Astăzi, Joi, 5 Martie, 2026 Sf. Mc. Conon din Isauria și Conon Gră- dinarul; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul Isaia 6 1 Și a fost că’n anul în care a murit regele Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și măreț; și casa Lui era plină de slavă. 1 2 2 Serafimi ședeau împrejurul Său; fiecare avea câte șase aripi: cu două își acopereau fața , cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 4 3 Și strigau unul către altul și zi- ceau: – „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotțiitorul, plin e tot pământul de slava Sa!” 4 Și pragul cel de sus al ușii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s’a umplut de fum. 5 Și am zis: „O, ticălosul de mine, Anul 740 î. H.1 „casa Lui”: templul. Acest capitol cuprinde o viziune magnifică a lui Isaia, pe care autorul o realizează cu o savantă economie de mijloace literare. 2 „Serafimi”: ființe îngerești care, îm- preună cu Heruvimii, Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu. 3 „își acopereau fața” spre a fi ocrotiți de puterea strălucirii dumnezeiești. 4 că-mi tremură sufletul; că fiind eu un biet om și având buze ne- curate și locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate, cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotțiitorul…”. 6 Și unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un căr- bune pe care-l luase cu cleștele de pe jertfelnic. 7 Și l-a atins de gura mea și a zis: „Iată, acesta s’a atins de buzele tale și-ți va șterge fărădelegile, iar păcatele tale le va curăți”.5 Ștergerea fărădelegilor și curățirea păcatelor erau rezultatul jertfelor aduse lui Dumnezeu (cărbunele fusese luat de pe jertfelnicul templului). În numele și prin lucrarea Domnului, îngerul îi declară lui Isaia buzele curate și sufletul neîntinat, pentru ca el să nu ezite în fața adunării (așa cum făcuse Moise și cum va face Ieremia), ci să prindă curaj (Sf. Ioan Hrisostom). Pe de altă parte, căr- bunele va deveni, în liturghia ortodoxă, simbolul euharistic. Sf. Ioan Damaschin îl interpretează astfel: „Cărbunele nu e lemn curat, ci lemn împreunat cu foc; în același chip, pâinea euharistică nu e, pur și simplu, pâine, ci pâine împreunată cu dumnezeire. Dar un trup unit cu dum- nezeirea nu devine o singură natură, ci 5 8 Și am auzit glasul Domnului, zi- când: „Pe cine voi trimite, și cine va merge la acest popor?”. Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!” 9 Și El a zis: „Mergi și spune-i acestui popor: Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. 10 Că inima acestui popor s’a îm- pietrit, urechile lor greu aud și ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să-și revină și Eu să-i vindec”.6 11 Și eu am zis: „Până când, Doam- ne?”. Iar El a zis: „Până când cetă- țile se vor pustii din lipsa locuito- rilor și casele din lipsă de oameni și pământul va rămâne pustiu. 12 Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga pe oameni și cei ce au7 are o natură care-i aparține trupului și o alta care-i aparține dumnezeirii unite cu el, ceea ce înseamnă că într’o singură entitate sunt două firi”. Text pe care Însuși Iisus îl va cita (Mt 13, 14-15; Mc 4, 12; Lc 8, 10; In 12, 40), precum și Pavel (FA 28, 26-27; Rm 11, 8), prin care este denunțată îndă- rătnicia poporului ales de a-L cunoaște, recunoaște, înțelege și urma pe Fiul lui Dumnezeu. 