nimici, iar tru- fia celor semeți o voi umili. 12 Cei rămași vor fi mai de preț decât aurul nativ; un om va fi mai scump decât nestemata din Safir. 13 Căci cerul se va înfuria și pă- mântul se va cutremura din te- meliile lui din pricina aprinderii mâniei Domnului Atotțiitorului în ziua când mânia Sa va veni. Facerea 8 4 Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii, corabia s’a odihnit pe muntele Ararat3. 5 Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s’au arătat vârfurile munților. 6 Și a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra co- răbiei pe care o făcuse4 7 și a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Și ieșind acesta, nu s’a mai întors până ce ape- le-au secat pe pământ. 8 Și după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feței pământului. 9 Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s’a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată fața pământului. Și [Noe] a întins mâna și l-a apucat și l-a băgat la 3 Literal: pe munții Ararat. Lanț muntos în Armenia de astăzi, la sud de Caucaz. 4 Vezi nota de la 6, 16, în legătură cu varianta de traducere a acelui verset. el în corabie. 10 Și așteptând încă alte șapte zile, din nou a trimis porumbe- lul din corabie. 11 Și porumbelul s’a întors la el spre seară; și iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scur- seseră de pe fața pământului. 12 Și încă alte șapte zile aștep- tând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s’a mai întors la el. 13 Și a fost că în anul șase sute unu al vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperișul corăbiei și a privit: și iată că apa secase de pe fața pământului. 14 Iar în luna a doua, în douăzeci și șapte ale lunii, pământul era uscat. 15 Și Domnul Dumnezeu i-a gră- it lui Noe, zicând: 16 „Ieși din corabie, tu și împre- ună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi; 17 și toate fiarele care sunt cu tine, și tot trupul: de la păsări și pân’ la dobitoace și toate târâ- toarele ce se mișcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creș- teți și înmulțiți-vă pe pământ5!” 5 Textul LXX reia expresia din 1, 28, ceea ce sugerează o naștere din nou a 13 Căci cerul se va înfuria și pă- mântul se va cutremura din te- meliile lui din pricina aprinderii mâniei Domnului Atotțiitorului în ziua când mânia Sa va veni. Facerea 8 4 Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii, corabia s’a odihnit pe muntele Ararat3. 5 Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s’au arătat vârfurile munților. 6 Și a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra co- răbiei pe care o făcuse4 7 și a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Și ieșind acesta, nu s’a mai întors până ce ape- le-au secat pe pământ. 8 Și după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feței pământului. 9 Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s’a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată fața pământului. Și [Noe] a întins mâna și l-a apucat și l-a băgat la 3 Literal: pe munții Ararat. Lanț muntos în Armenia de astăzi, la sud de Caucaz. 4 Vezi nota de la 6, 16, în legătură cu varianta de traducere a acelui verset. el în corabie. 10 Și așteptând încă alte șapte zile, din nou a trimis porumbe- lul din corabie. 11 Și porumbelul s’a întors la el spre seară; și iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scur- seseră de pe fața pământului. 12 Și încă alte șapte zile aștep- tând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s’a mai întors la el. 13 Și a fost că în anul șase sute unu al vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperișul corăbiei și a privit: și iată că apa secase de pe fața pământului. 14 Iar în luna a doua, în douăzeci și șapte ale lunii, pământul era uscat. 