Astăzi, Joi, 25 Mai, 2023 (†) Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) Psalmul 56 7 Gata este inima mea, Dumne- zeule, gata-mi este inima; Psalmul 56 10 că pân’la cer s’a mărit mila Ta și pân’la nori adevărul Tău. Faptele Apostolilor 1 1 Întâia mea carte1, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S’a înăl- țat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostoli- lor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a și arătat pe Sine viu, cu mul- te semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’n- depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui2 „pe care ați auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Du- hul Sfânt, nu mult după aceste zile”. 6 Iar ei, adunându-se, L-au în- trebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?” 1 = Evanghelia după Luca, a cărei continuare este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3. 2 Plinirea făgăduinței de a-L trimi- te pe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua Cincizeci- mii. Luca trece aici de la vorbirea indirectă la cea directă, reluând firul narativ întrerupt la Lc 24, 49. 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin ve- nirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ie- rusalim și’n toată Iudeea și’n Samaria și pân’la marginea pă- mântului”. 9 Și acestea zicând, în timp ce ei priveau, S’a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. 10 Și privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați în haine albe, 11 care au și zis: „Bărbați gali- leeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S’a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer”. 12 Atunci ei s’au întors la Ie- rusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă3. Luca 24 36 Și pe când vorbeau ei aces- tea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 3 Cale de o sâmbătă: distanța pe care Evreii aveau voie s’o parcurgă în zi de Sabat; ceva mai puțin de un kilometru. 37 Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. 38 Și El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voas- tră? 39 Vedeți mâinile Mele și picioa- rele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am”. 40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42 Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr’un fagure de miere. 43 Și, luând, a mâncat în fața lor. 44 Și le-a zis: „Acestea sunt cu- vintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în pro- feți și în psalmi trebuie să se plinească”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să’nțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți 47 și întru numele Său să se propovăduiască pocăința și ier- tarea păcatelor la toate neamu- rile, începând de la Ierusalim. 48 „Voi sunteți martorii acesto- ra. 49 Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu4; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus”. 50 Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâini- le, i-a binecuvântat. 51 Și a fost că’n timp ce-i bine- cuvânta, S’a depărtat de ei și S’a înălțat la cer. 52 Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare. 53 Și’n toată vremea erau în templu, lăudând și binecuvân- tând pe Dumnezeu. Amin.5 4 = Pogorârea Duhului Sfânt. 5 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu AnaniaTâlcuire Sfântul Pavel ara- tă în următoarele cuvinte puterea înălțării Dom- nului: „S-a suit la înălțime, a ro- bit robime și a dat daruri oameni- lor” (Efes. 4, 8). Împăcând dreptatea lui Dumnezeu, Dom- nul a deschis pentru noi toa- te vistieriile bunătății dumne- zeiești. Aceasta este robimea sau prada dobândită în urma biruinței. Începătura împărțirii acestor daruri oamenilor este Pogorârea Sfântului Duh, Care S-a pogorât o singură dată, rămâne în Biserică și dă fie- căruia cele de trebuință, luând totul din aceeași robime o sin- gură dată robită. Oricine ai fi, vino și ia: dar pregătește-ți vistierie pentru comori - inima curată, mâini cu care să iei, credința neîndoită - și te apro- pie cu căutare plină de nădejde și pururea rugătoare.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcu- iri din Sfânta Scriptură pentru fieca- re zi din an.