6 Grecescul makrýno are două sensuri principale: „a prelungi” și „a alunga”. Sf. Ioan Hrisostom le ia în considerare pe amândouă, începând cu ultimul: Isaia 7 rămas pe pământ se vor înmulți. Facerea 5 1 Aceasta este cartea neamului lui Adam . În ziua când l-a făcut8 prevestește, pe de o parte, captivitatea a zece din cele douăsprezece triburi ale lui Israel, care vor fi „alungate” din ținuturile lor, și, pe de alta, propășirea („prelungirea”) celorlalte două (Iuda și Veniamin), rămase acasă. Dar verbul „a prelungi” (pe care bătrânii noștri din 1688 l-au tradus prin „a îndelunga”) poate să aibă o cuprindere mult mai largă: Dum- nezeu Se va îndura de supraviețuitorii captivității și va face ca ei să aibă o viață mai lungă („îndelungare de zile”) spre a se înmulți și a reface, dintr’o simplă „rămășiță”, un întreg popor. T. M.: „îi va alunga”. Variantă de text: „cartea neamului oamenilor”. Genealogiile aveau un rol important în viața triburilor semi-no- made, mai ales în exercitarea funcției preoțești. Cea de față vrea să acopere perioada dintre creație și potop și este, de fapt, o continuare a textului între- rupt la 2, 4a. După numeroși exegeți, cifrele din ea, de tradiție mesopotamică, sunt simbolice și urmăresc, în principal, două idei: a) o perioadă foarte lungă între două generații; b) longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drepți, iar ea scade pe măsură ce răutatea și păcatul se instalează în lume (între 1000 și 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 și 200 de la Noe la Avraam, între 200 și 100 între Avraam și Iosua Navi, pentru ca de la David încoace să devină „normală”). 8 Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. 2 Bărbat și femeie i-a făcut; și i-a binecuvântat și i-a numit cu nu- mele de „om” în ziua în care i-a făcut. 3 Adam a trăit două sute treizeci de ani și atunci i s’a născut un fiu după asemănarea sa și după chipul său și i-a pus numele Set.9 4 Zilele pe care le-a trăit Adam după nașterea lui Set au fost șapte sute de ani; și i s’au născut fii și fiice. 5 Iar de toate, zilele vieții lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani; și a murit. 6 Set a trăit două sute cinci ani și i s’a născut Enos. 7 După nașterea lui Enos, Set a mai trăit șapte sute șapte ani, și i s’au născut fii și fiice. 8 Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; și a murit. 9 Enos a trăit o sută nouăzeci de ani și atunci i s’a născut Cainan. 10 După nașterea lui Cainan, Enos a mai trăit șapte sute cincisprezece ani și i s’au născut fii și fiice. Adam îi transmite întregului neam omenesc chipul pe care el însuși îl primise de la Dumnezeu (vezi 1, 27); „asemănarea” e psiho-somatică. 9 11 Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; și a murit. 12 Cainan a trăit o sută șaptezeci de ani și atunci i s’a născut Maleleil. 13 După nașterea lui Maleleil, Cai- nan a mai trăit șapte sute patruzeci de ani și i s’au născut fii și fiice. 14 Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; și a murit. 15 Maleleil a trăit o sută șaizeci și cinci de ani și atunci i s’a născut Iared. 16 După nașterea lui Iared, Male- leil a mai trăit șapte sute treizeci de ani și i s’au născut fii și fiice. 17 Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci și cinci de ani; și a murit. 18 Iared a trăit o sută șaizeci și doi de ani și atunci i s’a născut Enoh. 19 După nașterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani și i s’au născut fii și fiice. 20 Iar de toate, zilele lui Iared au fost nouă sute șaizeci și doi de ani; și a murit. 21 Enoh a trăit o sută șaizeci și cinci de ani și atunci i s’a născut Matusalem. 22 Și după nașterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu10 „A umbla cu Dumnezeu” = me- taforă pentru omul care trăiește în 10două sute de ani și i s’au născut fii și fiice. 23 Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. 24 Și a umblat Enoh cu Dumne- zeu și nu s’a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase .11 Proverbele lui Solomon 6 3 Fă, fiule, ceea ce-ți poruncesc eu, și te vei mântui – că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –, nu te lăsa, stârnește-l și pe prietenul pentru care te-ai pus chezaș; 4 să nu dai somn ochilor tăi și nici genelor tale dormitare, 5 ca să scapi ca o căprioară din cursă și ca o pasăre din laț. 6 Mergi la furnică, leneșule! Sâr- guiește văzându-i deprinderile și fii mai înțelept decât ea! 7 Că aceea, fără să lucreze pă- intimitatea lui Dumnezeu, care-I este bineplăcut (vezi și v. 24; de asemenea, 6, 9). În variantă de text: „îl luase cu Sine”. Verbul metatíthemi înseamnă nu numai a muta, a strămuta, a schimba locul, ci și a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr’o stare de existență în alta). De aci, exegeza asupra misterului în care Enoh a fost strămutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie – vezi 4 Rg 2, 3-10 și notele aferente). 