15 Și Domnul Dumnezeu i-a gră- it lui Noe, zicând: 16 „Ieși din corabie, tu și împre- ună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi; 17 și toate fiarele care sunt cu tine, și tot trupul: de la păsări și pân’ la dobitoace și toate târâ- toarele ce se mișcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creș- teți și înmulțiți-vă pe pământ5!” 5 Textul LXX reia expresia din 1, 28, ceea ce sugerează o naștere din nou a 18 Și a ieșit Noe, precum și feme- ia sa și fiii săi și femeile fiilor săi; 19 și toate fiarele, toate dobitoa- cele, toate păsările și toate târâ- toarele care se mișcă pe pământ, după felul lor, au ieșit din cora- bie. 20 Și Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic6; și a luat din toate animalele cele curate și din toa- te păsările cele curate și le-a adus ardere-de-tot7 pe jertfelnic. Proverbele lui Solomon 10 31 Dreptul niciodată nu se va clinti, dar necredincioșii nu vor locui pământul. 32 Din gura celui drept picură înțelepciune, dar limba nedrep- tului va pieri. 33 Din buzele oamenilor drepți picură daruri, dar gura necre- dincioșilor e ticăloasă. lumii, aceasta fiind solidară cu omul atât în cădere cât și în mântuire. 6 Altar făcut din pietre așezate une- le peste altele. 7 Ardere-de-tot (holocaust): jertfă în care animalul sacrificat era în între- gime mistuit de focul de pe altar. Ofrandă totală, din care jertfitorul nu-și reține nici o parte. Proverbele lui Solomon 11 1 Cântarele înșelătoare sunt urâciune’n fața Domnului, dar cumpăna dreaptă Îi e bineplăcu- tă. 2 Oriunde intră trufia, acolo va fi și disprețul, dar gura celor smeriți cugetă înțelepciune. 3 Când drepții mor, lasă’n urmă păreri de rău, dar pieirea necre- dinciosului e grabnică și veseleș- te. 4 În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbăvi din moarte.8 5 Dreptatea nevinovatului în- dreaptă căile, dar necredința se prăbușește în nedreptate. 6 Dreptatea oamenilor drepți îi va face liberi, dar nelegiuiții se prind în propria lor nimicnicie. 7 La moartea omului drept nu-i piere și nădejdea, dar lăudăro- șenia necredinciosului îl va face să piară. 8 Omul drept scapă din capcană, iar necredinciosul îi ia locul. 9 Gura necredinciosului e un laț pentru cetățeni, dar priceperea 8 Versetul 4, omis în LXX ed. Rahlfs, este preluat din Versiunea Ebraică și se află ca atare în vechile ediții românești. Desigur, o prefigurare a Judecății de Apoi. 18 Și a ieșit Noe, precum și feme- ia sa și fiii săi și femeile fiilor săi; 19 și toate fiarele, toate dobitoa- cele, toate păsările și toate târâ- toarele care se mișcă pe pământ, după felul lor, au ieșit din cora- bie. 20 Și Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic6; și a luat din toate animalele cele curate și din toa- te păsările cele curate și le-a adus ardere-de-tot7 pe jertfelnic. Proverbele lui Solomon 10 31 Dreptul niciodată nu se va clinti, dar necredincioșii nu vor locui pământul. 32 Din gura celui drept picură înțelepciune, dar limba nedrep- tului va pieri. 33 Din buzele oamenilor drepți picură daruri, dar gura necre- dincioșilor e ticăloasă. lumii, aceasta fiind solidară cu omul atât în cădere cât și în mântuire. 6 Altar făcut din pietre așezate une- le peste altele. 7 Ardere-de-tot (holocaust): jertfă în care animalul sacrificat era în între- gime mistuit de focul de pe altar. Ofrandă totală, din care jertfitorul nu-și reține nici o parte. Proverbele lui Solomon 11 1 Cântarele înșelătoare sunt urâciune’n fața Domnului, dar cumpăna dreaptă Îi e bineplăcu- tă. 2 Oriunde intră trufia, acolo va fi și disprețul, dar gura celor smeriți cugetă înțelepciune. 3 Când drepții mor, lasă’n urmă păreri de rău, dar pieirea necre- dinciosului e grabnică și veseleș- te. 4 În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbăvi din moarte.8 5 Dreptatea nevinovatului în- dreaptă căile, dar necredința se prăbușește în nedreptate. 6 Dreptatea oamenilor drepți îi va face liberi, dar nelegiuiții se prind în propria lor nimicnicie. 