11 mântul, fără să aibă pe cineva s’o îndemne și fără să fie sub oarecare stăpân, 8 își pregătește vara hrană și belșug de strânsură la vremea secerișului. Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și cât de curat îi este lucrul; de ostenelile ei se folosesc, spre sănătate, regii și oamenii simpli; ea de către toți e iubită și lăudată; cu toate că puterile-i sunt slabe, ea stă în frunte prin aceea că a cinstit înțelepciunea. 9 Până când, leneșule, vei sta cul- cat? și când te vei scula din somn? 10 Puțin somn, puțină ședere, pu- țină dormitare, puțin să stai cu mâinile în sân, 11 și ca un rău călător îți va veni să- răcia și ca un bun alergător, lipsa. 12 Dar dacă nu vei fi leneș, atunci ca un izvor îți va veni secerișul, iar sărăcia ca un rău alergător va fugi de tine. 13 Omul fără minte și fără lege umblă în căi rele; el face semne cu ochiul, bate din picior și învață amenințând cu degetul; 14 inimă îndărătnică, el în toată vremea meșterește răul: unul ca acela gâlceavă stârnește prin ceta- te. 15 De aceea, năprasnic îi va veni pieirea, fără de veste va fi tăiat și sfărâmat de istov. 16 Că el se bucură de tot ceea ce Domnul urăște și de aceea va fi sfărâmat, pentru necurăția sufle- tului:12 17 Ochiul semețului, limba ne- dreaptă, mâinile ce varsă sânge nevinovat, 18 inima ce meșterește gânduri re- le, picioarele grabnice în a face răul, 19 mărturia strâmbă care ațâță minciuna și scornitorul de certuri între frați. 20 Fiule, păzește legile tatălui tău și nu lepăda rânduielile maicii tale;13 T. M.: „Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, și șapte care-i sunt nesuferite”. E vorba de viciile enumerate în următoarele șase stihuri. 12 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 13 Tâlcuire „Să nu dai somn ochi- lor tăi, nici genelor tale dormitare, ca să te mântuiești ca o căprioară din cursă și ca o pa- săre din laț” (Pilde 6, 4-5). După această regulă trebuie să se călăuzeas- că oricine a hotărât în inima sa, înaintea feței Domnului, să trăias- că de-acum încolo după poruncile Lui. El nu trebuie să dea somn ochilor săi, nu celor din afară, ci ochilor lăuntrici ai minții, ca ei să privească în inimă cu stăruință și să bage de seamă bine tot ce se petrece acolo și astfel să dea celui râvnitor putința de a cunoaș- te cursele vrăjmașului și de acolo primejdiile pe care le aduc aces- tea. Inima a devenit acum arena luptei cu vrăjmașul. Aici seamănă el necontenit sămânța sa, ce se răsfrânge în gânduri, care nu sunt întotdeauna rele în chip vădit, ci se prefac, de cele mai multe ori, că sunt bune și drepte. Înlănțuirea tuturor gândurilor nu e decât un laț împletit cu viclenie! Cel ce s-a aruncat în urma lor fără să ia aminte nu va scăpa de rătăcire și, prin urmare, de primejdia căderii. Iată de ce, frate, e nevoie să-ți as- cuți privirea minții, luând aminte bine la tot ce se întâmplă înlăun- trul și împrejurul tău. Ia seama la ce te îmbie să faci nelipsitul tău sfătuitor din partea stângă; cercetează pentru ce te îmbie cu acel lucru, unde duce acesta și niciodată nu vei cădea în cursa lui. Un lucru să nu uiți: singură lua- rea-aminte n-are putere, ci numai când e înfrățită cu trezvia, duhul priveghetor și cu neîncetata rugă- ciune către Domnul. Îmbină toate acestea și vrăjmașului îi va fi peste putință să te prindă în cursă.14 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 14