7 La moartea omului drept nu-i piere și nădejdea, dar lăudăro- șenia necredinciosului îl va face să piară. 8 Omul drept scapă din capcană, iar necredinciosul îi ia locul. 9 Gura necredinciosului e un laț pentru cetățeni, dar priceperea 8 Versetul 4, omis în LXX ed. Rahlfs, este preluat din Versiunea Ebraică și se află ca atare în vechile ediții românești. Desigur, o prefigurare a Judecății de Apoi. drepților aduce spor. 10 În bunăstarea drepților înflo- rește cetatea, 11 dar prin gurile necredincioși- lor se surpă. 12 Omul descreierat îi batjoco- rește pe cetățeni, dar mintosul le aduce liniște.9 Tâlcuire „Cel necuvios va că- dea prin necuvi- oșia lui”10 (Pilde 11, 5). Necuvio- șia este legătu- ra incorectă cu Dumnezeu sau de- plina uitare de Dum- nezeu, de care ține și necredin- ța în existența lui Dumnezeu, precum și în grija pe care El o poartă de zidirea Sa. Une- le suflete, strâmtorate fiind de năvala unor astfel de gânduri necuvioase, dar voind totuși să se arate oameni de ispravă, ho- tărăsc așa: „Voi fi drept, cinstit și uman fără să mă interese- ze dacă există Cineva deasupra mea Care mă privește, îmi im- pune niște datorii și îmi va cere 9 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania 10  Potrivit traducerii ruse - n. tr. socoteală”. Și ce se întâmplă? Nu este asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu, pe Care nu îl ca- ută, și lucrarea lor nu are spor. Conștiința le amintește în fieca- re zi de nedreptățile lor, ori de faptele lor necinstite, ori de lipsa lor de omenie. Numai înaintea oamenilor reușesc ei să pară drepți, îndreptățindu-se prin di- băcia limbii și denaturarea fap- telor, dar cine are conștiință dreaptă, acela nu are de ce să se îndreptățească. Cei ce nu iau aminte la sine trec cu vederea și această nepotrivire lăuntrică; cei trezvitori se descurcă într-un fel cu ea. O, de ar lua aminte cu bună credință vreunul dintre cei dintâi la această nepotrivire, de ar cerceta de unde vine și cum s-o îndrepte! S-ar îndrepta mai apoi și pe sine însuși, ba și de alții s-ar îngriji să îi aducă de partea cea bună.11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. drepților aduce spor. 10 În bunăstarea drepților înflo- rește cetatea, 11 dar prin gurile necredincioși- lor se surpă. 12 Omul descreierat îi batjoco- rește pe cetățeni, dar mintosul le aduce liniște.9 Tâlcuire „Cel necuvios va că- dea prin necuvi- oșia lui”10 (Pilde 11, 5). Necuvio- șia este legătu- ra incorectă cu Dumnezeu sau de- plina uitare de Dum- nezeu, de care ține și necredin- ța în existența lui Dumnezeu, precum și în grija pe care El o poartă de zidirea Sa. Une- le suflete, strâmtorate fiind de năvala unor astfel de gânduri necuvioase, dar voind totuși să se arate oameni de ispravă, ho- tărăsc așa: „Voi fi drept, cinstit și uman fără să mă interese- ze dacă există Cineva deasupra mea Care mă privește, îmi im- pune niște datorii și îmi va cere 9 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania 10  Potrivit traducerii ruse - n. tr. socoteală”. Și ce se întâmplă? Nu este asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu, pe Care nu îl ca- ută, și lucrarea lor nu are spor. Conștiința le amintește în fieca- re zi de nedreptățile lor, ori de faptele lor necinstite, ori de lipsa lor de omenie. Numai înaintea oamenilor reușesc ei să pară drepți, îndreptățindu-se prin di- băcia limbii și denaturarea fap- telor, dar cine are conștiință dreaptă, acela nu are de ce să se îndreptățească. Cei ce nu iau aminte la sine trec cu vederea și această nepotrivire lăuntrică; cei trezvitori se descurcă într-un fel cu ea. O, de ar lua aminte cu bună credință vreunul dintre cei dintâi la această nepotrivire, de ar cerceta de unde vine și cum s-o îndrepte! S-ar îndrepta mai apoi și pe sine însuși, ba și de alții s-ar îngriji să îi aducă de partea cea bună.11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.